Zilele trecute am auzit că e aproape imposibil să împaci pe toată lumea. Şi era dat următorul exemplu.
Dacă un antreprenor cumpără bilete pentru un spectacol în avans şi apoi le vinde la un preţ mai mare, este considerat:
- fie un şarlatan care înşeală oamenii cu scopul ca el să se îmbogăţească;
-
fie un om bun care a făcut o faptă bună (mai ales de către cei care au cumpărat biletul în ultimul moment şi altă şansă de a cumpăra un bilet nu ar fi avut).
Iar acest lucru mi-a amintit de următoarea poveste:
Povestea familiei care călătoreau cu măgarul
Era odată o familie cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotărât să muncească şi să călătorească ca să cunoască lumea.
Astfel, într-o bună zi, plecară toţi trei cu măgarul lor. Au pus copilul călare pe măgar, iar părinţii mergeau alături pe jos.
Trecând prin primul sat, lumea comenta:
– Ia uite la copilul acela ce prost crescut e! El stă sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgând măgarul de frâu.
Atunci femeia îi spuse soţului:
– Nu voi accepta ca lumea să vorbească urât despre fiul nostru.
Aşa că soţul, îl coborî pe copil de pe măgar şi urcă el. În satul următor însă, auziră alte comentarii:
– Ce tip neruşinat! Îşi lasă copilul şi pe sărmana femeie să tragă măgarul în timp ce el merge foarte comod călare pe măgar.
Atunci au hotărât să se urce femeia pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul să meargă pe jos şi să tragă măgarul de frâu.
Dar în satul următor, alte comentarii ajunseră la urechile lor:
– Săracul om! După ce că munceşte toată ziua trebuie să ducă femeia călare pe măgar! Şi bietul copil, la ce să se aştepte de la o astfel de mamă?
Atunci s-au consultat din nou şi au hotărât să urce toţi trei pe măgar pentru a continua călătoria lor.
Dar în satul următor iată ce comentarii au ajuns la urechile lor:
– Îs nişte bestii! Mai bestii decât animalul care-i poartă în spate! Auzi tu! S-au cocoţat toţi trei pe un biet măgar! O să-i distrugă coloana şi o să cadă animalul din picioare sub ei!
Până la urmă s-au hotărât să coboare cu toţii şi să meargă alături pe lângă măgar.
Dar nu le-a fost dat să aibă parte de linişte, pentru că în satul următor au continuat să audă comentarii răutăcioase la adresa lor şi voci care spuneau:
– Vai ce idioţi! Şi-au luat măgarul cu ei ca să meargă pe jos! De ce or fi mergând pe jos când au un măgar care să-i ducă în spate?…
Cine are dreptate?
Puterea perspectivei
Eram studentă când am auzit prima dată de aşa ceva din gura unui om înţelept, dar formulat în felul următor:
„Imaginează-ţi adevărul ca pe un soare în mijlocul oamenilor. Şi fiecare dintre ei se uită la soare dintr-un alt unghi şi vede altceva.”
Mai târziu acelaşi principiu l-am auzit şi în materialele de dezvoltare personală.
Şi pentru că sunt profesor de geografie o să-ţi explic pe limba mea.
Noi toţi suntem locuitori ai planetei pământ. Dar nu toţi oamenii de pe Pământ văd soarele la fel.
*Cei din zona caldă, văd soarele permanent deasupra capului şi la ei ziua este egală cu noaptea tot timpul anului.
*Cei din zona temperată, văd soarele într-un unghi mai mic. Pentru ei soarele nu mai ajunge EXACT deasupra capului şi lungimea zilelor diferă în funcţie de anotimp.
*Cei din zona rece, văd soarele într-un unghi foarte ascuţit şi lungimea zilelor este de câte şase luni. Ei practic, într-un an, au o zi şi o noapte.
*Unii văd soarele pentru că e zi, alţii sunt într-o parte întunecată a pământului, pentru că e noapte şi au de aşteptat dimineaţa ca să vadă din nou soarele.
*Unii îl văd şi îl simt prea arzător, alţii îl văd mai rar că au parte de mai multe ploi.
*Dacă cei de pe Pământ văd soarele diferit, imaginează-ţi cât de diferit se vede Soarele de pe alte planete.
La fel este şi cu adevărul.
E corect?
Oamenii privesc adevărul în funcţie de experienţele proprii şi sentimentele care s-au născut din ele. Sau se raportează la aşteptările pe care le au ei de la viaţă şi judecă lucrurile în funcţie de acestea. Sau în funcţie de ceea ce este important pentru ei. De valorile lor.
Şi foarte adesea se ghidează după vorbele „Ce-i corect pentru mine, nu-i corect pentru tine sau pentru alţii şi ce-i corect pentru alţii nu-i obligatoriu să fie corect şi pentru mine.”
Ce-i de făcut?
*Trăieşte-ţi viaţa aşa cum simţi!
