„Iertarea nu este un act de ocazie, ci o atitudine constantă.”
Martin Luther King Jr.
Probabil că ai auzit despre iertare, încă de pe când erai copil.
Ai auzit la rugăciune, la şcoală, în familie, la Biserică. Toată lumea vorbeşte despre iertare.
Însă, înainte de a discuta despre iertarea propriu-zisă şi puterea ei de vindecare, atât cât am reuşit eu să înţeleg, o să-ţi vorbesc despre aspectele unei vieţi lipsite de iertare.
După ce am scris tot materialul, am constatat că e destul de lung. Astfel că l-am împărţit în două şi în cea de-a doua parte o să-ţi spun ce este şi ce nu este iertarea, pe cine să ierţi şi ce beneficii îţi aduce iertarea.
„Să fii supărat, să te cerţi cu oamenii, să urăşti lumea sau, altfel spus, să simţi că alţii ţi-au greşit te va seca de energie atât fizic, cât şi emoţional.”
Jillian Michaels
Paradigmele dintr-un conflict
Atunci când două sau mai multe persoane se ceartă fiecare are dreptate şi fiecare greşeşte.
Evident fiecare are dreptate din propriul punct de vedere şi fiecare greşeşte pentru că nu poate accepta că mai există şi alte puncte de vedere asupra ideii sau conceptului respectiv.
Fiecare vrea să-l convingă pe celălalt că el/ea are dreptate şi refuză să asculte sau să urmărească şi de ce crede celălalt că are dreptate. Partea interesantă este că foloseşte o modalitate agresivă ca să-l convingă pe celălalt că are dreptate. Iar când se foloseşte agresivitatea, oponentul se simte rănit, minimizat, pus în inferioritatea şi refuză să asculte punctul de vedere a celui agresiv.
Imaginează-ţi două persoane, una de la Timişoara se ceartă sau se contrazice cu cineva de la Constanţa în privinţe stării vremii. Unul zice că e însorit, celălalt zice că e nor. Unul vorbeşte de briză, iar celălalt simte că se sufocă pentru că nu simte niciun fel de vânt. Până nu fac efortul să înţeleagă că vremea este schimbătoare de la un loc la altul, fiecare va crede că are dreptate. Şi din perspectivă proprie are.
Numai că un conflict cel mai adesea, are loc între două sau mai multe persoane. Aşa că este foarte necesar ca fiecare să facă efortul de a asculta şi a înţelege ce vrea celălalt să transmită.
În afară de perspectiva diferită, mai e posibil ca fiecare să interpreteze ce aude în funcţie de starea emoţională în care se află.
Uneori poţi vorbi pe un ton neutru cu o persoană şi te trezeşti că ea a interpretat ca un atac la persoană. Fiecare aude ce-l interesează şi apoi face conexiuni pe acest aspect fără să aştepte ca celălalt să termine.
Subiectul este foarte vast.
Cert este că atât timp cât fiecare este concentrat doar pe partea sa de dreptate, doar cum analizează lucrurile din perspectivă personală şi nu face efortul de a-l asculta şi înţelege pe celălalt, iau naştere conflicte.
În momentul în care se naşte un conflict, cu implicaţii şi răniri emoţionale, fiecare aşteaptă ca celălalt să-şi ceară iertare şi consideră că el n-a greşit, doar celălalt a greşit.
Abia dacă îşi dă seama că în orice situaţie conflictuală, balanţa nu e niciodată spre o singură parte, ci cât mai aproape de mijloc. Poate nu chiar la mijloc. Însă este greu de crezut ca unul să fie complet vinovat şi celălalt curat ca lacrima şi nevinovat.
„Studiile au arătat că a purta pică poate duce la depresie, insomnie, oboseală cronică şi chiar produce hipertensiune arterială.”
Jillian Michaels
Confuzii legate de iertare
„Iertarea este capacitatea de a ne reconcilia cu cineva care ne-a făcut rău, bazându-ne pe onestitate, compasiune şi conştiinţă de sine.”
Gary Chapman
Mult timp şi mie mi-au fost foarte confuze ideile despre iertare. Auzisem din învăţăturile religioase despre importanţa iertării pentru a moşteni viaţa de veci, însă semnificaţiile psihologice şi importanţa acesteia pentru sănătate, îmi erau cu totul ascunse. A durat ceva până ce am înţeles. Iată câteva greşeli pe care le-am făcut şi eu şi probabil că le faci şi tu.
