Eşti mândria profesorilor
Dragul meu, tu eşti mândria fiecărui profesor, inclusiv a mea. Ai dat dovadă zilnic de seriozitate, de bun simţ, pregătire intensă şi zilnică.
Pe tine m-am bazat la lecţiile deschise sau la inspecţii. Ai învăţat ca să mă scoţi dintr-o situaţie cu mare impact pentru cariera mea. Pe tine mă bazez că eşti dispus să înveţi tot ce-ţi spun, că ţi-ar fi de folos şi te sfătuiesc să participi la olimpiade şcolare.
Te încurajez cu diplome şi laude pe care le poţi primi şi îţi spun să-ţi faci un portofoliu cu ele. Ce pot să mai spun? Fiecare profesor îşi doreşte cât mai mulţi elevi ca tine într-o sală de clasă. Pentru că asta înseamnă împlinire profesională pentru acel profesor. Cu cât sunt mai mulţi ca tine, cu atât creşte satisfacţia unui profesor că munca sa dă rezultate şi îi este apreciată.
Eşti bucuria părinţilor
Pe de altă parte părinţii tăi sunt mândri să aibă un copil ca tine, harnic, silitor, cuminte, ascultător, cu mult bun simţ. E o mare mulţumire pentru părinte să vină la şedinţa cu părinţii şi diriginta sau dirigintele să îi laude copilul în faţa tuturor părinţilor clasei.
Niciun părinte nu-şi doreşte să audă cuvinte critice despre copilul său. Dacă aude critici înseamnă că şi el ca părinte a dat greş în educarea propriului copil. Dar cu un copil ca tine, fiecare cuvânt de laudă auzit îl unge la suflet. Simte că a reuşit în educarea ta. Că are un copil model.
Mândrie personală
Tu însuţi eşti mulţumit că toată lumea din jur e satisfăcută de tine şi de rezultatele tale. Îţi dă un sentiment de utilitate şi simţi că ai pentru ce trăi. Uneori, eşti foarte încrezător în forţele tale. Ai o stimă de tine înaltă pentru că ştii că poţi să te descurci pe orice subiect şi la orice ţi-ai propus.
Alteori, eşti copleşit. Simţi că toată lumea e mulţumită, mai puţin tu. Deşi munceşti cu sârg, cu conştiinciozitate, nu înţelegi la ce îţi foloseşte toată cantitatea de informaţii pe care noi profesorii ţi-o băgăm pe gât. Dacă ai greşit ceva, chiar şi cel mai mic lucru, te consumi, de parcă ar fi sfârşitul lumii. Ţi-ai fi dorit să faci totul în mod perfect.
Când nu ştii să spui „nu”
Uneori, eşti în competiţie cu alt coleg sau şi evident, îţi doreşti să fii cel mai bun. Dacă un profesor îţi propune să te pregăteşti pentru vreo olimpiadă sau pentru altă competiţie, nu spui niciodată „nu”. Simţi că nu ai suficient timp, că nu reuşeşti să te odihneşti, dar nu poți refuza.
Comparativ cu alţi copii care se bucură de copilărie şi ies la joacă, pentru tine zilele de joacă sau cu timp liber sunt zile de lux şi huzur. Sau poate de vacanţă. Astfel, programul tău zilnic devine din ce în ce mai încărcat. Te afişezi la şcoală cu cearcăne pentru că nu mai reuşeşti să te odihneşti, iar profesorii te solicită din ce în ce mai mult. Chiar şi în vacanţă ai teme de lucru, ca nu cumva să îţi ieşi din mână şi să te leneveşti. Tânjeşti după o zi pentru tine sau să ai măcar jumătate de oră pe zi ca să te ocupi de hobby-ul tău, care îţi produce bucurie şi relaxare.
Părinţii şi şcoala te pregătesc pentru aplauze
Părinţii obişnuiesc să îţi spună cuvinte de încurajare că dacă „înveţi bine, faci o şcoală bună ai şi şansa să obţii o slujbă bună şi sigură”, eventual şi bine plătită.
Profesorii te laudă şi te răsplătesc cu note mari pentru efortul tău şi te dă drept exemplu în clasă. Pe această scenă, a vieţii de elev te simţi aplaudat.
