De curând am început să citesc cartea „Fii fericit!” de Tal Ben-Shahar. În primul capitol al cărţii, autorul ne face o comparaţie între diferite tipuri de hamburgeri si tipurile de fericire ale oamenilor. Sunt patru. La sfârşitul capitolului, ne cere să facem un exerciţiu pe care să-l împărtăşim şi altora.
Să descriem perioade din propria viaţă când am fost într-unul din cele patru tipuri de fericire.
Aşa că m-am apucat de treabă şi mi-am analizat fericirea personală şi cum am perceput-o în diferite momente ale vieţii. Şi ţi-o împărtăşesc şi ţie. Vreau să fac exerciţiile care mi se cer în cărţi sau pe alte bloguri pe care le citesc, pentru că exerciţiile şi practica mă ajută să mă descopăr şi să cresc.
Maratonistul
Autorul îl compară cu persoana care mănâncă un hamburger sănătos acum, pentru a avea efecte benefice în viitor. Ceea ce mănâncă acum nu-i face plăcere, dar e convins că în viitor o să-i fie bine.
Persoana care e maratonistă, e în continuă căutare de noi şi noi obiective pe care să le atingă în viitor, sperând că va fi fericită când…, mă rog, cândva în viitor, când se vor împlini diverse obiective.
Este persoana care mereu spune, „Abia aştept să…”
Din descrierea făcută de autor, am realizat că în cea mai mare partea timpului, eu însămi sunt o maratonistă.
Foarte rar reuşesc să mă concentrez şi să mă bucur de momentul prezent. În peste 50%din situaţii, indiferent ce fac, mă gândesc la următorul obiectiv pe care îl am pe lista.
Chiar şi când sunt cu bebeluşul meu şi-i dau mâncare, caut să fac şi altceva în timpul ăsta. De exemplu, să mă gândesc la ce voi scrie, cum voi formula ce o să scriu pentru tine care citeşti aceste rânduri. Să vreau să mă uit la film, sau să citesc. Iar atunci când nu sunt cu băiatul, în mintea mea se derulează multe din scenele pe care le trăiesc cu el.
La fel fac şi când sunt la rugăciune sau chiar în intimitate cu soţul meu.
Iar ăsta poate că dintr-un anumit punct de vedere e un lucru bun pentru că dacă n-am mai fi nemulţumiţi de anumite lucruri din prezent nu am mai avea obiective noi şi nu am mai progresa.
Dar, având în vedere că nu suntem fericiţi, că nu ne putem bucura de ceea ce avem sau deja am obţinut, pentru că imediat suntem cu gândul la următorul obiectiv, nu e tocmai bine. Nu ne putem bucura şi nu putem fi pe deplin fericiţi.
Când sunt maratonistă? Aproape în cea mai mare parte a timpului. M-am regăsit în descrierea autorului pentru majoritatea acţiunilor mele. Soţul meu îmi mai reproşează câteodată că „gândeşti prea mult şi simţi prea puţin.” Şi are dreptate.
Hedonistul
Ca tip de hamburger, este hamburgerul obişnuit de tip fast-food. Acesta provoacă plăcere acum. Ne ajută să ne bucurăm de el acum, dar are consecinţe negative asupra sănătăţii şi fericirii noastre pe viitor.
Cine sunt hedoniştii?
Sunt cei care sub impulsul plăcerii de moment se îmbată, se droghează, se duc în club şi se dezlănţuie, merg la cumpărături şi „spânzură banii”. Nu le pasă ce urmări va avea comportamentul lor. Se simt bine acum şi asta contează cel mai mult.
Sunt eu o hedonistă?
Păi, în perioada în care eram studentă am fost. Adică poate că nu mă dezlănţuiam, dar am fost şi eu la discotecă şi m-am simţit bine şi aveam impresia că mă descarc pentru ca a doua zi să mă simt foarte obosită.
Mi se mai întâmplă să merg la petreceri i să consum alcool, nu neapărat să mă îmbăt, dar cât să-mi dezlege limba şi să spun lucruri pe care apoi le regret.
Dar în prezent, sunt hedonistă? Profit de vreo oportunitate de a fi fericită? Din punct de vedere culinar, sau alimentar, da, sunt o hedonistă. Da, am şi am avut perioade în care mâncarea mea de bază a fost foarte sănătoasă. Dar, în cea mai mare parte a vieţii mele mănânc ce găsesc la alimentară. Sunt o mare consumatoare de preparate alimentare, de pizza, etc.
Deci, de câte ori mănânc o pizza, o ciocolată, anumite preparate din carne sau brânză sau când beau un suc sau o coca cola sau mai mult de o cafea, sunt o hedonistă. Pentru că toate astea îmi provoacă plăcere pe moment şi nu mă gândesc prea mult la consecinţele lor în viitor.
Ori de câte ori amân să fac ce mi-am propus şi pun mâna pe telecomandă şi aleg să mă uit la unu-două sau chiar o zi întreagă la filme sunt hedonistă.
Nu mă înţelege greşit. Să văd un film ca o relaxare şi plăcere după o zi de muncă e una. Dar să văd doar filme în loc de a-mi atinge obiectivele propuse înseamnă că sunt hedonistă, că nu mă gândesc decât la plăcerea de moment.
Nihilistul
Hamburgerul nihilistului e cel care îi face rău şi acum şi are consecinţe negative şi asupra viitorului. Nihilistul e cel care e total dezinteresat de fericire. Nu mai crede în ea. Nu-i pasă prea mult de ea. Nihilistul nu este şi nu poate fi entuziasmat de nimic.
