Ti s-a întâmplat vreodată să fii într-o situație neplăcută, să spui celor din jur ce te doare, ce te deranjează și să constați că ceilalți te acuză?
Ți s-a întâmplat să nu înțelegi, ce e în neregulă cu ceilalți, de dau vina pe tine pentru situațiile de care te plângi?
Ți s-a întâmplat să cauți în jur compasiune și totuși să găsești ostilitate și să ai impresia că toată lumea îți impută lucruri pe nedrept, pentru că tot ce ți se întâmplă, nu depinde de tine?
Dacă, da, atunci, acest articol este pentru tine.
Dacă nu ți s-a întâmplat, poate cunoști pe cineva din jur care a pățit așa ceva, să tot aibă situații neplăcute și cei din jur să o acuze, și îi poți distribui acest material.
Pentru început, să-ți povestesc:
Băiatul meu, de trei ani și patru luni, a început să meargă la grădiniță. Am avut și o ședință cu părinții la care am participat, și doamna îmi comunică, faptul că, este un băiat perfect, doar că nu mănâncă.
Eu dau ochii peste cap și răspund supărată că, da, știu, e o problemă cu care m-am confruntat toată vara.
Pe parcursul întregii vacanțe, am recurs la tot felul de strategii: m-am rugat de el, l-am condiționat – dacă vrea să obțină ceva ce-și dorește, atunci să mănânce mâncare -, l-am speriat – lasă că papă mama tot și ție nu-ți dă deloc -, dar cumva, cu rezultate foarte slabe și aleatorii. Foarte rar, băiatul meu a acceptat să mănânce ceva mâncare gătită. A trăit cu biscuiți, iaurt, un ou pe zi și alte câteva fleacuri.
Astfel că, atunci când doamna de la grădiniță, îmi spune că trebuie să găsiți o soluție, că doar sunteți cadru didactic, aproape că mă enervez. De ce își imaginează că nu am căutat soluții? Ce vrea să spună?
M-am simțit acuzată ca și când ar fi vina mea, că băiatul nu mănâncă.
Mai rău, mă întreabă colegii la școală, ce-mi face băiatul și eu continui povestea: face bine, doar că nu mănâncă… bla-bla-bla. Oricine era dispus să mă asculte, le puneam CD-ul. Fiecare venea cu sfaturi diferite. Să încerc măsuri drastice, să nu-i mai dau de mâncare biscuiți și alte cele…., iar eu simțeam că iar, mă acuză de ceva. În plus, cum să mă lase inima să-mi țin copilul să înfometeze, doar ca să-l determin să mănânce? (Și, apropo, pe mine, când eram copil, n-a reușit mama să mă facă să mănânc ce nu-mi plăcea. Am ajuns în spital bolnavă de hepatită, dar tot nu mâncam.)
Ca lucrurile să stea și mai neplăcut, inclusiv soțul mi-a spus într-o seară, pe un ton foarte vehement, că trebuie să faci ceva!
Am încheiat convorbirea spunându-i soțului, Mulțumesc că ai țipat la mine!
In acea seară, mă simțeam mizerabil. Eram obosită, încât abia așteptam să pun capul pe pernă. Mă durea capul, eram răcită și-mi curgea nasul de parcă era izvor, eram stresată și îngrijorată că băiatul nu mănâncă și supărată că soțul nu mi-a oferit puțină compasiune. (De fapt, a făcut-o destul de mult timp, până acum.)
Am oftat și m-am întrebat: De ce toată lumea mă face să mă simt ca și când ar fi vina mea că…? Și o altă voce din mintea mea, aia care vine din toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit, îmi spune: Pentru că ESTE vina ta! Tu, te-ai asculat? Ai auzit cum sună cuvintele pe care le folosești? Ce sfaturi ai oferi altora care fac exact ce faci tu?
Primul lucru pe care l-am conștientizat, după ce vocea interioară mi-a atras atenția că-l fac, a fost:
Te plângi!
E foarte ușor să-ți plângi de milă.
