Trăim în societate, înconjuraţi de alţi oameni care arată ca noi, se mişcă cum ne mişcăm şi noi şi de foarte multe ori fac exact ce facem şi noi. Numai că rezultatele sunt de multe ori diferite de la o persoană la alta.
Uneori suntem cuprinşi de admiraţie faţă de cei care reuşesc mai multe decât noi, dar cel mai adesea, sentimentul este de invidie şi frustrare.
Ne admonestăm şi credem că ne încurajăm când ne spunem: „ce are ăla şi eu nu am? De ce ăla reuşeşte în tot ce face, iar eu nu? Mie de ce nu-mi iese la fel? Sau la fel de repede sau la fel de bun?”
În primul rând, când spui că „ăla reuşeşte în tot ce face şi eu nu”, este o generalizare care nu e deloc adevărată. Sunt convinsă că ăla reuşeşte să obţină rezultate într-un anumit domeniu, la fel cum şi tu reuşeşti să obţii rezultate într-un anumit tip de activităţi. Şi poate că „ăla” nu reuşeşte să facă ce faci tu.
Fiecare om este unic şi chiar dacă face activităţi asemănătoare cu altul, rezultatele pot fi diferite.
Rezultatele depind de:
Cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi
Fiecare dintre noi avem diferite deprinderi şi abilităţi şi chiar cunoştinţe, chiar dacă am urmat aceleaşi studii. De exemplu, eu sunt profesor de geografie, dar am deprinderi şi abilităţi diferite de alţi profesori de geografie. Pentru că pe fiecare în parte ne-a interesat alt aspect asupra căruia să ne concentrăm formarea de cunoştinţe şi deprinderi. În plus, la formarea de cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi mai contribuie şi experienţa personală şi stilul de învăţare şi aprofundare, şi interesele proprii, de seriozitate etc.
A spune că toţi profesorii de geografie sunt la fel este o generalizare la fel de falsă cu cea în care spunem că „ăla reuşeşte în tot ce face şi eu nu”.
Specializare
Poate că unul s-a orientat spre formarea de deprinderi în domeniul practic al geografiei, să meargă pe teren, altul spre cercetare, altul spre domeniul general, altul spre obţinerea de rezultate cu elevii la olimpiadele şcolare, altul spre rezolvarea de probleme din acest domeniu.
Dacă eu ca profesor care s-a ocupat mai mult cu predarea şi mai puţin cu cercetarea, mă apuc brusc de cercetare şi apoi îmi compar rezultatele cu ale celui care de ani de zile face acest lucru, apoi eu sunt nerealistă, pentru că între noi este o diferenţă uriaşă de experienţă şi practică.
Dar dacă pe lângă meseria de profesor m-am apucat să fac şi blogging şi după câteva luni de zile încep să-mi compar rezultatele cu ale celor care au un blog de câţiva ani de zile, iar am încurcat-o. Pentru că în tot acest timp, ei s-au specializat. Cunosc foarte multe detalii şi chichiţe ale anumitor aspecte pe care eu nu le cunosc şi încă nu ştiu să le rezolv. Iar până mă documentez, sau până cer ajutorul, până fac diferite activităţi, cel care este specializat, deja a terminat.
Personalitate
Poate că te întrebi ce legătură are tipul de personalitate cu rezultatele muncii. Hai să-ţi explic.
Dacă un sangvinic popular se apucă să facă o activitate pe care o face un melancolic perfect, va avea ceva probleme. Pentru că n-o să reuşească să dea dovadă de aceeaşi capacitate de migală şi atenţie la fiecare detaliu cum face melancolicul. Poate că o va face odată, aşa ca să se distreze, dar dacă trebuie să facă mereu, atunci se plictiseşte repede şi va dori să treacă şi la altceva. Rezultatele nu vor fi la fel.
Dacă un melancolic va fi pus să facă munca unui sangvinic, să povestească şi să înflorească totul, poate că o va face, dar tot în stilul propriu, iar acele înflorituri vor fi formate din nenumărate detalii pe care le oferă altora. În timp, prin exerciţiu repetat, poate că va reuşi, dar nu la fel de repede şi de natural ca un sangvinic autentic.
Un coleric va face munca cel mai repede. Pentru că nicio altă personalitate nu-l poate ajunge când e vorba de muncă orientată spre rezultate, iar un flegmatic nu se va putea ţine după ritmul lui de lucru.
Am vorbit doar de contraste.
Dar poate ţi s-a întâmplat şi ţie să te întâlneşti cu persoane care atunci când vorbesc, de exemplu, melancolicul va căuta să ofere cât mai multe detalii ascultătorului, sangvinicul va face divagaţii largi că uneori te întrebi dacă mai ştie de unde a plecat şi unde vrea să ajungă, colericul îţi taie rapid povestirea şi îţi spune sau te întreabă scurt şi la obiect ce vrei să spui, fără înflorituri, iar flegmaticul va căuta să îţi spună într-un mod cât mai drăguţ cu putinţă.
Şi de multe ori de tipul de comunicare dintre noi, depind rezultatele muncii noastre.
