Astăzi am auzit o poveste.
Un bunic discuta cu nepotul său și-i spunea că sunt doi lupi care se luptă încontinuu. Unul este mare și urât, lacom și rău, iar celălalt este bun, plin de iubire și de gânduri frumoase. Și acești doi lupi se luptă permanent în interiorul nostru.
Copilul a întrebat:
- Bunicule, care dintre cei doi lupi învinge?
- Depinde pe care-l hrănești mai mult, i-a răspuns bunicul.”
În această perioadă dificilă, ai simțit că îți sunt restricționate de anumite libertăți. Poate te-ai lovit de anumite dificultăți. Ai fost nevoit să înveți lucruri noi, să te adaptezi din mers la situații neașteptate, unele care au depășit puterile tale.
Dacă nu ești un munte de calm, răbdare și înțelegere, cu siguranță, în sufletul tău și-au făcut loc o serie de emoții mai neplăcute.
Lupul cel mare, urât și negru a crescut în sufletul tău și te-a făcut să reacționezi în moduri de care nu te poți mândri.
Probabil sunt foarte multe moduri în care te-ai manifestat în această perioadă, însă eu mi-am propus să-ți vorbesc doar despre patru dintre ele și la final să-ți dau și o soluție.
FRICA
La început și pe toată perioada s-a manifestat frica. Pentru unii încă mai este.
Este vorba de frica de a nu te îmbolnăvi, frica pentru siguranța proprie. De asemenea, frica de a te apropia prea mult de alte persoane, chiar și dintre cei din familie. Frica de a ieși din casă. Mai ales în perioada de carantină în care trebuia să faci declarație scrisă în legătură cu motivul pentru care ești pe stradă. Și poate chiar frica de a fi prins de poliție că, deși ai o anumită vârstă, ești pe stradă în afara intervalului stabilit..
La începutul lunii martie, (încă nu începuse carantina), soțul meu a venit acasă din Italia, profitând de o reducere la biletul de avion. Pentru că soțul urmărește știrile, am fost nevoită să le aud și eu în acea perioadă. Am considerat că primul lucru care-i îmbolnăvește pe oameni, nu este virusul în sine, cât mai ales teama și panica produse de toate canalele media.
Cred cu tărie că emoțiile noastre, mai ales teama, furia, supărarea etc., creează mediu propice pentru instalarea bolilor. Acestea au efecte negative asupra ființei noastre și sunt cele care ne slăbesc sistemul imunitar.
Personal, la început, am crezut că este doar paranoia, indusă în mintea oamenilor de cei din mass-media. Cu atât mai mult, cu cât la acea vreme nu exista niciun caz real în țara noastră. După aceea, am început să fiu cuprinsă de teamă și n-am mai îndrăznit să ies din casă, fără mască.
După ce soțul s-a reîntors în Italia, n-am mai urmărit știrile, însă am observat evoluția virusului pe internet la nivel mondial.
În momentul în care scriu, la nivel mondial s-au înregistrat un total de 19, milioane de cazuri, din care 12,2 milioane s-au vindecat. Cifrele par îmbucurătoare, pentru că majoritatea s-au recuperat. Totuși, am înțeles că riscul încă există. Chiar și cei vindecați, pot rămâne cu sechele respiratorii. Și atunci, rămâne teama de a te îmbolnăvi.
Însă, cum vezi lucrurile în prezent? Cum reacționezi la știrile pe care le auzi zilnic? Ești în continuare stresat, plin de teamă sau te-ai obișnuit atât de mult să te temi, încât ai început să o ignori, deși ea există? Cum reacționezi dacă auzi pe cineva tușind? Îți pui întrebări, suspectezi că acea persoană este contaminată și te poate îmbolnăvi și pe tine? Cum te porți în acea situație?
Ai tendința să te îndepărtezi de asemenea oameni? Sau te gândești că poate tușește din alte motive?
Dacă citești până la final, vei primi și o soluție.
FRUSTRAREA
De asemenea, în această perioadă ai fost nevoit să faci lucruri noi, să-ți asumi noi roluri. Dacă ești părinte, probabil știi cel mai bine. Școlile au fost online, dar unele domenii nu și-au întrerupt activitatea.
În perioada de școală online, ca părinte ai fost nevoit să mergi și la serviciu, să faci și teme pentru copiii tăi. Când ajungeai acasă, trebuia să te ocupi de atât de multe, încât nu aveai idee cu ce să începi. Copilul îți cerea ajutor pentru realizarea temelor, aveai de făcut mâncare, curat, spălat, călcat etc. Și pe lângă toate astea trebuia să te și odihnești, încât să îți poți face treaba la serviciu.
