In ultimele patru articole ţi-am vorbit de diferite lecţii pe teme emoţionale.
Mai întâi ţi-am oferit 10 cărţi de educaţie emoţională pe care eu le-am citit anul acesta şi care ar putea să te ajute, dacă eşti interesat.
Apoi ţi-am spus că în general, oamenii răniţi rănesc alţi oameni.
Şi prima dintre acţiunile oamenilor răniţi este de a-i umili, înjosi, acuza pe alţii printr-un proces asemănător cu aruncatul cu noroi.
În articolul trecut ţi-am spus că asumarea responsabilităţii pentru viaţa noastră emoţională este o alegere, prin care ne putem vindeca de acele răni.
Acesta este al cincilea articol pe teme emoţionale pe care ţi-l prezint.
Şi mai urmează câteva.
Aşa că, hai să-i dăm drumul.
Îţi spuneam data trecută că astăzi urmează să îţi vorbesc despre o modalitate prin care poţi să te vindeci de rănile emoţionale. Evident, direct legat de articolul trecut, e nevoie să alegi să te vindeci. E nevoie să-ţi doreşti să o faci. Pentru că nu toată lumea îşi doreşte să se vindece.
Dar, presupun că cititorii blogului fanautodidact.ro, îşi doresc o viaţă mai bună, mai fericită, mai lipsită de răni emoţionale.
Ce ai de făcut?
Iată câteva metode, din care să poţi alege şi să o foloseşti pe cea care te ajută mai mult
Găseşte partea bună a oricărei situaţii
Trebuie să vezi neajunsurile ca pe oportunităţi de creştere – adică exact ceea ce sunt.
Jillian Michaels
Fiecare persoană, eveniment, întâmplare, lucru, are două feţe, ca o monedă. Una este mai puţin plăcută, iar cealaltă scoate în evidenţă tot ce e bun şi frumos.
Din fiecare rană emoţională a ieşit ceva bun până la urmă.
Noi, românii avem o vorbă, că „orice şut aplicat în… este un pas înainte”. Numai că cel mai adesea constatăm importanţa şutului la ceva timp după ce l-am primit, în niciun caz în timpul primirii. Atunci e prea dureros.
Metoda aceasta pe care ţi-o propun mai este cunoscută în NLP şi recadrare, adică o reîncadrare a evenimentelor, astfel încât să vezi partea plină a paharului. Decât dacă stai să-ţi plângi de milă şi „să-ţi lingi rănile”, mai bine foloseşti această metodă să te ajute mai mult în viaţă.
Hai să ne gândim care sunt lucrurile bune şi plăcute pe care le putem desprinde dintr-o rană emoţională, sau dintr-o durere.
O să-ţi dau exemple tot din viaţa mea şi pentru tine, îţi dau să faci un exerciţiu.
- Părinţii m-au certat atât de mult, şi m-am simţit neapreciată, neiubită.
- Dar asta m-a făcut să-mi doresc o altfel de viaţă şi am luptat să o obţin.
- Pe când am dat admiterea la liceu, mi-am dorit să ajung la profilul economic şi nu am fost admisă.
- Dar am fost repartizată la profilul horticultură şi am avut cea mai pasionată profesoară de horticultură şi m-a făcut să iubesc acest profil.
- În timpul facultăţii, am fost picată la examenul de biogeografie (cred că profesorului nui-a plăcut lungimea fustei mele – că se apropia de glezne).
- Dar când am dat examenul pentru titularizare, mi-a picat un subiect despre biogeografie, pe care nu l-am mai repetat, şi am luat examenul. (Dumnezeu mi-a făcut dreptate!)
- În primii ani de învăţământ am avut o directoare pe care o asemănam cu uliul (eu fiind puiul de găină), de câte ori o vedeam îmi venea să trec prin pereţi să nu se mai ia de mine.
- Dar acelea, au fost lecţiile cele mai eficiente din cariera mea de profesor şi m-au învăţat cum să fiu responsabilă în meseria mea.
- După patru ani, postul meu a intrat la restrângere şi îmi era teamă unde o să ajung şi cum o să fie.