Dar nici părinţii şi nici şcoala nu te pregătesc pentru eventualele eşecuri pe care o să le suferi după ce termini şcoala.
Veşti proaste
Am o primă veste proastă pentru tine. Era industrială s-a terminat, sau e aproape gata. Ramurile industriale care mai sunt au înlocuit forţa de muncă umană cu maşini şi roboţi industriali.
Puţine capete luminate mai ajung să lucreze ca ingineri, ca specialişti, sau ca cercetători. În prezent se dezvoltă intens ramuri ale economiei care ţin de servicii şi comunicaţii.
O a doua veste proastă este că în prezent nu mai există slujbă bună, sigură şi bine plătită. Nu numai în România, ci peste tot în lume.
Şi chiar dacă tu eşti specialist pe o anumită meserie, s-ar putea să mai fie şi alţi specialişti în lume, care să-şi ofere serviciile pe bani mai puţini şi patronul să prefere să te înlocuiască.
A treia veste proastă este că toată lumea te-a minţit. Dar n-a făcut-o intenţionat.
Părinţii habar nu au că te mint. Ei încă speră ca tu să le împlineşti visele lor neîmplinite şi să trăieşti o viaţă mai bună decât ei. De ce îţi spun totuşi aceste lucruri prin care te mint? Este singura variantă pe care o cunosc. Aşa au fost şi ei învăţaţi de către părinţii lor.
Nici profesorii nu sunt conştienţi de faptul că te mint într-una. Nici ei nu realizează că inclusiv cariera lor şi locul lor de muncă e în pericol. Ba chiar refuză să creadă aşa ceva. Nu înţeleg că dacă era industrială s-a terminat, inclusiv învăţământul urmează să fie restructurat după cerinţele pieţei actuale de muncă.
Fiecare crede că disciplina sa e atât de importantă, că societatea contemporană nu poate să se descurce fără ea. De aceea, te sfătuiesc în funcţie de credinţele lor.
20 De Moduri Să Ai Relații Mai Împlinite Cu Tine Și Cu Ceilalți
Sfaturi de la mine
Şi eu te sfătuiesc tot în funcţie de credinţele mele. Aşa am crezut şi eu până de curând. Dar pentru că am citit câteva cărţi de dezvoltare personală şi continui să citesc mi s-au schimbat credinţele şi perspectivele.
Acum, sunt conştientă că nici în învăţământ nu mai sunt posturile şi slujbele sigure. Bine plătite n-au fost niciodată. Şi vreau să te sfătuiesc şi pe tine în funcţie de noile mele credinţe pe care o să le şi argumentez. Apoi, e alegerea ta pe cine vrei să asculţi.
Sfaturi de la diferiţi autori de carte
Augusto Cury
Uite, de exemplu, într-o carte citită de curând, numită „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”, autorul, mai sus numit spune că marea cantitate de informaţii care se transmite în învăţământul actual este în mare parte inutilă pentru viitor.
Mintea nu ți-a fost dată să o transformi în depozit de informații, ci să o folosești în mod creativ. Autorul face o comparație mai diferită. Imaginează-ți un om care dorește să-şi facă o casă și pentru asta se ocupă toată tinereţea cu adunatul de pietre. Întrebarea este ce va face cu restul de pietre, care-i rămân, după ce îşi termină de construit casa.
Aceeași întrebare e valabilă și pentru tine. Ce-o să faci cu cantitatea de informaţii pe care o primeşti în şcoală, uneori băgată pe gât, după ce îţi alegi meseria şi specializarea? Oricum o mare parte din informaţii sunt deja depăşite şi în timp, altele vor deveni necesare. Ce-o să faci cu cele pe care le-ai înmagazinat în memoria ta în şcoală?
Robert Kiyosaki
Este unul dintre cei mai mari autori de educaţie financiară din lume. A scris cărţi care s-au vândut în milioane de exemplare şi prin care învaţă populaţia lumii limbajul banilor şi cum pot deveni înstăriți.
O să-ţi recomand două-trei cărţi scrise de el şi citite de mine. „Tată bogat, tată sărac”, „Cadranul banilor” şi „Tânăr și bogat”. Una dintre cărțile lui este intitulată „De ce elevii de nota 10 ajung cei mai buni angajaţi la elevii de nota 5 şi elevii de 7 şi 8 ajung cei mai buni bugetari”.
