EXPERIENŢELE PERSONALE SUNT CA NIŞTE LENTILE DIVERS COLORATE

„Ce te face să fii altfel decât toți ceilalți oameni de pe această planetă? O sursă extrem de importantă a unicității este experiența proprie. Tot ceea ce ai făcut vreodată nu este înregistrat doar în memoria conștientă, ci și în sistemul nervos. Tot ceea ce ai văzut vreodată, ai auzit, ai atins, ai gustat sau ai mirosit intră în imensul depozit care este creierul nostru. Aceste amintiri conștiente și inconștiente se numesc corelații. Pe acestea ne bizuim când facem judecăți de valoare, între care cele mai importante sunt cele referitoare la cine suntem și de ce suntem în stare.”

Anthony Robbins

Noi privim diferitele evenimente din viaţa noastră în funcţie de experienţele anterioare pe care le-am avut, vis-a-vis de întâmplări asemănătoare.

De foarte multe ori, fiecare experiență are atașată o încărcătură emoțională, care dă putere sau restricționează persoana de a mai trăi situații asemănătoare.

Aşa încât dacă o experienţă a fost încununată de succes, o vom mai repeta, dar dacă a avut un efect traumatizant asupra noastră s-a putea să avem reticenţe în a o mai repeta sau a mai accepta vreun alt eveniment care ar putea să aibă aceleaşi consecinţe.
Din acest punct de vedere, consider că gândim, simţim şi acţionăm diferit unii faţă de alţii.
De exemplu, discutam cândva mai multi profesori în legătură cu permiterea elevilor în timpul orelor de curs să iasă din sala de clasă spre a merge la toaletă. Eu am afirmat, foarte vehement, că nu le dau voie să iasă din clasă, că pentru asta au pauza. Plus că, aşa spune şi regulamentul şcolar, iar un alt coleg a afirmat la fel de vehement că el le permite şi a adus următorul argument: „Dacă nu ieşi tu, s-ar putea să faci pe tine şi să ieşim noi, aşa că mai bine du-te!”. S-ar părea că acest profesor, a paţit-o odată, că un elev, (probabil din cauza fricii sau poate a unei boli personale, sau poate din ambele cauze) s-a scapat pe el în clasă şi au fost nevoiţi să iasă toţi din sală.
Eu, la rândul meu am argumentat la fel de vehement, că pe când eram în primii ani de învăţământ şi locuiam într-un cămin de elevi, am mers într-o dimineaţă la toaleta în timpul orelor de curs ale celor din cămin, şi din cabina alăturată am auzit doi elevi care aveau contact sexual. M-am îngrozit de ceea ce se poate întampla în timpul orelor de curs şi că noi profesorii avem o mare responsabilitate. Apoi în altă zi, în timp ce eram la cursuri, unei eleve i s-a aprins telefonul în bancă, s-a uitat la el apoi şi-a cerut voie la toaleta. De atunci nu mai permit nimănui, nici măcar celor de la clasele mici să meargă la toaletă in timpul orelor de curs. La urma urmei, disciplinarea lor trebuie să înceapă de la clasele mici şi să ştie că trebuie să respecte nişte reguli. Evident, mai fac şi excepţii. Dacă văd că elevul prezintă simptome că i-ar fi rău… îl las să meargă.
Două persoane, două perspective diferite asupra aceluiaşi aspect.

Experienţa respectivă a produs o emoţie diferită la persoane diferite care duce la deosebiri în gândire, simţire şi acţuni ulterioare. E ca şi când am vedea aceeaşi experienţă cu lentile colorate diferit.
Acest lucru mă face să mă gândesc la filmul „Comoară Naţională” în care personajele principale: Nicolas Cage, Justin Bartha şi Diane Kruger ajung să fie implicate în furtul Declaraţiei de Independenţă a SUA, pe spatele căreia căutau indicii preţioase despre o comoară de mari proporţii. Printre indicii, găsesc o pereche de ochelari cu trei rânduri de lentile: galbene, albastre şi verzi. La inceput s-au uitat pe spatele Declaraţiei de Independenţă doar prin lentilele galbene ale ochelarilor şi au văzut un anumit lucru, Apoi, accidental s-au uitat prin două rânduri de lentile şi au văzut altceva pe spatele Declaraţiei de Independenţă, iar când s-au uitat prin toate cele trei rânduri de lentile au văzut imaginea completă, de ansamblu, care ascundea harta comorii.