- Dar am fost primită cu braţele deschise şi apreciată, iar aici m-am simţit ca un profesor împlinit. Aproape imediat am fost numită consilier educativ al şcolii. Cineva a văzut potenţial în mine şi asta mi-a dat aripi. Aici am avut rezultate la olimpiadele naţionale de geografie, am realizat revista şcolii, am ajutat la aducerea dansurilor sportive în şcoală şi în rândul elevilor. Aici mi-am dat gradele didactice. Aici mă simt ca într-o familie, aici mă simt iubită şi apreciată la valoarea mea.
Hai să vedem alte exemple, din viaţa unei persoane oarecare.
- Ai avut un necaz mare, o tragedie.
- Dar tu ai supravieţuit, ai trecut cu bine peste toate, deci eşti o persoană puternică.
- Ai fost concediat /ă.
- Dar asta este grozav! Acum ai posibilitatea să faci exact ce îţi place şi la ce te pricepi mai bine!… Probabil îţi spui că asta nu e aşa de bună, pentru că nu te pricepi la altceva. Ei, hai! Cu siguranţă ai foarte multe talente despre care nu crezi, că le poţi valorifica. Dacă eşti femeie, sigur eşti o gospodină veritabilă, o bucătăreasă excelentă. Poate îţi place să faci prăjituri, poate îţi place să faci goblenuri, bijuterii, poate îţi place să faci ornamente culinare sau aranjamente florale sau…. Dacă eşti bărbat, cu siguranţă ai şi tu nişte hobby-uri la care îţi petreci mult timp.
Da, dar vezi, eu am făcut studii de… şi ar fi păcat să fac o muncă mai… sub nivelul meu. Să fim serioşi! Munca sub nivelul tău este cea pe care o faci de nevoie, nu de plăcere. Cea pe care o faci de plăcere te va duce către stele. Cu sau fără diplomă, munca pe care o faci din pasiune, din inimă, pentru că o faci oricum, îţi va aduce mult mai multe aprecieri decât orice altceva ai face din obişnuinţă, din rutină sau pentru că..„pentru aia ai diplomă”.
În plus, lumea se schimbă continuu. Ce se caută astăzi, s-ar putea să nu se mai caute mâine. Tu ce faci, rămâi blocat, muritor de foame doar pentru că ai diplomă pe altă meserie?
Ideea este următoarea: chiar dacă se întâmplă să rămâi fără serviciu, dacă ai obiceiul de a te focaliza pe partea bună a lucrurilor, să gândeşti pozitiv şi să ai aşteptări mari, cu siguranţă lucrurile se aşează spre bine.
Mintea este puternică, dar trebuie să alegi să o foloseşti în favoarea ta. Te poate ţine prizonier sau te poate elibera, în funcţie de ce gândeşti şi crezi.
Jillian Michaels
Acum e rândul tău.
Identifică cinci situaţii din viaţa ta pe care le-ai perceput ca fiind foarte naşpa şi găseşte pentru ele cel puţin o latură pozitivă. Cum te-a ajutat acea situaţie? Cum ai depăşit-o? Ce abilităţi noi a adus în viaţa ta? Ce bucurii şi amintiri plăcute îţi creează?
M-aş bucura dacă ai împărtăşi printr-un comentariu mai jos o situaţie de acest gen. In plus, s-ar putea sa-i ajute si pe altii.
Cum te va afecta (ce te supără acum) peste cinci sau zece ani?
Poate că eşti supărat pe copilul tău că… nu merge la culcare atunci când îi ceri, că a luat o notă sub aşteptări la geografie :), că a greşit ceva la un exerciţiu etc.
Te cerţi cu soţul /soţia pentru că nu puteţi cădea de acord asupra unui fleac şi ai impresia că prin dezacordul lui /ei te subapreciază.
Poate ai obiceiul să ţipi sau să-ţi loveşti câinele pentru că…găseşte tu motivul!
În momentul în care eşti supărat, iritat, enervat sau furios cel mai probabil, dacă eşti ca mine (sau cum a fost) şi ca mulţi dintre noi reacţionezi impulsiv.