Dacă îl iert – celălalt câştigă
Suntem atât de convinşi de propria dreptate şi că balanţa este de partea noastră, încât ne imaginăm că în momentul în care trebuie să iertăm, dovedim că suntem slabi şi că oferim câştig de cauză celuilalt.
Avem impresia greşită că în viaţă unul trebuie să piardă ca celălalt să câştige. Unii văd viaţa ca un meci în care unul trebuie să piardă, ca celălalt să câştige. E foarte greu să înţelegem că există situaţii de tip câştig/câştig în care se ajunge ca toată lumea să se înţeleagă şi situaţii de tip pierdere/pierdere în care toată lumea are de pierdut. Chiar îmi amintesc de o situaţie în care un bărbat care a divorţat, a ajuns la partaj şi a vândut casa la un preţ ridicol de mic, numai să nu-i dea fostei soţii o sumă mai mare. Nu a realizat cât a pierdut şi el odată cu ea.
În momentul în care nu reuşeşti să ierţi ai o relaţie de tip pierdere /pierdere, pentru că rămâi cramponat în acea energie negativă, care te ţine pe loc şi nu-ţi dă voie să evoluezi. E greu de spus dacă celălalt pierde sau câştigă ceva dacă tu îl ierţi sau nu, însă, în mod categoric, prima persoană care are de pierdut, eşti TU.
Dacă iert –celălalt este superior
Legat de primul punct, avem impresia că dacă trebuie să iertăm, pierdem controlul şi celălalt devine mai puternic şi deci superior nouă.
Avem impresia că suntem mai puternici, mai superiori atunci când lăsăm mânia noastră să acţioneze.
Însă este doar o impresie.
Dacă iert – mă dovedesc a fi slab – ceilalţi vor râde de mine
Pentru că suntem fiinţe sociale, ne gândim de multe ori la reacţiile celorlalţi în legătură cu deciziile pe care le luăm.
Şi ne imaginăm că suntem percepuţi ca persoane slabe, lipsite de coloană vertebrală dacă oferim iertare, milă, compasiune oponenţilor noştri.
În realitate, o persoană este cu atât mai puternică cu cât ştie să ierte şi să ofere celorlalţi posibilitatea de a se ridica de jos.
Nu te dovedeşti o persoană puternică dacă îţi ţii piciorul pe capul duşmanului sau persoanei pe care n-o poţi ierta, ci dimpotrivă.
Îmi amintesc de o vorbă care spune – să se răzbune, poate oricine. Să ierte, este opera celor puternici.
Şi cred că este adevărat.
Şi la urma urmei, indiferent ce vor spune ceilalţi, tu faci decizii proprii în acord cu valorile tale. Dacă ţii prea mult cont de ceea ce vor spune ceilalţi, n-o să fii niciodată pe deplin fericit.
Şi chiar i-ai putea mulţumi pe toţi ceilalţi din jurul tău?
Iar alţii te vor judeca şi te vor critica oricum.
Iar dacă cei ce te critică şi te judecă sunt dintre cei apropiaţi, dintre prietenii tăi, oare chiar îţi sunt prieteni adevăraţi care îţi vor binele?
Aşa că fii tu însuţi, alege să ierţi şi respectă-te pentru asta, pentru că ai doar de câştigat.
Vei câştiga respectul tău pentru ceea ce faci bine, vei câştiga energia pozitivă care te va ajuta să te pună în mişcare către lucrurile pe care ţi le doreşti. Vei câştiga respectul cui te merită.
Dacă iert, trebuie să redevenim prieteni
A ierta, nu înseamnă a şterge totul cu buretele şi a te purta ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dacă îi dai voie, acea persoană care te-a rănit odată, o va face din nou, poate la fel sau poate mai urât decât data trecută.
A ierta nu înseamnă a uita, ci a te detaşa emoţional.
Ierţi pentru bucuria şi liniştea şi pacea pe care ţi le aduce ţie acest proces, nu din alt motiv.
Frica şi incapacitatea de a ierta stau la baza răzbunării şi terorismului
Imi amintesc că am şi citit şi ascultat un CD, din surse diferite că oamenii acţionează şi iau cele mai bune decizii pe care le pot lua la un anumit moment şi fiecare decizie sau acţiune este luată după principiul de a face bine.
Sau altfel spus, fiecare decizie are la bază principiul facerii de bine.
