Aceasta este o lecţie pe care am învăţat-o de la bebeluşul meu.
Bebeluşul meu, are acum 7,5 luni. Deja stă singurel în funduleţ, sau, cum îi spun eu, stă păpuşoi-păpuşoi. Vrea să mănânce stând, să se joace, să agaţe, să tragă tot la ce poate ajunge. Iar dacă nu ajunge, face în aşa fel încât să poată. A început să se mişte şi cred că în curând o să vrea să meargă de-a buşilea.
Însă, atunci când îi dau mâncare cu linguriţa, stă ce stă, apoi, vede suzeta sau jucăria şi se apleacă să o ia. Dacă nu vede nici suzeta, nici jucăria, s-ar putea să vadă altceva. Ceva ce „străluceşte” pe aproape de el si-i distrage atenţia de la mâncare. Poate lănţişorul meu, sau poate bluza mea, sau pătura sau chiar farfuria din care îi dau mâncare. Şi vrea să le prindă şi să le tragă spre el.
Până aici cred că nu ţi-am spus noutăţi. Face ce fac toţi bebeluşii la vârsta lui. Dar ce vreau eu să spun aici, este că devine atât de concentrat să prindă şi să tragă tot ce vede în jur, că uită să mai deschidă gura ca să-i dau mâncare.
Adesea mă distrez.
Văzând cum procedează, mintea mea s-a dus de multe ori la filmul Avatar, în care Jake Sully, în prima lui noapte afară din adăpost, când vede toate acele ciuperci şi plante fosforescente, este atât de entuziasmat, că nu se poate abţine să nu le atingă. Şi Neytiri care-l ceartă şi-i spune, „Parcă ai fi un bebeluş.”
Mintea mea s-a dus la o idee pe care am auzit-o acum câţiva ani la doamna Mioara Vetreneanu, autoare la www.femeispirituale.ro. Vorbeam pe atunci despre persoane care fac tot felul de activităţi care nu ţin de competenţa lor. Îşi încarcă ziua, sunt extrem de ocupate, dar neproductive. Şi îmi spunea doamna Mioara, că astfel de persoane suferă de Sindromul obiectului strălucitor. Nu au priorităţi în viaţă. Se lasă purtate de val şi acţionează în funcţie de prima cerinţă din exterior.
Dar informaţia a trecut pe lângă mine atunci. Până am văzut-o la bebeluşul meu şi apoi mi-am dat seama că şi eu sufăr de acest sindrom.
Deci, iată lecţia învăţată de la bebeluşul meu.
Exemple de obiecte strălucitoare
Mi-am propus să citesc, dar peste zi am chef să mă uit la un film, chiar dacă nu mi-am atins încă obiectivele stabilite. Atunci când pun mâna pe telecomandă, tocmai am văzut un obiect strălucitor.
Pentru eficienţa şi productivitatea personală este foarte important să controlez timpul pe care îl petrec pe net şi pe reţelele de socializare. Știu asta dar, intru adesea să văd câte ceva şi mă trezesc urmărind pe facebook ce a mai postat unul sau altul. Iar internetul e plin de obiecte strălucitoare.
Mă gândesc la o temă de articol. Îmi amintesc că acum zece sau doisprezece ani am primit un email foarte interesant legat de această temă. Deschid emailul să caut în arhivă, prin foldere cu emailuri vechi, dar un alt articol recent din email îmi atrage atenţia. Îl deschid, îl citesc, răspund la email, mai deschid şi altele dintre cele primite recent şi în final am ieşit, uitând ce căutam.
Ţi-ai propus să ţii o cură sau dietă alimentară ca să dai jos niște kilograme. Îţi impui să nu mai mănânci anumite tipuri de alimente, să nu mai urmăreşti emisiunile culinare. Dar la un moment dat, vezi pe facebook un videoclip cu prezentarea modului în care a fost făcut un tort. Începi să-ţi imaginezi textura moale şi cremoasă care ţi se topeşte în gură ca o rouă răcoroasă… Tocmai ai văzut un obiect strălucitor.
Ţi-ai propus să posteşti. Mergând spre casă sau spre serviciu, treci pe lângă o pizzerie sau pe lângă un fast-food cu pui la rotisor. Simţi mirosul tentant al acestor produse… Tocmai ai dat de un alt obiect strălucitor.
Obiectele mele strălucitoare din luna decembrie
Pentru mine, luna Decembrie a fost una foarte ocupată. Nu am reuşit să scriu decât un singur articol, şi ăla doar de Sf. Nicolae.
A trebuit să mă mut şi să fac curăţenie, în condiţiile în care soţul a plecat în Italia la muncă. Deci a trebuit să car cu sacoşa şi geanta toate mărunţişurile pe timp de noapte cât dormea bebe. Ziua trebuia să stau cu el, cu atât mai mult cu cât a început să se mişte. Noroc că m-am mutat la cinci minute de fosta locaţie şi puteam să transport lucrurile cât dormea el. Pentru că munceam mult noaptea, mă odihneam dimineaţa. A fost mult de muncă, s-a lăsat cu oboseală şi febră musculară, dar am căutat să rezolv lucrurile până în Crăciun.