Da, am avut câteva perioade din viaţa mea când simţeam că viaţa nu mai are rost. De fapt eram atât de nihilistă că nu aş vrea să reproduc gândurile care-mi treceau prin cap şi care mă înspăimântau. Am avut câteva perioade în care m-am simţit deprimată. Astea sunt perioade de nihilism. Îmi amintesc că nu-mi doream decât să dorm.
Unele din perioadele de nihilism şi deprimare au coincis cu perioadele de vară în care eram în vacanţă, lipsită de orice fel de activitate şi de orice contact cu semenii.
Aş putea spune că perioadele de nihilism, adesea urmează după perioade de hedonism.
De felul meu nu sunt bolnăvicioasă ca să spun că după perioade în care am mâncat fast-food am avut perioade de suferinţă.
Dar legat de filme, am avut astfel de perioade. După ce am petrecut zile sau săptămâni întregi nefăcând altceva decât să mă uit ala filme au urmat perioade în care am avut de recuperat munca şi să stau peste program şi să am nopţi nedormite.
Am scăpat de nihilism?
Aş vrea eu.
Ştii, începând din luna august a acestui an, am reînceput obiceiul de a-mi stabili de cu seară obiectivele pe care vreau să le ating în ziua următoare. Acum vreo două săptămâni am urmărit un video al unui mare lider, Robin Sharma, care ne argumenta de ce e bine să ne trezim la ora 5 dimineaţa. Şi mi-am propus şi eu să îmi fac acest obicei.
Dar a doua zi dimineaţă, când era timpul să mă trezesc îmi spuneam, „ahhh, ce-aş mai dormi!” Puneam înapoi capul pe pernă şi mă trezeam ca de obicei pe la 9 sau 10 sau chiar 11.
Ei bine, se spune că atunci când ai un scop, un obiectiv, acesta te entuziasmează şi dimineaţa te trezeşti ştiind ce ai de făcut. În cazul meu, obiectivele mele mă entuziasmează, seara, înainte să merg la culcare, petrec jumătate din noapte gândindu-mă la ele şi a doua zi dimineaţa îmi spun, „lasă că le fac eu… nu e musai acum… nu la ora asta”.
Din punctul de vedere al somnului de dimineaţă, aş putea să spun că este o combinaţie dintre nihilism (lipsă totală de entuziasm pentru ce am de făcut) cu hedonism (vai, ce-mi place să dorm dimineaţa şi ce bine e în aşternutul moale şi cald!)
Fericitul
Hamburgerul omului fericit este unul care e atât de bun că produce plăcere şi acum, dar are şi consecinţe pozitive pe termen lung.
Omul fericit este cel care se bucură de ceea ce are. Trăieşte cu intensitate, râde în orice situaţie şi se bucură de fiecare pas pe care-l face.
Pentru trecut aş putea să mă gândesc la câteva momente. Am fost fericită când am dat examenul de definitivat şi am participat şi la nunta surorii mele în acelaşi weekend. Am vorbit despre acest moment în articolul despre superstiţii.
Un al doilea moment a fost cel în care am dat examenul de gradul I. În acea zi străluceam, aram toată un zâmbet, am fost plină de energie şi de vitalitate. De câte ori fac exerciţii în care eram fericită, şi trebuie să retrăiesc momentul, acela este.
Bineînţeles că au mai fost şi altele. Unele dintre ele au fost legate de activităţi pe care le făceam pe timpul vacanţei de vară. Pentru că am observat ce efect avea asupra mea lipsa de activitate din timpul vacanţelor de vară, de multe ori îmi căutam ceva de lucru.
Iar de şase luni şi jumătate experimentez fericirea de a fi mamă.
Ştiu că tocmai am spus că am momente când simt nevoia să mai fac ceva în timp ce sunt cu bebeluşul. Dar am şi momente în care mă joc cu el şi îl fac să râdă şi mă face să râd.
Cine ar fi crezut că dacă îi fac baie şi dă din picioare şi face prin toată casa numai apă ar putea să mă distreze şi să râd din toată fiinţa mea?
Sau că atunci când îi dau mâncare, dă din mâini şi sare mâncarea din linguriţă pe hăinuţele lui, asta ar putea să mă distreze?
În orice caz sunt conştientă şi recunoscătoare că am un bebeluş cuminte, care râde toată ziua, gângureşte şi e fericit de câte ori îl ating, de câte ori îi cânt.
Am voce? Cui îi pasă? Bebeluşul meu încă nu ştie dacă am sau nu voce. Dar se bucură de fiecare dată când îi cânt şi pun numele lui în versurile pe care le inventez special pentru el. Iar asta mă face foarte fericită şi pe mine.
In concluzie
În fiecare zi din viaţa mea sunt:
- Maratonistă pentru că mă concentrez pe obiectivele care vor avea loc într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.
- Hedonistă – ori de câte ori mănânc fast-food sau mă uit la filme în loc să fac ce trebuie.
- Nihilistă atunci când nu sunt entuziasmată să mă trezesc dimineaţă.
- Fericită – ori de câte ori sunt conştientă de ceea ce am şi trăiesc momentul alături de bebeluşul meu.
Tu ce fel de fericire trăieşti zilnic? Eşti maratonist/ă, hedonist/ă, nihilist/ă sau fericit/ă?
Aştept comentariile tale şi ce efect a produs acest articol asupra ta.
Te invit să acorzi un vot acestui blog privind calitatea. Ţie nu-ţi răpeşte mai mult de două secunde, dar pe mine mă ajută să obţin un feedback si ce am de imbunatatit.
