Astăzi am căzut. Da, unul din accidentele alea stupide care ţi se întâmplă în casă şi despre care, de multe ori nu ai curajul să povesteşti pentru că te gândeşti: Oare ce-o să spună lumea? Era beat/ă.
Nu eram beată. De fapt, nu am mai băut alcool de cel puţin o lună.
Abia mă trezisem, chiar dacă era ora prânzului. Îmi băusem cafeaua şi îmi făcusem exerciţiile de „dimineaţă”, care constau în scrierea de afirmaţii şi a planului de lucru de peste zi. Mă grăbeam să termin pentru că voiam să mă apuc de alte treburi. Am luat cana de cafea şi farfuriuţa să le duc la bucătărie şi să nu fie la îndemâna băiatului – să nu se accidenteze. Şi când să cobor din pat, am pus piciorul pe una din jucăriile pe care le împrăştiase băieţelul meu pe jos. Mi-a alunecat piciorul şi pentru că aveam viteză, am ajuns într-o fracţiune de secundă pe podea, cu mâinile pe sub mine şi cu capul foarte aproape de radiatorul în funcţiune. Ceaşca şi farfuriuţa au zburat prin casă. M-am ales cu o durere la genunchiul stâng şi una la cotul drept.
Am icnit de durere şi odată cu mine şi băieţelul meu a scâncit când a văzut cum am căzut.
M-am adunat de pe jos şi în mintea mea au început să se dezvolte tot felul de scenarii ce s-ar fi întâmplat dacă…
Dacă aş fi căzut mai rău şi m-aş fi lovit mortal, ce s-ar fi întâmplat cu băieţelul? Soţul este în Italia şi ce s-ar fi întâmplat dacă muream acolo?
Ce s-ar fi întâmplat dacă loveam radiatorul în cădere şi ar fi luat totul foc?…
Nu mai e cazul să-ţi dau detalii cu scenariile pe care mintea mea a început să le vizualizeze.
Brusc, mi-am dat seama de ceea ce făceam. Mă îngrijoram şi gândeam negativ şi-mi risipeam energia şi buna dispoziţie pe nişte scenarii CARE ORICUM NU S-AU ÎNTÂMPLAT.
Bad things do happen
Fie că vrem sau nu, lucruri rele se mai întâmplă. Uneori nu avem controlul asupra a ceea ce se întâmplă. Dar puteam avea control asupra modului în care reacţionăm şi ne simţim după ce acele lucruri rele au avut loc.
Poţi alege cum să te simţi după acele lucruri rele şi îmi vin în minte cinci alegeri, dintre care doar două sunt pozitive. Le voi lăsa pe cele pozitive la final ca să închei într-o notă optimistă.
Îţi poţi imagina scenarii morbide şi să faci o tragedie din ce ţi s-a întâmplat.
Mi s-a întâmplat de multe ori până am ajuns să conştientizez ceea ce fac. Şi cred că nu sunt singura, pentru că după ce am devenit conştientă, am mai auzit şi pe alţii vorbind la fel.
Începi să îţi imaginezi scenarii care de care mai înfricoşătoare şi te îngrijorezi de ceea ce nu s-a întâmplat. Te scalzi într-o mlaştină plină de emoţii negative făcându-ţi griji şi amplificând un accident care a avut loc, pe care nu-l mai poţi schimba şi pentru nişte consecinţe care NU AU AVUT LOC.
Şi pe măsură ce te scalzi în mlaştina asta şi nu-ţi dai seama cât este de murdară, faci din ţânţar armăsar, povesteşti la toată lumea ce era să ţi se întâmple şi ce s-ar fi întâmplat dacă….
Foarte negativă şi total nefolositoare această strategie.
Pentru că cu cât te simţi mai implicat emoţional în ceea ce ţi s-ar fi putut întâmpla (dar nu s-a întâmplat – şi nu vezi asta), cu atât atragi mai multe evenimente negative în viaţa ta. Cu cât te gândeşti la mai rău, cu atât ai parte de mai rău.
Există un citat care spune că Pe ce te concentrezi, aia creşte”
„Atragi lucruri asupra cărora te concentrezi şi dobândeşti ceea ce crezi.”
şi
„Nu poţi lăsa probleme care nu există încă să-ţi distrugă viaţa.”
Jillian Michaels
Despre ingrijorare am scris aici.
Te victimizezi
Aş fi putut da vina pe băiat că şi-a aruncat jucăriile la întâmplare prin casă. Ba chiar aş fi putut să-l iau la rost şi să-i „ard” vreo câteva ca să se înveţe minte.