Şi tocmai auzisem de acţiuni teroriste şi m-am întrebat, cum ar putea fi aceste acţiuni făcute cu scopul de a face bine? Cum ar putea să facă bine teroriştii?
Apoi, mi-am răspuns.
Scopul nu este de a face bine altora, ci lor înşişi.
Aş vrea să-ţi spun că nu sunt expertă în cauzele care determină oamenii să comită acte teroriste, dar am avut de multe ori gânduri şi dorinţe de răzbunare. Şi cred că sunt legate cele două acţiuni. De răzbunare şi de terorism.
Foarte probabil că cei care vor să se răzbune sau cei care comit acte teroriste au avut ei înşişi de suferit în trecut.
Sau au interpretat greşit şi în mod egoist acţiunile altora şi astfel, s-a născut dorinţa de a se răzbuna.
Dacă ai nutrit vreodată gânduri de răzbunare, probabil că ştii.
Îţi doreşti să-l faci să sufere pe cel ce ţi-a produs ţie suferinţă. Şi îţi imaginezi cum o să te răzbuni şi cum o să sufere.
Pierzi noapte după noapte făurind planuri de răzbunare, iar după ce le aplici, realizezi că nu îţi aduce bucuria pe care ai crezut că ţi-o va aduce.
Şi apoi plănuieşti altă răzbunare. Şi nici aia nu-ţi provoacă bucurie.
Doar o senzaţie de durere sau un gol interior pe care nu ştii cum să-l umpli. Şi crezi că o nouă repriză de răzbunare îţi va aduce alinare.
Cei ce nu pot ierta sunt dependenţi de răzbunare.
Emoţional sunt într-o capcană, sau într-o temniţă. Îşi doresc pace interioară, dar nu ştiu cum să o obţină. Toate acţiunile lor sunt realizate cu scopul de a se linişti şi de a fi fericiţi. Şi singurul lucru pe care-l ştiu, este cum să se răzbune.
„Prin compasiune şi iertare îl vezi pe cel ce te-a rănit nu ca pe cineva malefic, ci ca pe un om debusolat şi rătăcit.”
Jillian Michaels
Şi cu fiecare răzbunare simt un gol şi mai mare şi totul se întoarce împotriva lor.
Şi cu cât se răzbună mai mult, în speranţa că vor obţine pacea şi liniştea sufletească, cu atât mai mult suferă.
Dacă s-ar vindeca, n-ar mai dori să facă rău altora.
„Răzbunarea reprezintă o formă de mânie de natură atât punitivă, cât şi umilitoare. Unele fapte merită o pedeapsă, dar mânia în general nu este eliminată dacă este însoţită de dorinţa de umilire. Persoanei furioase nu-i este de ajutor persistenţa spiritului de răzbunare.”
Dr. Les Carter
Motivul pentru care vor şi mai mult să facă rău şi să se răzbune este că răzbunarea anterioară nu le-a adus liniştea şi fericirea mult sperată.
Sunt ca într-o spirală care se adânceşte din ce în ce mai mult.
Sunt asemenea cu demonizatul din morminte, care avea nevoie de ajutor, însă habar nu avea cum să se elibereze. (Luca 8, 27-39).
Asemeni acestui demonizat, toţi cei care vor să se răzbune sunt în suferinţă şi în groapă emoţională. Vor să se elibereze, însă cu fiecare gest pe care-l fac nu ies la lumină ci mai mult se adâncesc în groapă şi în întuneric.
Violenţa este strigătul lor pentru acceptare, iubire şi iertare.
Au nevoie de o altă persoană mai puternică, un lider care să-i îndrume, să-i înveţe şi săi scoată din groapa aceea în care continuă să se afunde.
„Calmul şi nu răzbunarea, reprezintă cea mai bună dovadă a încrederii în propria etică. Ridicându-te deasupra tentaţiei de a strivi un adversar, ai şanse mai mari să dobândeşti pacea personală, iar influenţa ta asupra adevărului să crească.”
Dr. Les Carter
Te aştept în partea a doua a acestui articol cu alte informaţii despre iertare.
Pe scurt din articolul viitor:
- Ce este şi ce nu este iertare
- Pe cine să ierţi
- Beneficiile iertării.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă o faptă bună şi distribuie-l şi prietenilor tăi.
Vrei sa afli mai multe despre iertare si sa inveti cum sa ierti? Te astept la seminarul gratuit Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera feicirea!
Cu drag,
Fani Rarinca