Cauți în jur compasiune, ca ceilalți să fie în asentimet cu tine. Cei din jur vin cu sfaturi, cu idei, dar tu n-ai nevoie de ele, tu doar vrei să continui să-ți spui povestea despre cât de mizerabil te simți, pentru tot ceea ce ți se întâmplă și cât e viața de nedreaptă!
Dai vina în stânga și-n dreapta pentru toate câte ți se întâmplă, iar tu ești o biată victimă nevinovată!
Ai nevoie să-ți spună cineva pe un ton mai răstit, Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! – grozavă treabă a făcut Larry Winget, cel care a scris această carte.
Dar Jack Canfield spune că TOATE lucrurile sau situațiile din viața ta, fie le-ai creat, fie le-ai atras, și atunci, ești RESPONSABIL de tot ce ți se întâmplă. Le-ai creat prin tot ce faci, sau le-ai atras prin natura gândurilor și cuvintelor pe care le folosești.
Iar eu, o făceam pe victima, îmi învinuiam băiatul, căutam persoane care să fie în asentimentul meu.
Tot ce respingi se întoarce la tine cu forță multiplicată!
De curând, am învățat de pe la diferite workshopuri, că tot ce nu-ți place, ai tendința să respingi. Vrei să îndepărtezi de ființa ta, sau să schimbi acele lucruri care nu-ți plac.
Dar, cu cât le respingi, cu atât se întorc la tine iar și iar și îți provoacă supărări.
Și mi-am amintit și ce am citit în cartea Viața trece repede, trăiește-o din plin! Autoarea, Lynn Grabhorn explică Legea Atracției Universale, pe principiul diapazonului.
Un diapazon, este un instrument muzical care este folosit pentru a da un ton la o melodie, și vibrează pe o anumită frecvență. Dacă într-o cameră sunt mai multe diapazoane acordate pe aceeași frecvență, vibrațiile produse de diapazonul folosit, fac ocolul camerei, întâlnește vibrațiile celorlalte diapazoane acordate pe aceeași frecvență, apoi se multiplică și se întorc de unde au plecat, cu putere multiplicată.
Imaginează-ți Universul ca o cameră imensă cu miliarde de diapazoane (oamenii care emit emoții), fiecare acordate pe alte frecvențe. De fiecare dată când cineva emite emoții de nemulțumire, de respingere, vibrațiile acestora pleacă în Univers, unde se întâlnesc cu vibrații asemănătoare, ale unor persoane care au același tip de emoții. Apoi, vibrațiile se unesc, devin mai mari și se întorc la cei care le-au emis. Și ce crezi că li se întâmplă? Alte lucruri și situații care să le producă și mai multă nemulțumire.
Aceste emoții continuă într-o spirală descendentă, până ajungi la un capăt. Ori, cedezi și te îmbolnăvești, pentru că refuzi să vezi că TU EȘTI CAUZA a tot ce ți se întâmplă, ori, ajungi să spui: GATA! AJUNGE! E TIMPUL SĂ FAC CEVA! Și atunci, ca urmare a deciziei luate, începi să schimbi frecvența pe care emiți vibrații în Univers, prin urmare, se schimbă și rezultatele.
Este valabil și invers. O persoană mulțumită, fericită, emite vibrații de o intensitate mai ridicată, acestea se întâlnesc în spațiu cu vibrațiile altor persoane mulțumite și fericite, se multiplică și se întorc la cei de la care au plecat cu forță multiplicată. Numai că, de data asta, acești oameni, vor avea și mai multe motive să fie fericiți.
Cuvintele pe care le folosești îți schimbă realitatea
Ai impresia că ești realist și folosești cuvinte care descriu realitatea, dar de fapt, cuvintele pe care le folosești, creează realitatea. Știu că este cam greu de înghițit, dar este adevărat.
Cu cât folosești expresii care să descrie o situație negativă din viața ta, iar verbele sunt la timpul prezent, gen nu mănâncă, e bolnav, e obraznic etc. cu atât mai mult, situația devine în acel mod. E ca și când, ce exprimi la timpul prezent, este o profeție despre cum va arăta viața ta, în viitorul apropiat.
Verbele pe care le folosești la timpul prezent ca să descrii situația ta curentă, sunt cele care devin realitatea ta, de coșmar sau de vis, din viitorul apropiat.