Însă, pe lângă treabă şi mutat am avut şi obiecte strălucitoare care m-au deviat puţin de la proiectele mele. Hai să ţi le spun:
- M-am confruntat cu „400 Bad request” de câte ori voiam să îmi accesez pagina de blog. Am cerut ajutor la bloggeri mai mari, mai ales lui Ovidiu Lazăr de pe www.banidinbloguri.ro şi până la urmă am rezolvat. Trebuia să şterg cooky-urile din memoria browser-ului. Dar printre altele Ovidiu mi-a dat şi alte indicaţii să schimb puţin faţa blogului. Sper că îţi place acest nou aspect al blogului.
- Existenţa în casă a broşurii cu programul de filme de la Digi Film. Dacă nu am broşura cu filme, probabilitatea de a deschide televizorul e undeva la 5%. Dacă am broşura şi nu m-am uitat ce filme sunt, probabilitatea este iar mică, dar mai mare de 5%. Pot oricând să mă uit şi să văd ce filme au în program.
Da, ştiu, pot să caut programul şi pe net, dar de obicei uit dacă am ceva important de făcut. Dacă, însă, am broşura şi mă şi uit ce filme rulează şi găsesc câteva care să mă intereseze, mi le bifez. Atunci, petrec mai mult timp, urmărind filme. Ceea ce am şi făcut în multe dintre zilele lunii decembrie cât am stat cu bebe.
- Lansarea filmului Hobbit – Bătălia celor trei armate. Încă de la începutul lunii, de când a fost anunţat pe facebook lansarea acestui film, am fost într-o vervă continuă. Sunt foarte pasionată de povestea Hobbitului şi a Stăpânului Inelelor. In luna Decembrie filmul a rulat doar în cinematografe, iar acolo e mai dificil de ajuns – pentru mine, acum.
Aşa că am urmărit toate filmuleţele postate pe facebook despre film, am citit comentariile celor care au văzut filmul, am recitit cartea. Şi chiar am revăzut Stăpânul Inelelor şi Hobbitul. Ce s-a lansat până acum. Deci, inutil să mai spun că abia aştept să văd filmul.
„Chiar şi cea mai concentrată persoană are devieri de la traseul pe care îl parcurge.”
John Maxwell
Diversiunile
In multe filme, mai ales în situaţii de război, sau când cineva este în pericol, observăm că se folosesc de metoda diversiunii. Aşa cum am spus şi cu altă ocazie, filmul meu preferat este Stăpânul Inelelor. Şi l-am văzut de peste 30 de ori. În acest film, în partea a treia, Întoarcerea regelui, personajele principale pun la cale o diversiune.
La gândul că purtătorul inelului e în pericol, înconjurat de zeci de mii de orci, „ostaşi inamici”, prietenii lui, pun la cale o diversiune. Îl atacă pe Stăpânul Întunecimii la propriile porţi. Nu pentru că ar avea ei vreo şansă, dar, ca „să-l ţină orb că altceva mai mişcă pe pământul lui”. Iar păcăleala a mers. Sauron chiar a fost orbit de bucuria de a distruge rasa oamenilor la propriile porţi. Nu a mai verificat ce se întâmplă pe propriile terenuri.
Ce legătură au diversiunile cu viaţa noastră şi cu tema acestui articol?
La fel ca diversiunile şi obiectele strălucitoare din viaţa noastră ne orbesc. Nu mai reuşim să ne vedem propriul scop. Şi le găsim adesea mascate sub formă de urgenţe.
Urgenţele
Ti s-a întâmplat să lucrezi la un proiect, să fii în toiul muncii, şi când simţi că ai început să ai nişte idei de a-l finaliza, să apară o urgenţă?
Urgenţa nu este altceva decât o diversiune mascată. E un obiect strălucitor care te orbeşte. Te face să îţi schimbi priorităţile. În loc să lucrezi la ce e important, te apuci să rezolvi urgenţa.
Uneori, urgenţele nici nu sunt cu adevărat de urgente. Poate că poartă acest nume pentru că este mai la modă, pentru că cel care o cere, îşi doreşte să devină prioritară. Dar nu e obligatoriu să fie cu adevărat o urgenţă.
Iar tu îţi abandonezi propriul proiect la care lucrai şi începi să munceşti la ceea ce e numit urgent. Şi poate te chinui câteva ore, sau poate câteva zile şi la finalul ei te simţi epuizat.
Şi te gândeşti, „ar trebui să mă ocup de proiectul meu”, iar alt gând îţi spune, „eşti deja foarte obosit/ă. E şi mâine o zi. Meriţi şi tu, după atâta osteneală, o oră de relaxare în faţa televizorului.” Şi dai drumul la televizor. Dar ghici ce? Mâine va apărea altă urgenţă, apoi alta şi alta. Şi în final e posibil să uiţi că mai lucrai la un proiect.
Urgenţele din viaţa noastră uneori sunt doar obiecte strălucitoare, menite să ne orbească şi să nu ne mai vedem priorităţile personale.
Cum scăpăm de obiectele strălucitoare?
Despre asta o să-ţi vorbesc data viitoare. Deci, fii pe fază!
Dar, aştept eventuale sugestii din partea ta. Sunt convinsă că ai câteva strategii pe care mi le poţi împărtăşi pe email. Le voi publica ca citate de la tine.
Cu drag,
Fănica Rarinca
Autor de cărți:
Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!
Cartea Guru și Ciocârlia
Romanul Mica Stea Portocalie
