Ioana stă de vorbă cu Georgiana.
Afară e cald şi bine. Păsărelele ciripesc frumos. În jur e un zgomot de fond făcut de maşinile care circulă, de lumea care e adunată la terasă şi vorbeşte de una de alta. Se aude clichet de pahare, de linguriţe care rup bucăţele mici din prăjiturile din farfurii şi muzica difuzată de restaurant. Dar Georgiana nu le aude.
Ea sorbe gânditoare din ceaşca de cafea. Se simte recunoscătoare că are o prietenă ca Ioana care o poate ajuta să perceapă lucrurile diferit.
Deja Georgiana este mai liniştită. A înţeles că are nevoie să lucreze ca să-şi schimbe convingerea că e plictisitoare. Acum un alt subiect are nevoie de rezolvare, aşa că îşi îndreaptă atenţia spre Ioana, care a aşteptat liniştită ca ea să-şi limpezească ideile şi informaţiile pe care tocmai le-a primit.
- Hai să vedem de ce reacţionau părinţii cu plictiseală, atunci când le povesteai ceva….
Pentru asta, o să te rog să-ţi imaginezi că te afli ca participant, la o întâlnire cu foarte multe persoane. Ca la un seminar. Sau la un curs. Ce vrei tu. În ce situaţii te-ai plictisi când îi asculţi pe alţii?
- Păi, presupun că m-aş plictisi, dacă îmi spune cuvânt cu cuvânt ceva ce am citit sau auzit la altcineva. Ceva ce deja ştiu. Ba nu! Cred că m-aş plictisi îngrozitor dacă n-aş înţelege nimic din ce spune persoana respectivă.
-
Ok. Ar mai fi şi alt motiv?
-
Păi, presupun că e foarte important şi cine o spune şi cum o spune. Că cineva poate să povestească o informaţie foarte utilă într-un mod foarte plictisitor, în timp ce altcineva poate să spună acelaşi lucru, dar să pună ceva pasiune, să creadă mai mult în ceea ce spune, să facă şi o glumă interesantă şi deja lucrurile devin mult mai atractive.
-
Crezi că e mai important CINE sau CUM o spune?
-
Hmm! E important şi cine. Dar, cu siguranţă e mai important cum o spune. Adică, da, o persoană poate avea un anumit stil mai plictisitor sau mai interesant de a spune. Şi evident, asta ţine de cum o spune. Pentru că stilul poate fi schimbat. O persoană îşi poate schimba stilul de prezentare ca să-l facă să devină mai atractiv, mai interesant. Şi chiar şi cea mai plictisitoare persoană, dacă pune ceva pasiune în ce spune şi face, cu siguranţă, schimbă stilul. Deci, cred că CUM o spune e cel mai important.
-
Ok. Altceva. În ce alte situaţii te-ai mai plictisi? Imaginează-ţi că ajungi la o conferinţă în care se vorbeşte despre gâşte, iar tu ai vrut să ajungi la una la care se vorbeşte despre relaţii de cuplu. Cum te-ai simţi?
-
Ha, ha! Da, ai dreptate. Cred că m-aş plictisi îngrozitor sau aş pleca de acolo cât mai repede.
-
Vezi?
-
Nu înţeleg! Vrei să spui că părinţii mei se plictiseau pentru că spuneam lucrurile într-un mod plictisitor?
-
Georgiana, eu nu am de unde să ştiu exact cum povesteai tu părinţilor tăi. Dar sunt şanse foarte mari, ca ei să fi manifestat acea senzaţie de plictiseală pentru că nu înţelegeau sau nu erau interesaţi de ceea ce le povesteai.
-
Prin urmare, faptul că oamenii se plictisesc atunci când vorbesc nu are neapărat legătură cu mine.
Ioana o privi puţin fără să spună nimic.
- Adică, da. Poate avea legătură şi cu modul în care eu povestesc, cu stilul meu. Cred că ar trebui să învăţ să pun mai multă pasiune, mai mult entuziasm în ce spun şi să cred mai mult în mine.
-
Şi mai contează să te adresezi şi oamenilor potriviţi. Dacă toată viaţa vrei să intri în liga „celor cu fiţe”, care se plictisesc orice ai spune…
-
Da! Cred că ai dreptate. Oamenii sunt diferiţi.
-
Sunt diferiţi şi au interese diferite. Sunt unele persoane care au impresia că le ştiu pe toate, că le-au văzut pe toate, că ei deja „au trăit” tot ce experimentezi tu încă de pe când „te încălţai cu fesul”. Adică, orice le-ai spune, ei sunt super-deştepţi şi nu-i mai impresionează nimic. Pentru că au un complex de inferioritate. Poate că se tem că sunt puşi în umbră, dacă acordă atenţie şi valoare altora. Sau, ca să nu observe lumea că ei se cred inferiori, că nu au idee despre ce vorbeşti, o să-ţi spună că îi plictiseşti, că deja ştiu tot. Aceşti oameni n-or să te asculte, indiferent ce vrei să le spui. Alti oameni sunt ca un burete. Oricât de mult au mai auzit acea informaţie, ei ştiu sigur că încă mai au de învăţat pe acea temă şi nu se plictisesc. Oricât de bine ar cunoaşte subiectul. Şi mai sunt şi persoane care sunt sau nu interesate de ceea ce vrei să spui. Dacă sunt interesate, te ascultă, dacă nu, nu.
-
Ai dreptate. Adică, dacă într-adevăr aş nimeri într-o sală în care se vorbeşte despre gâşte şi pe mine m-ar interesa altceva…
-
Cât priveşte faptul că nu te consideri suficient de pregătită, să-i înveţi pe alţii, trebuie să înţelegi că o persoană care vrea să se dezvolte, o va face toată viaţa. Toată viaţa învaţă, şi în acelaşi timp îi învaţă pe şi alţii. E datoria ei, să transmită mai departe şi altora, ceea ce ea ştie şi alţii nu.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, te invit să-l distribui şi altora. Mulţumesc!
Cu drag,
Fani Rarinca