În tehnica afirmațiilor, prin care îți poți schimba viața, dacă înveți să o practici zilnic, folosești verbe pozitive, care încă nu sunt adevărate, la timpul prezent. Repetându-le mereu ele devin parte din tine, din subconștientul tău și se transformă în realitate. Așa cum spunea Louise Hay, acestea sunt ca semințele pe care le pui în sol, și mai întâi germinează, încolțesc, apoi cresc și durează până dau roade.
„Ceea ce gândim despre noi înşine devine adevărat pentru noi. Cred că fiecare dintre noi, incluzându-mă şi pe mine este 100% responsabil pentru ceea ce se petrece în viaţa noastră, bun sau rău. Fiecare gând pe care îl gândim, creează viitorul nostru. Fiecare dintre noi îşi crează propriile experienţe prin propriile gânduri şi sentimente. Gândurile pe care le gândim şi vorbele pe care le rostim creează exprienţele noastre de viaţă.” (Louise Hay)
Prin urmare, dacă folosești cuvinte care descriu stări sumbre, triste, de dezamăgire etc. viața ta va deveni exact în același fel. Dacă spui că faci fantastic de bine, că te descurci spectacular, etc. exact așa începi să percepi viața ta și ea va deveni astfel.
Filmele care rulează în mintea ta
Am lăsat la final acest subiect, dar nu e cel mai lipsit de importanță.
Specialiștii spun, iar eu am descoperit pe pielea mea, în mai multe rânduri, că, imaginația este mai puternică decât cuvintele pe care le folosim.
Atunci când te plângi de ceva ce nu funcționează în viața ta, prin mintea ta se derulează filmul a ceea ce nu funcționează. De câte ori te plângi, de atâtea ori, revezi filmul. Și acel film, are o putere extraordinară de a modifica ce urmează să se întâmple.
Mi s-a întâmplat, în mai multe rânduri, să exersez vizualizarea voită a ceea ce voiam să se schimbe în viața mea, și am schimbat rezultatele, aproape așa cum am vizualizat.
Dacă vorbești despre ceva care îți produce mândrie, prin mintea ta se perindă acele imagini care te umplu de acest sentiment. Cu cât povestești cu mândrie acele situații, cu atât vei avea și mai multe motive să fii mândru.
Astfel că, învinsă, am conștientizat toate aceste greșeli și m-am apucat să lucrez cu EFT.
Mai întâi am lucrat pe starea mizerabilă pe care o simțeam și am adus-o la o valoare suportabilă.
Apoi, am trecut pe emoțiile mele, acumulate toată vara, legate de faptul că băiatul meu nu mânca. Am început cu starea de stres pe care mi-a generat-o, apoi, cu furia și îngrijorarea. Și pe acestea le-am liniștit simțitor și le-am înlocuit cu iubire, acceptare, încredere.
La finalul exercițiului, după ce m-am simțit mai împăcată, am închis ochii și mi-am imaginat cum băiatul meu începe să mănânce mâncare gătită și-i place.
Vrei să știi care a fost rezultatul?
A doua zi, a cerut să mănânce și i-am dat pulpițe la cuptor și a savurat două.
În ziua următoare, a acceptat să mănânce paste.
Apoi, când l-am întrebat dacă a mâncat la grădi’, mi-a răspuns fericit și victorios, că da, a păpat orezuț și supă.
Să nu înțelegi că dintr-un singur exercițiu de vizualizare combinat cu EFT s-au schimbat radical lucrurile. Încă mai avem de lucru. Dar acum, știu ce am de făcut. Zilnic, am început să vizualizez, fie și pentru câteva secunde, că băiatul meu, mănâncă.
Sunt convinsă că, în viitorul apropiat, va mânca de toate.
Am învățat să accept situația, să nu mă mai stresez, să nu mă mai consum, să nu mă mai enervez. Îl accept și îl iubesc. Vizualizez ce doresc să se schimbe și lucrurile intră pe drumul cel bun.
Dacă ți-a plăcut acest material, fă un bine și pentru prietenii tăi și distribuie-l!
Cu drag,
Fănica Rarinca
