Georgiana este singură acasă. Se ocupă cu activitățile ei zilnice.
Soțul ei a plecat cu niște treburi prin oraș și i-a spus că se întoarce repede.
Dar iată că a trecut o bună bucată de timp și el nu mai vine.
Încearcă să-l sune, dar intră în căsuța vocală.
Detestă modul în care se simte.
Are impresia că soțul a abandonat-o, că a uitat de ea.
Nu înțelege de ce are acest sentiment.
Ori că se ocupă de sarcinile ei, ori că încearcă să facă altceva care să-i țină mintea ocupată, gândul îi fuge înapoi la soțul ei care i-a spus că vine repede și se lasă așteptat.
Se înfurie. Are sentimentul că orice altceva este mai important pentru soțul ei, numai ea nu este.
-Ce poate fi atât de important? se întreabă. Oare cum poate să plece și să mă lase așa? Sigur nu mă iubește! Altminteri s-ar gândi la modul în care mă face să mă simt.
Ca să se mai liniștească, o sună pe Ioana. Îi povestește ce s-a întâmplat și cum se simte. Apoi adaugă:
-Așa mă simt de fiecare dată când pleacă, îmi spune că vine repede și durează ore întregi până ajunge acasă. Simt că nu mai suport. Pe de o parte știu că este complet lipsit de logică să mă simt așa, dar pe de altă parte, nu mă pot stăpâni. Și nu știu ce să fac.
-Uite, eu ]ți propun să abordezi un alt punct de vedere.
-Ascult. Cum altfel aș putea să privesc această teamă că nu-i pasă de mine?
-Imaginează-ți că ești în locul lui. Ai plecat cu o anumită treabă. Care sunt gândurile tale cât timp ești plecat? Te gândești să rezolvi situația pentru care ai plecat de acasă, să faci cumpărăturile necesare, sau te gândești ca partenerul de viață să nu se simtă abandonat?
-Uffff! Ai dreptate! M-aș gândi la treaba pentru care am plecat să o rezolv. Dar cum aș putea să scap de această senzație de teamă? Pentru că am impresia că oricât de logic aș gândi, parcă tot nu mă ajută să mă simt diferit.
-Să te pui în pielea celuilalt te poate ajuta chiar foarte mult. Nu mai percepi situația doar din punctul tău de vedere, ca și când ai fi abandonată, te-ai gândi la modul în care ai proceda atunci când ai tu de rezolvat ceva. Asta este o modalitate NLP prin care să poți schimba percepția. Dar, te-ai gândit să faci EFT, să vezi ce se ascunde acolo?
-Sincer, nu.
-Vrei să lucrăm împreună?
-Sigur că da. Mi-ar prinde bine.
-Ok.
Ioana îi pune niște întrebări care să o ajute pe Georgiana să facă tehnica cu mai mult succes.
-Ce intensitate are acest sentiment de abandon? Dacă ar fi să-i dai o notă, de la 1 la 10, cât de puternic este acest sentiment?
-Destul de puternic. Cred că este de 8 spre 9.
-Ok. Unde și cum îl simți în corp?
Georgiana spune că îl simte ca o greutate interioară, ca o presiune vagă, dispersată peste tot, ca și când ar fi o pânză de paianjen împrăștiată prin toată ființa ei, care o ține. Și nu-i dă voie să respire.
-Începem să lucrăm cu tehnica. În timp ce tapotăm punctele de meridian, fii te rog atentă la gândurile și amintirile care apar în mintea ta.
-Ok.
-Tapotăm Punctul Karată și spunem: Chiar dacă am acest sentiment de abandon, că soțul a plecat și nu-i pasă de mine, ca și când nu aș fi importantă, ca și când nu m-ar iubi, nu i-ar păsa de mine, mă iubesc și mă accept așa cum sunt.
Repetă această frază de trei ori pe punctul karată, apoi trec la fiecare dintre celelalte puncte de pe corp.
(Dacă dorești să obții un model de tehnică EFT și punctele pe care le folosim pentru eliberare, găsești aici.)
La un moment dat, Gergiana exclamă:
-Oh, my God!
-Ce este?
-M-am văzut pe când eram copil, aveam 2-3 ani. Eram la vecina în curte. Mama a plecat de acasă, cu diferite treburi și nu m-a putut lua. Așa că m-a lăsat la vecina. Eu sunt foarte neliniștită, plâng, sunt tristă și am impresia că mama nu mai vine odată. Că m-a abandonat și a uitat de mine. Vecina tot încearcă să mă liniștească, îmi spune că mama vine repede, dar pentru mine, repede, deja a trecut.
-Ok. Cât de des s-a întâmplat acest lucru? A fost doar un singur episod, sau te-a lăsat de mai multe ori?
-A fost mai des.
-Hai să lucrăm pe această amintire.
La sfârșitul exercițiului EFT, Ioana o întreabă:
-Ei, cum te simți acum? Cum mai percepi această senzație că ai fost abandonată, că soțul a uitat de tine și că nu te iubește?
-Mult redusă. Mă simt mult mai bine! Mulțumesc, Ioana!
-Cu mare plăcere!
Cele două prietene își iau la revedere.
*
Nu ştiu cum eşti tu, dar dacă ţi s-a întâmplat ca adult să te simţi abandonat /ă, atunci ar fi bine să te gândeşti când ai simţit pentru prima dată acest sentiment.