Ce se întâmplă în şcoală?
Pe parcursul anilor de experienţă de la catedră am observat că mulţi dintre elevii de nota cinci sau mai puţin, promovează pentru că vă au pe voi. Voi sunteţi cei care învăţați şi pentru ei.
Iar atunci când sunt evaluaţi se pot baza că vor primi ajutor. Fie le suflaţi, fie le daţi voie să copieze de la voi. De multe ori, vă certam.
Robert Kiyosaki afirmă că aveţi şanse mari să deveniţi cei mai buni angajaţi la acest gen de elevi pe care-i ajutați să promoveze.
De asemenea, cred că vă „vindeţi locul de la liceu pe gratis”. Pentru că ajutându-i să promoveze sau să împuşte note mari fără să le merite, practic îi ajutaţi să obţină şi locuri mai bune la liceu. Şi nici măcar n-or să vă mulţumească pentru asta.
Probabil că voi v-aţi gândit că ce mare lucru să-i ajutaţi puţin să ia o notă mai mare?
Ce se întâmplă după terminarea şcolii?
E foarte posibil, ca după ce termini şcoala (inclusiv facultatea), să te trezeşti că eşti specialist, cu diplomă în mână, cu rezultate de excepţie şi totuşi să nu-ţi găseşti de lucru. Sau să îţi găseşti să lucrezi ca specialist la unul care în şcoală nu a fost prea strălucit la învăţătură.
E posibil să te angajezi la unul din foştii elevi de nota cinci.
Aceşti foşti elevi de nota cinci, pentru că unii nu au terminat şcoala şi nu au diplome, s-ar putea să nu se poată angaja decât la negru. Dar ei nu prea acceptă să li se dea ordine. Îi ştim din şcoală că sunt un pic rebeli. Le place aventura, riscul, să nu aibă şefi, reguli şi au nevoie să trăiască.
În plus, au experienţă în a se folosi de oameni încă din şcoală, când tu îi suflai sau îl lăsai să copieze de la tine. Şi atunci, cel mai convenabil pentru ei este să-şi deschidă o afacere. Ca acea afacere să funcţioneze şi să-i aducă profit va angaja cei mai buni specialişti, adică, pe tine, elevul de nota zece, care în şcoală obişnuiai să-i sufli.
Când nu ştii ce să crezi
Ştiu că îţi este foarte greu să mă crezi pentru că tot ce-ţi spun acum contrazice tot ce ţi s-a spus până în acest moment. Ştii ceva? Nici nu e nevoie să mă crezi. Dar citeşte cărţile pe care ţi le-am recomandat în acest articol.
Nu trebuie să le citeşti pe toate într-o zi. Dar măcar 10-15 minute pe zi, poate seara la culcare sau poate într-o pauză, sau poate chiar în timp ce eşti la toaletă îţi faci timp să citeşti din aceste cărţi.
Priveşte în jurul tău. Cum sunt persoanele care cândva au fost ca şi tine, elevi de nota zece? Sunt fericite? Zâmbesc foarte des? Când merg la muncă zâmbesc? Sau arată de parcă li s-a răsturnat în cap carul cu necazuri? Îşi iubesc viaţa sau par că se chinuie? Cum îi vezi pe ei, imaginează-te pe tine, exact ca ei, sau mai rău, peste 10-15 ani.
Ce e de făcut?
Eşti o persoană deşteaptă, creativă, cu mult potenţial. Ţi-a plăcut mereu să înveţi, aşa că poţi să-ţi dezvolţi şi alte laturi ale personalităţii tale. De ce să fii angajat la un elev de nota cinci, care, poate, te tratează urât?
Ai putea foarte bine să te gândeşti să îţi dezvolţi propria ta afacere şi să fii propriul tău şef şi să te tratezi exact aşa cum meriţi. Poţi să începi cu ceea ce te pasionează şi să-ţi transformi hobby-ul într-o afacere. La început mică, apoi să o dezvolţi treptat-treptat. Te va face fericit/ă şi împlinit/ă şi va oferi valoare celor din jurul tău.
Schimbă tiparele!
