Eram într-o zi în autobuz și am auzit umătoarele acuzații ale unei mame către fiica ei, adolescentă : Tu nu vezi cât mă sacrific pentru tine? Şi eu cu ce mă aleg de pe urma ta?
Fiica nu răspundea, însă nu se simțea foarte confortabil. Adevărul este că-mi venea s-o iau la rost pe mamă.
În primul rând, nu cred că se cuvenea să-i facă asemenea reproșuri în public. În al doilea rând, mi s-a părut foarte egoistă și asta m-a inspirat să scriu acest articol.
Însă, câţi dintre partenerii de viaţă sau copii nu au auzit aceste cuvinte de reproş?
Şi ştii de ce?
Pentru că atunci când faci un sacrificiu pentru o persoană dragă, îți dorești ca ea să vadă efortul tău şi cumva să-ți fie recunoscătoare.
Dar asta nu se întâmplă. Pentru că nu vede sacrificiul pe care îl faci.
Celeilalte persoane i se pare lucrul cel mai firesc pe care tu trebuie să-l faci şi pe care el sau ea trebuie să-l primească.
Aşa cum nici tu nu observi ce sacrificii face persoana iubită pentru tine, din acelaşi motiv. Ți se par lucruri fireşti pe care trebuie să le facă. Sau care ți se cuvin.
Sacrificiul egoist
S-ar putea să ţi se pară subtitlul acesta neadevărat pentru că sacrificiul este cea mai profundă dovadă de iubire. Şi este perfect adevărat.
Dacă deschidem Biblia la Ioan 3,16, aflăm că „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” Dumnezeu Fiul S-a sacrificat pentru noi, oamenii, din iubire pentru noi.
Dar iată ce am învăţat din iubirea Mesianică. Că deşi eu ca persoană greşesc zilnic faţă de sacrificiul Lui Iisus Hristos, totuşi Dumnezeu nu mi-a reproşat niciodată. Nu mi-a spus că El s-a sacrificat pentru mine, iar eu zilnic calc în picioare şi-mi bat joc de sacrificiul Lui.
Pot să spun că permanent am simţit iubirea Lui, şi purtarea Lui de grijă ca eu să o duc bine, să mi se împlinească dorinţele etc. Poate conştiinţa mă mai ceartă, dar Dumnezeu mi-a lăsat libertatea de a alege dacă să respect sau nu sacrificiul Lui.
Atât timp cât folosești sacrificiul pe care-l faci ca să obţii ceva în schimb, această manifestare a iubirii este una egoistă.
Sacrificiul este dovadă de iubire doar atunci când îl faci pentru binele persoanei iubite, fără să aştepţi nimic în schimb. Fără să-i reproşezi ce faci. Cel puţin asta este părerea mea.
Proiectarea nevoii și a sacrificiului
De foarte multe ori, părinții proiectează asupra copiilor ce nevoi aveau ei pe când erau copii și caută să le împlinească.
Adică, o mamă care pe vremea copilăriei ei nu avea anumite jucării sau haine, ajunsă adultă și cu proprii copii, încearcă să le ofere ce nu a vut ea. Până aici nu e nimic rău, doar că ceea ce le oferă este strict legat de ceea ce n-a avut ea. Nu se întreabă dacă copiii chiar își doresc acele lucruri. Ea le cumpără, pentru că privind la ei își vede propria copilărie.
Pentru toate aceste lucruri pe care le cumpără, s-ar putea să-și sacrifice niște nevoi personale actuale.
Prin urmare, este nefericită că nu-și satisface nevoile ei curente, încercând să ofere copiilor ceea ce ea n-a avut.
Copiii nu sunt fericiți pentru că, este foarte posibil să primească nu ce au ei nevoie, ci ce avea mama lor nevoie.
În plus, reproșurile constante demoralizează și mai mult copiii și uneori se întreabă, pentru ce face mama acele sacrificii.
Astfel, apar conflicte între cei ce oferă și cei ce primesc.
Pentru a fi fericiți și părinții și copiii, este nevoie ca ceea ce primesc copiii, să se refere strict la nevoile lor curente. Apoi, mama trebuie să-și satisfacă propriile nevoi. O mamă stresată și nemulțumită că se sacrifică, nu va face copiii fericiți.