Dar ce ar fi schimbat asta? Copilul nu şi-a dat jucăriile pe jos cu intenţia de a mă face pe mine să cad. El doar se joacă. Şi l-aş fi rănit pe el, în mod intenţionat pentru că eu m-am lovit, din greşeală.
Când te victimizezi, începi să te întrebi de ce ţi se întâmplă numai ţie astfel de lucruri oribile. Cauţi vinovaţi în jurul tău.
Te consideri o persoană plină sau urmărită de ghinioane.
Oricine sau toţi din jurul tău sunt vinovaţi, buni de arătat cu degetul pentru ceea ce se petrece în viaţa ta. Şi consideri că cei vinovaţi trebuiesc pedepsiţi şi trebuie să plătească pentru problema ta.
Această strategie este negativă şi nefolositoare.
Tu nu înveţi nimic din ea. Şi până nu înveţi vei avea într-una parte de „ghinioane peste ghinioane”.
În plus, s-ar putea să te răzbuni şi să răneşti persoane nevinovate. Şi nici asta nu te va face să te simţi mai bine.
Poţi să te auto-învinuieşti
Ţi se pare că pe măsură ce ai înaintat în vârstă şi mai ai şi o oarecare înălţime, e în egală măsură ridicol şi penibil să ţi se întâmple să cazi din pat. Crezi că ai atins un nivel de inteligenţă sau de înţelepciune şi când ţi se întâmplă aşa ceva simţi că pică cerul pe tine de ruşine.
Apoi, mintea ta începe să construiască un dialog cu tine însuţi şi să-ţi spună că:
Ia uite ce vacă /bou eşti!
Cum poţi să fii atât de prost încât să cazi cogeamite femeie /bărbat din pat?
Tare mai eşti împiedicat/ă!
Procesul prin care te auto-învinuieşti este de asemenea foarte periculos.
Din câteva motive:
-te încarcă cu energie negativă,
-îţi subminează încrederea în tine şi stima de sine,
-te simţi mizerabil,
-nu-ţi permite să vezi partea bună şi frumoasă a lucrurilor,
-nu poţi să vezi unde ai greşit şi ce poţi să îndrepţi.
Mai multe despre acest subiect am scris aici.
Poţi să-ţi asumi responsabilitatea şi să îţi dai seama ce ai greşit
„Există o mare diferenţă între a te învinui şi a fi responsabil pentru alegerile, greşelile şi realitatea ta prezentă. Învinuirea este inutilă şi serveşte doar ca mod de a te pedepsi şi de a te bălăci în sentimente negative. Să-ţi asumi răspunderea ţine de forţă, de recunoaşterea capacităţii tale de a schimba lucrurile şi de a trece de la situaţia actuală la ceva mai bun.”
Jillian Michaels
In momentul în care am stat şi m-am gândit, am realizat că eu am fost singura responsabilă de ce se întâmplase. Eram în picioare în pat şi aveam viteză. Aproape că am sărit din pat.
Prin urmare, pot să fiu mai responsabilă data următoare când mă dau jos din pat. Şi să mă asigur că astfel de accidente nu se mai întâmplă.
Poţi fi recunoscător că acele scenarii de groază nu s-au materializat
În momentul în care mi-am dat seama că îmi risipesc energia şi buna dispoziţie pe lucruri şi scenarii care oricum nu s-au întâmplat, am considerat că este mult mai benefic să adresez o rugăciune de mulţumire către Dumnezeu că a avut grijă de mine.
Să fii recunoscător, este un sentiment pozitiv. Să ştii că lucruri şi mai rele ţi se puteau întâmpla, dar nu s-au întâmplat, pentru că Cineva acolo sus are grijă de tine, te copleşeşte de iubirea şi de purtarea de grijă a Creatorului.
În plus, avem viaţa în mâinile lui Dumnezeu. Nu ne putem ascunde de la faţa Lui şi nici nu putem controla totul. Doar El poate. Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu că nu ţi s-a întâmplat mai rău te ajută să primeşti şi mai multe binefaceri şi bucurii.
Recunoştinţa te umple de energie şi de bucurie.
Recunoştinţa atrage mai multe motive de recunoştinţă.
Recunoştinţa ca şi celelalte soluţii prezentate mai sus sunt la alegerea fiecăruia. Fiecare alegem ce facem şi cum ne simţim în fiecare zi.
Tu ce alegi?
Dacă ţi-a plăcut articolul, dă te rog un share să beneficieze şi alţii de el. Cineva s-ar putea să-ţi mulţumească.