Dar dacă faci un mic efort să te opreşti din reacţia ta imediată şi încerci să treci prin filtrul raţiunii ceea ce faci, gândeşte-te, cum te va afecta asta peste cinci ani? Dar peste zece?
Vei fi la fel de supărat că nu te ascultă copilul? Că nu se duce la culcare imediat? Că nu-şi face tema la… geografie? Cât o să-i folosească peste cinci sau zece ani ce îi ceri acum pe un ton foarte supărat? Peste cinci sau zece ani vei fi la fel de supărat sau vei râde de astfel de incidente?
Dacă peste ani le vei găsi vrednice de făcut haz pe seama lor, de ce să aştepţi atât? În loc să fii furios, poţi alege să faci ACUM haz de ele.
Oare Oprah Winfrey se va supăra pentru asta?
Asta este o metodă pe care am aplicat-o zilele astea şi a funcţionat.
Eram supărată de un cuvânt pe care l-am citit la adresa mea şi căutam să găsesc partea pozitivă ca să nu rămân supărată.
La un moment dat „mi-a bubuit” prin minte întrebarea, „Oare Oprah Winfrey s-ar supăra dacă ar fi în locul meu?”. Întrebarea m-a făcut mai întâi să zâmbesc, apoi să chicotesc. Şi mi-a trecut supărarea.
Acum e rândul tău.
Gândeşte-te şi tu la o celebritate pe care o admiri (sper să fie una cu minte, care se dezvoltă personal şi de la care ai ce învăţa, nu dintre cele care au ajuns celebre pentru că îşi expun anumite părţi ale corpului). Ori de câte ori ţi se întâmplă să te superi, imaginează-ţi că eşti acea celebritate. Şi întreabă-te, „Oare…. , dacă ar fi în locul meu, s-ar supăra pentru situaţia/ problema/ insulta/ jignirea asta?”
N-o lua atât de personal.
Fiecare interpretează tot ce-i trece prin viaţă, în funcţie de starea de spirit în care se găseşte. De foarte multe ori, n-are nicio legătură cu tine. Tu n-ai nicio vină în afară de aceea că te afli în calea ei în acel moment.
Îmi aduc aminte de o poveste pe care am auzit-o de la profesoara de română în liceu. Chiar dacă ai mai auzit-o, ţi-o spun aşa cum mi-o amintesc:
În vremurile în care educaţia era o raritate prin satele noastre, un tată îşi trimite copilul la studii. Într-una din zile primeşte de la fiul lui o scrisoare, în care acesta îi cere bani. Pentru că nu ştia să citească, se duce cu scrisoarea la dascălul din sat să i-o citească. Dascălul era într-o stare de om supărat. Aşa că îi citeşte scrisoarea pe un ton nervos, răstit, poruncitor.
-Tată, te rog să-mi trimiţi nişte bani! Am mare nevoie pentru că trebuie să-mi cumpăr cărţi şi ceva de îmbrăcat.
Auzind cu ce tonalitate îi spune dascălul, tatăl zice, la rândul lui supărat:
-Ia uite neruşinatul, cu ce ton îmi vorbeşte! Dacă-i pe aşa nu-i trimit nimic. Să înveţe să vorbească cu mine!
Au trecut vreo două săptămâni şi pentru că tatăl nu i-a trimis bani, fiul îi mai trimite o scrisoare şi iar scrie de bani.
De data asta, dascălul era calm, liniştit şi îi citeşte scrisoarea pe un ton frumos.
-Tată, te rog să-mi trimiţi nişte bani! Am mare nevoie pentru că trebuie să-mi cumpăr cărţi şi ceva de îmbrăcat.
Ei, de data asta îi trimit că mi-a vorbit frumos!
Aşa că de foarte multe ori, supărările altora şi tonalităţile lor supărate nu au legătură cu tine în mod direct, ci cu starea lor emoţională din acel moment.
Ţine minte asta atunci când te întâlneşti cu o persoană furioasă şi nu ştii ce ai greşit.
Data viitoare îţi voi scrie un alt aspect legat de viaţa emoţională (dorinta de apreciere) şi împlinirea ei.
Dacă ţi-a plăcut articolul, fă un gest frumos şi pentru prietenii tăi.
Cu drag,
Fanica Rarinca