Fetiţa de 10 ani ajunse acasă şi îşi întrebă mama:
-Mămico, care este cea mai importantă resursă a lumii?
–Hmm! Dar de ce mă întrebi?
-Doamna învăţătoare ne-a dat ca temă să scriem o compunere cu cea mai importantă resursă a lumii. Colegii au spus că vor scrie despre aur, despre petrol, despre bani. dar eu nu ştiu care este cea mai importantă resursă.
-Păi, hai să ne gândim! La ce le folosim resursele?
-Le folosim să le transformăm în altceva, care să ne facă viaţa mai frumoasă.
-Bravo! Şi acum, ce resursă ţi-ar face viaţa mai frumoasă?Păi, hai să ne gândim! La ce le folosim resursele?Le folosim să le transformăm în altceva, care să ne facă viaţa mai frumoasă.
………………………………………………………………………………………………………………………………
După câteva ore de discuţii împreună cu mama şi cu tata, fetiţa a ajuns la o idee pentru compunerea ei.
A doua zi, la şcoală i se cere să citească compunerea.
-Eu n-am ştiut care este cea mai importantă resursă a lumii. (învăţătoarea mimează o surpriză neplăcută). Dar apoi am întrebat pe mama şi pe tata. Ei m-au dus într-o călătorie imaginară prin lume ca să căutăm împreună cea mai importantă resursă.
Mama a deschis atlasul şi mi-a arătat hărţile continentelor. Am văzut acolo că Africa are foarte multe resurse de aur, argint, diamante, petrol şi am întrebat-o pe mama care este cea mai importantă. Mama mi-a zis că toate sunt importante, întrebarea este dacă oamenii din Africa sunt fericiţi că le au. Tata a deschis calculatorul, am intrat pe internet şi am văzut multe poze cu oameni din Africa foarte nefericiţi. Am înţeles că mulţi dintre ei trăiesc într-o sărăcie greu de imaginat. Mi-am întrebat părinţii de ce nu sunt fericiţi cei din Africa, de vreme ce au atât de multe resurse. Părinţii mi-au spus că din cauză că nu ştiu cum să-şi valorifice resursele ca să fie fericiţi şi ei şi cei din jur. De multe ori, alţii le valorifică resursele lor.
Părinţii au continuat şi mi-au spus că unii cred că timpul este cea mai importantă resursă. Pentru că fiecare dintre noi avem 24 de ore la dispoziţie într-o zi. Numai că şi în cazul timpului, fericiţi sunt doar cei care ştiu cum să-l valorifice astfel încât să fie fericiţi şi nici nu ştiu să-l pună cu folos în slujba oamenilor. Ceilalţi sunt nefericiţi, stresaţi, frustraţi că altcineva se foloseşte de timpul lor.
Apoi am înţeles că energia ar putea fi cea mai importantă resursă, pentru că este mai limitată decât timpul. Şi în acest caz, părinţii mi-au povestit că au auzit şi cunosc multe persoane foarte energice, care muncesc foarte mult, fac foarte multă mişcare şi tot sunt nefericiţi. Când am întrebat de ce, părinţii mi-au răspuns că mulţi oameni nu ştiu să-şi folosească energia ca să fie fericiţi sau cum să-i facă fericiţi pe alţii.
Si-atunci, m-am prins. Trebuie să ştii cum să foloseşti o resursă atât pentru folos propriu cât şi pentru a face lumea mai bună ca să fii fericit. Şi singura care ştie, este mintea.
Continuând să-mi întreb părinţii am aflat că mintea umană ar putea fi cea mai importantă resursă. Şi-am zis, bine! atunci o să scriu despre mintea umană. Dar ce să scriu despre mintea umană? Părinţii nu mi-au răspuns. Însă au continuat să-mi pună tot mai multe întrebări până mi-am răspuns singură.
Ce am aflat eu despre mintea umană, ca resursă extraordinară a lumii?
Am aflat că:
- Gândeşte şi că zilnic avem mii de gânduri pe care nu le putem controla şi că gândim cu viteză ameţitoare. Uneori gândurile noastre se învârtesc în cercuri ameţitoare în jurul unei idei fixe, alteori zboară repede de la o idee la alta.
- Rezolvă probleme şi găseşte soluţii pentru acestea. Am aflat că cu cât este problema mai dificilă, cu atât este soluţia mai valoroasă. În timp ce caută soluţii se lărgeşte, se deschide spre noi orizonturi şi posibilităţi. Iar după ce a fost găsită soluţia, nu se mai îngustează, rămâne largă şi deschisă.
- Calculează, se orientează, vizualizează chiar lucruri încă inexistente, comunică cu alte persoane non-verbal.
- Învaţă despre tot ce-i poate fi de folos şi despre tot ce te interesează. Şi are multe canale de învăţare, nu doar prin citit sau la şcoală. Unii învaţă toată viaţa, alţii niciodată, nici măcar în şcoală. Unii învaţă în timp ce urmăresc o emisiune de specialitate. Mi-au spus părinţii că dacă vreau să devin bună la desen, pot să urmăresc emisiuni de desen şi creaţii artistice, şi apoi să pun în practică toate acele idei. Dacă tata vrea să înveţe să pescuiască, poate urmări o emisiune de pescuit, poate citi reviste de pescuit şi apoi să pescuiască. Dacă mama vrea să gătească mai bine, poate să citească din cărţi, să caute reţete pe internet, sau să combine ea singură anumite ingrediente. Dacă cineva vrea să înveţe afaceri, poate merge la o conferinţă la care alţi oameni care au făcut afaceri oferă lecţiile învăţate de ei. Cineva poate învăţa din proprie experienţă, urmărind pe alţii, urmărind natura. Cine vrea să înveţe, învaţă.