Pentru că acum ca adult, nu are logică să te simţi abandonat /ă. Eşti persoană matură, cu siguranţă te poţi descurca să faci foarte multe lucruri. Chiar dacă persoana iubită nu este lângă tine să te sprijine sau să te ajute.
Şi totuşi, dacă ai un sentiment că eşti abandonată, dacă ai această teamă, verifică în ce perioadă a vieţii ai simţit asta pentru prima dată.
Această emoţie de acum, este emoţia nerezolvată a copilului care s-a temut că mama /tata îl părăseşte.
Unele persoane se tem să fie abandonate pentru că, atunci când era copil:
- Mama l-a lăsat în grija unei vecine, rude cât timp s-a dus să rezolve nişte situaţii, să facă cumpărături și i se spune că Mama vine repede.
Probabil îți spui, că fiecare dintre noi am fost la un moemnt dat lăsat la vecini, la grădiniță și totuși nu suferim cu toții de teamă că vom fi abandonați.
Ai perfectă dreptate!
Ceea ce-l rănește pe un copil este minciuna care i se spune prin cuvintele: Mama vine REPEDE.
Acum, ca să înțelegi ce vreau să spun, o să te invit să faci o călătorie în trecut, în mintea unui copil de 2-3 ani. Cu siguranță, un astfel de copil nu are noțiunea timpului așa cum o avem noi adulții în minute și ore. Dar cu siguranță are noțiune despre ce înseamnă repede.
Un copil face diferența de timp între mama se duce cu gunoiul și vine repede și după circa cinci minute mama intră înapoi în casă și mama se duce la serviciu și vine repede. Oricât de repede ar veni mama de la serviciu, tot e mult mai mult decât știe copilul că înseamnă acel repede.
Și da, intenția persoanei care-i spune copilului că Mama vine repede este bună. Vrea să-l liniștească pe copilul care plânge după mama. Vrea să-i distragă atenția de la durerea lui. Însă, după un timp, după ce copilul realizează că acel repede a trecut, începe să se simtă păcălit și abandonat.
- Mama l-a dus departe (bunici, alte rude) pentru câteva zile, cât timp l-a înţărcat de la sân. Și foarte probabil că i s-a repetat iarăși că mama vine repede! Cu cât i s-a repetat mai mult, cu atât copilul s-a simțit rănit și abandonat mai tare.
- Mama l-a ameninţat că dacă nu este cuminte / ascultător îl părăseşte, îl lasă pe stradă, îl dă la străini, la ţigani.
- Părinţii au divorţat şi copilul a rămas cu senzaţia că acel părinte pe care nu-l mai vede, l-a părăsit, că nu-l mai iubeşte. Copilul nu ştie adevăratul motiv pentru care părinţii s-au despărţit, dar el se simte vinovat, că el, copilul, e rău şi părintele respectiv nu-l mai iubeşte. Astfel încât, în timp, ca adult, se simte ameninţat să nu fie părăsit de persoana pe care o iubeşte.
- Unul din părinţi a decedat şi copilul nu înţelege de ce s-a întâmplat ca acel părinte să-l părăsească tocmai atunci când simţea că are cea mai mare nevoie de ea /el.
Evident, motivele pot fi foarte diverse, şi să difere de la o persoană la alta. Şi s-ar putea să fie chiar mai complexe, sau mai simple, în funcţie de câţi factori, de câte situaţii s-au combinat în timp până la momentul prezent.
Sau de câte ori s-a repetat acest sentiment, sau evenimentele care le-au dat naştere.
Cu cât sunt mai dese situaţiile, cu cât sunt mai mulţi factori care s-au combinat, cu atât sentimentul poate fi mai puternic şi mai complex.
Dar această teamă de abandon poate fi rezolvată cu o tehnică de eliberare emoţională. Fie că este o teamă vagă, sau foarte puternică, fie că are o singură amintire mai mult sau mai puţin clară, că este simplă sau complicată, are rezolvare.
Probabil că te întrebi cum te poți elibera efectiv de o astfel de teamă.
Dacă nu știi să lucrezi singur cu EFT, te pot invita la un workshop pe care îl susțin pe data de 22 aprilie la Galați, de la ora 9 la 15.
Este un workshop orientat spre eliberarea de răni, de temeri care nu au logică, pe care nu le poți controla; te poți elibera de stres, de furie, de vinovăție.
Cea de-a doua parte a workshopului este orientată spre dublarea încrederii în sine, depășirea propriilor blocaje, atingerea potențialului și a obiectivelor proprii.
Folosim tehnici de eliberare emoțională EFT, și NLP.
Și nu numai.
Începând cu luna ianuarie 2017 sunt Practician acreditat de Ho’oponopono.
Așa că te învăț cum să folosești și această tehnică pentru a te elibera de toate rănile din trecutul tău.
Dar dacă sunt din alt oraș și nu pot ajunge la workshop?
Ca alternative îți propun să:
- Achiziționezi cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! În anexa cărții am câteva sugestii de tehnici pe care le-am folosit și te pot ajuta. Pentru că în luna aprilie se împlinesc 3 ani de la deschiderea blogului, până la Paște poți achiziționa cartea la prețul de 30 de lei (-20% reducere) – chiar dacă prețul nu este încă actualizat pe pagina cărții.
- Mă poți contacta și putem lucra într-o ședință video personalizată, orientată strict pe nevoia ta și pe modul în care te simți.
Dacă ți-a plăcut acest articol, Sheruiește-l, te rog, ca să se folosească și alții!
Cu drag,
Fănica Rarinca