Muncă concentrată
Din punctul de vedere al stilului de lucru sunt două tipuri principale de oameni, unii care muncesc concentrat pe o singură acţiune şi cei care fac multitasking.
Rezultatele mai rapide şi mai bune sunt ale celor care se concentrează pe o singură acţiune. Care atunci când au ceva de lucru, îşi închid telefonul, reţelele de socializare, emailul, astfel încât să nu fie distraşi de la activitatea pe care o desfăşoară. Termină o sarcină, un proiect şi abia apoi se ocupă de altul.
Cei care fac multitasking, adesea se consideră buni la multe lucruri, dar nu sunt foarte buni la un singur lucru. Se ocupă de două-trei sau chiar mai multe sarcini în acelaşi timp şi energia şi atenţia lor este împărţită. Rezultatele lor sunt întârziate.
Eu am devenit în ultima vreme o persoană multitasking şi fac eforturi să redevin focalizată pe un singur scop şi obiectiv. Ştiu ce înseamnă să ai atenţia împărţită în „ţ-şpe” locuri, să-ţi sară mintea de la unul la altul.
Incredere în sine
Încrederea în sine se formează încă din copilărie. O persoană care are încredere în sine, va termina o activitate mult mai repede şi mult mai bine decât una a cărei încredere în sine este slabă sau foarte slabă.
Oricâte cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi ar acumula o persoană cu încredere slabă în sine, tot va ajunge să creadă că nu ştie nimic, că nu e în stare de nimic, va continua să-i audă pe cei ce râdeau de el şi va întârzia cu obţinerea de rezultate.
O astfel de persoană va progresa foarte încet sau deloc.
Calitatea şi cantitatea
Unele persoane se concentrează pe cantitate. Să facă multe activităţi, indiferent că sunt bune sau slabe calitativ. Privind din afară pe cel care va face multe activităţi, poţi să crezi că o astfel de persoană este foarte productivă. Dar nu e obligatoriu să fie aşa.
Alte persoane se concentrează mai mult pe calitate, după principiul „puţin da’ bun”. Evident că uneori şi aceste persoane îşi pot compara rezultatele cu ale unora care fac repede şi mult ceva, fără să vadă calitatea.
Alte persoane caută să facă lucrurile şi repede şi să fie şi de calitate.
Iar când se adună o anumită cantitate care are o anumită calitate, atunci are loc legea masei critice, când se produce o explozie a rezultatelor.
La unele persoane, rezultatele apar foarte repede. La altele rezultatele întârzie să apară. Dar perseverenţa va duce la diferenţe mari între cele două categorii. Poate că persoanele care reuşesc repede să ajungă la rezultate, consideră că deja le ştiu pe toate şi nu mai evoluează. Nu mai învaţă nimic. Poate, dar nu obligatoriu.
Poate că acele persoane care au rezultate foarte greu, după fiecare încercare nereuşită, au învăţat ceva. Poate, dar iarăşi nu este obligatoriu. Oricum, va reuşi să aibă rezultate atunci când învaţă ceva şi aplică ceea ce au învăţat.
De multe ori, la marii performeri, rezultatele sunt determinate de 5% talent şi 95% muncă asiduă.
Daca ti-a placut articolul, te rog fa o fapta buna si distribuie-l si pentru prietenii tai. Cineva s-ar putea sa-ti multumeasca.
Cu drag,
Fani
Buna seara,
Am descoperit intamplator blogul dvs. mi-a placut si acum sunt un fan din …Galati.
Personal am ramas placut surprins ca cineva din urbea nostra are un astfel de blog, intr-un astfel de domeniu si mai ales sa se si tina de el.
Sincere felicitari.
Impresionanta lista de carti prezentate, si daca au fost si devorate sunteti de-a dreptul colosala.
O adevarata placere sa descoperi si alt mod de prezentare a unor lucruri, care in mod normal sunt categorisite cu
eticheta banal.
Oricum va doresc multa sanatate si am bifat optiunea de a primi anunturi prin e-mail
al. dvs
niculita p
Multumesc frumos pentru comentariu si pentru cuvintele frumoase. Asta ma face sa ma simt apreciata si ca activitatea mea pe blog are ecou in inimile oamenilor care isi doresc ceva mai mult in viata. Toate cartile care au fost scrise pe blog au fost intr-adevar „devorate”. Dar evident nu se intampla totul peste noapte. Timp de aproape cinci ani am citit cam o carte pe luna. Sunt carti care se citesc mai usor pentru ca au un limbaj simplu, sau sunt ca niste fabule. Pe unele dintre ele, nu exagerez, le-am citit in 2-3 sau maxim 5 ore. Dar sunt si carti mai dificile care mi-au luat cel putin o luna pentru fiecare. Si asta pentru ca sunt pline de exercitii de autocunoastere sau de un limbaj mai profund. Am ajuns la concluzia ca pentru a ajuta si inspira pe altii (asa cum imi doresc), este nevoie sa ma cunosc pe mine, sa-mi descoper limitele si sa mi le depasesc. De aceea citesc si carti mai greoaie pline de exercitii. Evident acolo sunt trecute cartile citite din domeniul dezvoltare personala si lista nu include caretile de beletristica citite.