Nu uita, totuşi, că definiţia libertăţii spune că eşti liber să faci ce vrei în conformitate cu legile ţării, CU CONDIŢIA SĂ NU DERANJEZI PE CEI DE LÂNGĂ TINE.
*Luptă pentru visele tale!
Oamenii vor comenta oricum. Unii te vor critica, alţii te vor admira. De multe ori, însă, cei ce te admiră, se abţin de la comentarii şi te lasă adesea să trăieşti înfruntând duşul rece al comentariilor acide.
*Filtrează ceea ce trebuie să crezi!
Fii surd la comentariile care nu te încurajează să faci ce-ţi place şi auzi doar acele comentarii care să te propulseze înainte.
*Ignoră-i! unii vorbesc ca să se bage în seamă. Alţii te critică pentru că e mult mai uşor să vezi greşelile altora, dar uită că atunci când vezi ceva greşit la altcineva şi te deranjează foarte tare, înseamnă că şi tu ai acel defect. Doar că nu vrei să-l vezi la tine. E mai simplu să arăţi cu degetul, sau cum spune în Biblie, „să vezi paiul din ochiul altuia…”
*Nu lăsa pe nimeni să-ţi fure visele. Peste tot în lume sunt hoţi de vise, care îţi spun fel şi fel de poveşti ca să te descurajeze, să nu mai crezi în ce e important pentru tine şi să te tragă în jos, în noroiul în care se zbat şi ei. Încep cu „E imposibil!”, „E foarte dificil!”, „Pentru ce te chinui atât?” , „Nu poţi, nu meriţi!” şi continuă cu „E o prostie!”, „Tu nu-ţi dai seama ce faci?”, „Mai bine fă ce face toată lumea şi nu mai visa la …cai verzi pe pereţi!”
La final
Apropo de hoţii de vise…
Era odată o fetiţă căreia îi plăcea să danseze. Visul ei era să devină o balerină de succes şi să încânte oamenii cu dansul ei graţios. Zilnic exersa prin casă şi făcea paşi de dans. Aştepta ziua în care cineva o va descoperi şi o va aprecia pentru talentele ei.
Şi iată că ziua aceea mult aşteptată a sosit. În oraşul ei venea o trupă de circ ambulant, cu numeroase numere de dans şi balet. Fetiţa a apelat la instructorul circului şi i-a cerut să-i acorde o şansă să danseze în faţa lui şi el s-o evalueze. El a fost de acord. Dar după câteva secunde de când a început copila să danseze, el i-a zis pe un ton foarte supărat că ea nu are talent şi habar nu are să danseze. Aşa de supărată a fost fetiţa, că a aruncat pantofii de dans să nu-i mai vadă şi să nu mai simtă durerea respingerii încă odată.
Timpul a trecut şi fetiţa a crescut şi şi-a ales altă meserie. După vreo 20 de ani, găseşte într-o cutie prăfuită, pantofii ei de dans pe care îi aruncase în ziua când a venit circul acela renumit. Cu lacrimi în ochi retrăia visele pe care le avusese şi se gândea că de fapt, acel instructor nici măcar nu a urmărit-o. I-a spus că nu e talentată după câteva secunde. Oh, şi cine ar fi putut să fie acum!…
Nu dură mult şi află că acel circ renumit vine iarăşi în orăşelul ei după mai bine de 20 de ani. Acel instructor era acum bătrân, dar încă mai lucra la circ. Femeia se duce la acel instructor şi îl acuză spunând:
– Mi-ai distrus viaţa. Acum douăzeci de ani nici măcar nu m-ai urmărit şi mi-ai spus că nu sunt talentată şi nu sunt bună de nimic!
– Oh, asta le spun tuturor celor care vin la mine şi îmi cer părerea. Dar dacă visul lor este suficient de puternic, luptă ca să devină şi mai bune şi mai talentate. Aşa că nu da vina pe mine că tu ai renunţat atât de uşor la visul tău! Dacă ţi-ai fi dorit cu adevărat, ai fi făcut nişte cursuri de dans ca să-ţi pui în valoare abilităţile. Sau nu ştii că cei care au succes în acest domeniu, au 5% talent şi restul e muncă din greu ca să ajungă la performanţă? Trebuia să munceşti şi să crezi în visul tău, nu să vii acum să mă acuzi pe mine!
Se spune că la bătrâneţe şi când suntem aproape de moarte cel mai mult regretăm lucrurile pe care am fi dorit să le facem şi nu le-am făcut, decât toate lucrurile pe care le-am făcut greşit.
Aşa că indiferent ce spun unii sau alţii, tu fă ce crezi de cuviinţă, şi ceea ce-ţi place, pentru că tu îţi trăieşti viaţa ta şi ei pe a lor.
Bucură-te în fiecare zi!
Oamenii vor comenta oricum.
Aştept cu nerăbdare comentariile şi părerile tale!