Știu asta pentru că în această perioadă am discutat cu părinții de la clasa mea și de asemenea, am fost și profesor și părinte.
Pe de o parte, ca profesor, petreceam cel puțin dublul orelor mele de curs în fața calculatorului. Erau zile când de dimineață și până seara doar asta făceam.
Ca părinte trebuia să preiau și rolul educatoarei. Eram nevoită să-i cer copilului meu să rezolve cerințele și exercițiile pe care le solicitau doamnele educatoare. De multe ori, nu mai aveam timp să mă ocup și de sarcinile pe care le cerea educatoarea pentru fiul meu. Sau le rezolvam parțial.
Apoi, pe lângă toate acestea, aveam de lucru și la proiectele personale de care m-am ocupat în ultimii trei ani. Iar asta era partea cea mai frumoasă.
Nu încerc să mă justific, doar vreau să știi că te înțeleg.
Dacă ai unul sau mai mulți copii de școală și fiecare ți-a solicitat ajutorul, ai fost nevoit să preiei rolul profesorului. Și poate ai considerat că cel mai bun mod de a-l ajuta este acela de a face temele în locul lui / lor.
Probabil în această perioadă te-ai simțit frustrat, nemulțumit, neputincios, anumite sarcini te depășeau. Erau prea multe, ca volum de muncă, și te depășeau ca pricepere. Dar a trebuit să faci tot ce ți-a stat în puteri ca să treci peste asta.
Și situația încă nu s-a încheiat și nu știm încă ce fel va fi în continuare.
FURIA
Dacă frustrarea s-a menținut o perioadă mai îndelungată, cea mai mică situație care a ieșit din limita așteptărilor tale a generat furie. Orice întâmplare asupra căreia n-ai mai avut control a dat naștere la nervozitate și chiar furie. Cu cât a fost mai mare situația, sau cu cât s-a repetat mai des, cu atât mai mult te-ai înfuriat.
Poate, copiii, fiind toți acasă și neavând prea multe moduri de a-și consuma energia, au făcut lucruri care te-au scos din sărite.
Poate faptul că o perioadă ați stat acasă cu toții și ați petrecut atât de mult timp unii lângă alții. Să stați doar în familie, a făcut ca unele greșeli ale partenerului sau ale copilului să pară de nesuportat.
Cum s-a manifestat această furie? Ai închis-o în tine pentru a nu-i răni pe cei dragi, pentru ca apoi să izbucnească sub altă formă? Ți-ai manifestat-o, descărcând-o asupra copiilor sau a partenerului? Ai rostit cuvinte grele? Sau chiar mai rău, ai avut și scăpări de violență?
M-am întrebat în această perioadă, cum s-au descurcat cei care erau în divorț sau la un pas de a se despărți? Probabil că această perioadă, a intensificat emoția de furie și ceartă pe care și-au manifestat-o anumite cupluri.
Nu spun că e cazul tău, însă e o întrebare asupra căreia m-am oprit.
VINOVĂȚIA
Această emoție n-are legătură directă cu COVID-ul, decât dacă te-ai îmbolnăvit. Apoi, în cele două săptămâni cât ai crezut că ești bine, ai transmis-o mai departe.
M-am gândit mai mult că este o emoție asociată.
De foarte multe ori, după ce ne manifestăm furia asupra celor dragi, emoția care se instalează este de vinovăție. Îți pare rău pentru ceea ce ai spus la nervi sau pentru modul în care ai permis să se manifeste.
Pe de o parte, începi să simți, să crezi că nu ești un părinte sau un partener bun. Pe de altă parte, există o voce în mintea ta care caută să justifice motivele pentru care ai fost nevoit să te înfurii sau chiar să fii violent.
Cum ai rezolvat aceste emoții? Sau încă te lupți cu ele
Dacă nu ai găsit încă un răspuns, am o surpriză pentru tine.
Prietena mea, Nicoleta Nistor organizează un webinar online gratuit numit 7 cauze ale suferinței emoționale care te împiedică să te dezvolți.
Aruncă o privireși dacă te interesează, înscriet-te să participi.
Cu drag,
Fănica Rarinca
Autor de cărți:
Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!
Cartea Guru și Ciocârlia
Romanul Mica Stea Portocalie