Iar copiii nefericiți reacționează urât, provocând și mai multă suferință adultului. Mai bine nu-i satisfaci copilului nevoia, mai bine îi spui că banii pe care îi ai îți trebuie pentru X treabă, decât să-i reproșezi sacrificiul pe care-l faci.
Limbajele de iubire egoiste
Psihologul Gary Chapman a scris o carte extraordinară numită: Cele cinci limbaje ale iubirii. Acestea sunt:
• Cuvintele de încurajare
• Atenţia şi timpul petrecut împreună
• Cadourile
• Serviciile
• Atingerile.
Cum îți dai seama care este limbajul dominat al unei persoane?
Este în funcţie de ceea ce îi vine foarte natural să ofere. În funcţie de ceea ce se aşteaptă să primească, iar dacă nu primeşte, reproşează cel mai adesea.
Să presupunem că, într-un cuplu, limbajul lui este dat de servicii şi limbajul ei de cuvintele de încurajare. El îi va oferi ei servicii şi se aşteaptă ca ea, la rândul ei, să-i întoarcă alte servicii. Acesta este limbajul pe care-l înțelege cel mai bine.
Dar limbajul ei este dat de cuvintele frumoase şi de încurajare. Aşa că ea, îi va oferi lui cuvinte frumoase şi se aşteaptă să-i ofere şi el acelaşi lucru.
El îi oferă servicii, pe care ea nu le apreciază.
Ea îl laudă şi-i spune cuvinte de încurajare pe care el nu dă doi bani (ba chiar s-ar putea să creadă că-l linguşeşte, ca să obţină alte servicii).
Până nu învaţă să iasă din limbajul propriu, care le este atât de confortabil şi să ofere celuilalt limbajul de iubire pe care îl solicită, fiecare oferă iubirea pe limba lui, nu pe limba celuilalt.
Şi acesta este un alt mod de iubire sau de manifestare a iubirii egoiste. Despre acest lucru am scris şi în articolul Cauzele nevăzute ale conflictelor casnice.
Condiționările și șantajul emoțional
[Ş]antajul emoţional este atunci când te foloseşti de lacrimi, amenințări, condiționări şi alte modalităţi de a-l atinge, de a-l impresiona sau sensibiliza pe celălalt pentru ca tu să-ţi atingi scopurile. E valabil pentru ambele sexe.
Privareade libertate
Data trecută vorbeam de gelozie ca fiind noniubire. De multe ori cei ce sunt geloşi sunt şi posesivi şi au tendinţa de a priva de libertate tocmai persoana pe care susţin că o iubesc.
A oferi iubirea pură, fără urmă de egoism, înseamnă să poţi oferi libertatea celuilalt. Libertate şi încredere.
Hărțuirea
Cel mai adesea se manifestă de la bărbat la femeie, deşi e posibil şi invers. De aceea o să mă refer ca de la el la ea.
Hărţuirea este atunci când el afirmă că o iubeşte la nebunie, vrea s-o facă fericită şi nu-i pasă că ea nu-i întoarce sentimentele. El vrea doar să i le ofere pe ale lui.
Dar dacă ea iubeşte pe altcineva sau poate, nu-i place ceva din comportamentul lui şi nu-l poate iubi pe el, ea nu poate fi fericită alături de el. Oricâtă afecţiune i-ar oferi el. Apoi, dragoste cu forţa nu se poate. Să faci bine cu forţa nu se poate. Cu forţa poţi doar să faci rău.
Viaţa este ciclică şi trebuie să existe un echilibru între ceea ce primești şi ceea ce oferi. Nu se poate să oferi iubirea la nesfârşit fără să o şi primeşti. Nu poţi doar să primeşti fără să şi dai.
Mai este şi varianta în care din hărţuire se poate ajunge la psihoză. Cel ce este refuzat în iubire poate spune, dacă nu poate fi cu mine, atunci să nu fie nici cu altcineva. Și recurge la rănirea persoanei pe care susţine că o iubeşte.
Consider că acestea sunt modalităţi foarte egoiste de a-ţi manifesta iubirea.
Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!
Cu drag,
Fănica Rarinca
Autor de cărți:
Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!
Cartea Patronel and Soriela
Romanul Mica Stea Portocalie