- Mintea produce idei şi unele sunt bune, altele sunt foarte bune, iar altele nu sunt aşa de bune. Am înţeles că fiecare om are în jur de o sută de idei pe zi. Cu toate acestea am aflat că cele mai multe dintre idei se pierd. Pentru că oamenii fie n-au încredere în ei şi în mintea lor că poate să producă idei bune, fie le uită. Să vă dau un pont, ca să nu vă mai uitaţi ideile: NOTAŢI-LE!
- CREEAZĂ. Plecând de la o idee, cineva poate crea un imperiu, o operă de artă, un roman, un site pe internet. Orice. Tot ce este pe lumea asta, în afară de soare, pământ, nori, ploaie, apă pe care le-a creat Dumnezeu, a fost creat de om. Dumnezeu a făcut acest dar special omului de a fi creator. Mi-am întrebat părinţii dacă toţi oamenii creează. Ei mi-au spus că toţi ar putea, dar nu toţi îşi folosesc creaţiile pentru binele şi folosul tuturor. Mulţi creează doar pentru ei înşişi, cum ar fi o mâncare. M-am gândit ce loc minunat ar fi lumea şi cât ar fi de dezvoltată, dacă toţi şi-ar folosi modul creativ al minţii pentru folosul tuturor oamenilor.
- Descoperă noi şi noi tehnologii, sau medicamente care să ne facă bine atunci când ne simţim rău, sau modalităţi de comunicare, sau ce se află în spaţiu.
- Dă naştere la filme, la poveşti şi foloseşte cele mai spectaculoase efecte speciale pe care încă nu le-au descoperit sau folosit cei care fac filme. Zi de zi în mintea noastră se derulează filme. Unele sunt spectaculoase, altele sunt jalnice. Unele sunt triste, adevărate drame sau chiar thriller-uri. Un om care îşi face griji pentru facturile de plătit creează filme dramatice, altele sunt înfiorătoare, de groază – oameni care văd că li se întâmplă numai nenorociri atât lor personal, cât şi familiei lor. Alţii,care sunt certaţi cu legea creează doar filme thriller şi se văd permanent urmăriţi de poliţie. Alţii sunt creatori de comedii, de aventuri. După cum vede viaţa fiecare dintre ei. Iar în somn, în vis, sunt create filmele cu efecte speciale. Sunt efecte speciale pe care încă nu le-a inventat nimeni, dar le foloseşte mintea umană atunci când creează filme în vis.
- Copie şi îmbunătăţeşte. Uneori cineva preia o idee de la cineva, şi pe lângă acea idee, are altele pe care le adaugă la ideea de bază şi face altceva mai bun, mai frumos, mai util sau mai simplu.
- Nimeni nu ţi-o poate fura. Toate cunoştinţele pe care le pui acolo, sunt ale tale. Poate că unii încearcă să te copie, dar nu îţi poate fura mintea şi tot ce poate face ea.
- Cu cât o foloseşti cu atât devine mai puternică, mai bună, mai creativă. Cu cât o foloseşti cu atât creşte.
După câteva ore în care am discutat cu părinţii despre ce poate să facă mintea umană, am zis,
-Waw!, înseamnă că mintea este cea mai importantă resursă a lumii.
Iar părinţii mi-au zis,
-Da, dacă toţi oamenii ar şti cum s-o folosească atât pentru ei, cât şi pentru fericirea altora.
-Cum? Nici mintea umană nu ştiu oamenii cum s-o folosească să fie fericiţi?
-Aşa s-ar părea. Vezi tu, unii oameni, preferă să-şi folosească mintea, alţii preferă s-o folosească pe a altora şi sunt oameni care n-au nimic împotrivă să se folosească ceilalţi de mintea lor. Unii îşi folosesc mintea să calculeze, alţii să înveţe, alţii să comunice, alţii să gândească. Spre exemplu, noi, când ne-ai întrebat care este cea mai importantă resursă, îţi puteam da răspunsul pe care îl credeam noi. Tu îl scriai, şi era gata tema. Dar ce-ai fi învăţat din asta? Aşa, am preferat să-ţi punem întrebări şi pentru fiecare răspuns pe care-l dădeai erai foarte fericită. Tu ti-ai folosit propria ta minte. Partea tristă este că majoritatea îşi folosesc mintea doar în scopuri personale, sau cel mult pentru a-şi ajuta familia. Foarte puţini găsesc că este normal să se gândească şi la ceilalţi oameni din jur. Vezi tu, Dumnezeu nu este egoist. El ne-a făcut un dar, o scânteie din divinitatea lui ca să-i ajutăm cum putem mai bine pe semenii noştri.
Să ne dăruim pe noi înşine altora.