Ai nevoie să faci câteva schimbări la tine ca persoană faţă de cum ai fost învăţat/ă.
- Ţi s-a spus, „Stai în banca / pătrăţica ta!”. Eu însă îţi spun, ieşi din banca / pătrăţica ta! Dacă nu ieşi din ea, va veni altcineva să ţi-o cucerească şi s-ar putea să rămâi fără ea.
- Ţi s-a spus că nu e bine să greşeşti, iau eu îţi spun, dacă vrei să înveţi, permite-ţi să greşeşti pentru că cine nu greşeşte nu evoluează. Cele mai multe lecţii le primim de la viaţă atunci când greşim. Aşa că fii fericit când comiţi câte o greşeală. La urma urmei, nimeni de pe pământ nu e perfect. De ce ai vrea să fii tu cel prefect?
- Ţi s-a spus că „e periculos să rişti”. Eu îţi spun că aşa e, dar Robert Kiyosaki spune că cine nu riscă, nici nu câştigă şi în final cel ce nu riscă, de fapt, riscă totul pentru că dacă nu câştigă, atunci pierde. Ce pierde? Pierde şansa de a avea o viaţă pe care şi-o doreşte, pe care o visează. Pierde posibilitatea de a-şi împlini un vis propriu.
- Ţi s-a spus, „Întinde-te cât ţi-e plapuma!”. Iar eu îţi spun că n-am auzit sfat mai prost şi mai ridicol decât ăsta. Personal n-am văzut niciun adult care să se învelească cu o plăpumioară de bebeluşi. Fiecare îşi cumpără o plapumă pe mărimea propriului corp. Da, ştiu, se referă la altceva. Se referă la mărimea viselor. Cei din jur vor să te facă să-ţi micşorezi visul ca să trăieşti o viaţă limitată (ca a lor). Dar dacă tu decizi să-ţi măreşti plapuma (visul), viaţa ta va fi fără limite. Sau îţi vei stabili tu limitele.
O astfel de viaţa mi-aș dori să trăiești. Pentru că ești muncitor, sârguincios, disciplinat, concentrat pe ceea ce ai de făcut. Ai deja multe dintre calitățile oamenilor de succes. Trebuie doar să-ți folosești mintea în mod creativ.
Te aştept cu comentarii pe pagina de blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă acest articol îți este util fă un bine și pentru prietenii tăi și da un share pe facebook.
Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!
Cu drag,
Fănica Rarinca
Autor de cărți:
Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!
Cartea Guru și Ciocârlia
Romanul Mica Stea Portocalie
Va multumesc pentreu sfaturi, sunt foarte utile si sper sa le pun si eu in practica 🙂
Cu mare placere! Ma bucur ca le-ai gasit de folos.
Succes!
La paragraful….Schimbă tiparele!…. „Întinde-te cât ţi-e plapuma!” nu se refera la a te gandi limitat la viitor…se refera la a nu avea pretentii mai mari decat iti poti permite..EX: vacanta dupa buzunarul tau…nu dupa visul tau…mergi la un hotel de 3 stele nu de 5 stele…faci cumparaturi bune dar cu buget limitat…sa…deci poti sa ai visuri foarte mari si sa le si rezolvi in favoarea ta oricand si in orice mediu.. daca esti inteligent….dar trebuie sa te intinzi cat iti este plapuma daca nu iti permiti extravagante….si uite asa pot gresi si unii oameni inteligenti…dar inteligent esti si cand recunosti ca ai gresit….am dreptate???
La paragraful….Schimbă tiparele!…. „Întinde-te cât ţi-e plapuma!” nu se refera la a te gandi limitat la viitor…se refera la a nu avea pretentii mai mari decat iti poti permite..EX: vacanta dupa buzunarul tau…nu dupa visul tau…mergi la un hotel de 3 stele nu de 5 stele…faci cumparaturi bune dar cu buget limitat…sa…deci poti sa ai visuri foarte mari si sa le si rezolvi in favoarea ta oricand si in orice mediu.. daca esti inteligent….dar trebuie sa te intinzi cat iti este plapuma daca nu iti permiti extravagante….si uite asa pot gresi si unii oameni inteligenti…dar inteligent esti si cand recunosti ca ai gresit….am dreptate???