Revenind la experienţele noastre strict personale legate de un anumit eveniment, parcă am privi acel eveniment prin lentile diferit colorate şi evident că vedem lucrurile din perspectivă proprie, practic vedem altceva decât cel care le vede printr-o lentilă de altă culoare decât lentila noastră. Dar putem oare să combinam şi noi lentilele şi să vedem lucrurile şi din perspectiva celuilalt? Absolut!

Chiar îmi amintesc că o prietena îmi povestea despre o experienţă din cabinetul psihoterapeutei ei, în care psiholoaga a pus-o să povestească o întâmplare din punctul ei de vedere, apoi a trimis-o în alt colţ al încăperii, iar de acolo să privească şi să asculte tot ce spusese ea mai devreme, dar nu ca o persoană care trăieşte efectiv întâmplarea, ci, ca o persoană care ascultă povestea şi ce parere îşi face despre întâmplare, despre povestitoare, despre limbajul trupului, tonalitatea vocii povestitoarei şi dacă e corect cum a reacţionat. A mutat-o în cele patru colţuri ale cabinetului cerându-i ca în povestea respectivă să joace rolul altui personaj şi să vadă lucrurile din punctul de vedere al lor, al noilor personaje, şi nu al ei propriu. Evident că a realizat că sunt patru aspecte total diferite pentru aceeaşi întâmplare pe care o trăise ea.
Am incercat si eu o experienţă asemanatoare citind un Manual de NLP, astfel încât la o întâmplare trăita şi simtită din punctul meu de vedere să fiu nevoită să ies din pielea personajului meu şi să mă văd prin ochii altor persoane cu care am discutat sau a unor persoane total neutre care ar fi văzut şi analizat discuţia noastră.
A incerca sa vezi lucrurile nu doar din punctul propriu de vedere ci şi al celorlalţi se numeste empatie şi e ca şi când am căuta să schimbăm culoarea lentilelor prin care privim sau să le combinăm între ele. Rezultatul este total diferit, decât atunci când ne uităm printr-o singură lentilă de o anumită culoare şi credem că noi avem toată dreptatea din lume, că adevărul e doar de partea noastră.
De altfel e cunoscut, că într-o dispută, e aproape imposibil ca unul să fie perfect nevinovat şi celălalt totalmente vinovat, că adevărul e pe undeva pe la mijloc sau aproape de mijloc, de aceea într-un proces de judecată sunt ascultate mai multe persoane, pentru că fiecare vede, aude şi simte adevărul din propriul unghi, iar acel unghi poate fi ascuţit, drept sau obtuz la fel şi interpretarea a ceea ce crede fiecare că vede, aude sau simte.
Ce vreau să iţi sugerez, e că atunci cand te contrazici cu cineva, când te cerţi, când te simţi nedreptăţit/ă, încearcă să schimbi lentilele şi culoarea lor când priveşti la acel eveniment şi să vezi lucrurile şi din punctul lor de vedere. S-ar putea să fii uimit/ă de ceea ce vei descoperi.
La fel şi in situaţiile în care tu propui ceva altcuiva. Acel ceva poate suna foarte bine şi interesant şi entuziasmant pentru tine, dar pentru persoana din faţa ta să arate foarte sinistru şi să-i amintească de o altă experienţă negativă pe care a trăit-o cu mult timp în urmă şi atunci să fie reticent/ă în a accepta ce-i propui tu. Nu o lua la modul personal. Persoana cu care discuţi nu te refuză că are ceva cu tine ci pentru că retrăieşte întâmplarea aceea nefastă. Sau se poate întâmpla ca o persoană să fie molipsită de entuziasmul tău şi să accepte, sau poate nu a avut niciun fel de experienţă anterioară şi vrea să se mai gândească.
Nu uita că fiecare vede lucrurile din propriul punct de vedere, prin propriile lor lentile şi chiar dacă empatizează cu tine s-ar putea să nu vadă lucrurile doar prin lentila ta, ci printr-o combinaţie de culori ale lentilelor tale şi lentila proprie.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi împărtăşi cu alte persoane cunoscute, dând like sau share. Fie că ţi-a plăcut sau nu, îmi poţi lăsa şi un comentariu mai jos.