Probabil ai constatat că în ultima perioadă nu am mai scris articole pe blog.
Focusul meu şi energia mea s-au canalizat spre o nouă direcţie, pe care intenţionez să o dezvolt în paralel cu blogul.
Am lucrat la un material pe care intenţionam să-l lansez sub formă de curs online.
Apoi mi-am zis că ar fi mai bine să-l testez mai întâi, aşa că am ales să realizez seminarii şi workshop-uri şi abia apoi să-l lansez şi sub formă de curs online şi chiar carte.
Seminarul şi workshopul se numeşte: „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”
Pentru că în ultima perioadă m-am axat pe latura emoţională atât în ce priveşte studiul cât şi tehnicile de lucru, evident că şi seminariile şi workshopurile vor fi tot pe această latură.
Am lucrat asupra mea şi am eliminat traume din copilărie, despre care vorbesc aici; am folosit tehnici şi exerciţii de eliberare emoţională, EFT (Emotional Freedom Tehniques), exerciţii NLP pe vinovăţie, furie, frica de a fi judecaţi de cei din jur şi nu numai.
Asupra mea, aceste tehnici au dat rezultate, pentru că ceea ce m-a traumatizat în copilărie acum nu mă mai afectează, nu mă mai fac să mă consum, să strig, să plâng etc. Şi mai ales nu mai mănânc compulsiv. Ba chiar a început un proces de reducere naturală în greutate.
Prin urmare, am considerat că prin ceea ce m-am ajutat pe mine, îi pot ajuta şi pe alţii, dornici să se elibereze de sub povara traumelor şi a comportamentelor autodistructive.
Am avut nevoie şi de ghid
Evident, deşi procesul de căutare a început cu ceva mai mult timp în urmă, rezultate deosebite am început să obţin după ce am participat la seminarul şi workshopul Atrage abundenţa în viaţa ta, realizat de Florin Păsat la Galaţi.
Am început să aplic tehnicile de eliberare emoţională prezentate de Florin Păsat şi încet-încet am început să constat că nu mă mai înfurii la fel de tare, că îmi este mai uşor să mă controlez, să nu mă mai învinuiesc pentru diferite motive.
Şi am ales să transmit şi altora acest lucru.
De mare ajutor pentru realizarea seminarului, pe care l-am susţinut pe 06 februarie, 2016, mi-a fost o prietenă foarte bună, o persoană deosebită, Nicoleta Nistor pe care o puteţi urmări şi pe www.nicoletanistor.ro, dar şi pe http://eftforyou.ro/
Ea m-a ajutat cu organizarea şi lansarea primului meu seminar. Are experienţă în domeniul organizării seminariilor, a urmat cursuri de public speaking şi de specializare pe EFT.
Pot să spun că ajutorul şi încurajările Nicoletei mi-au dat curaj să mă urnesc din loc.
Să te decizi e cel mai greu
De ce este greu să te decizi?
Pentru că îţi este frică de eşec.
Pentru că te ţine pe loc zona de confort.
Pentru că îţi imaginezi tot felul de situaţii, care mai de care mai neplăcute. Adică, oricât te-ai fi vizualizat că o să reuşeşti, chiar înainte de a lua decizia, te simţi copleşit de astfel de imagini dezastruoase.
Iar atunci eşti doar la un pas de a începe sau de a renunţa.
Şi am decis ca ziua de lansare, de a susţine un astfel de seminar test să fie pe 6 februarie. Tot a fost ziua mea. M-am gândit că ar putea deveni o aniversare pe care să mi-o amintesc de acum încolo ca fiind o zi deosebită şi diferită faţă de celelalte aniversări.
Iar după ce am luat decizia, am experimentat şi alte temeri.
Evident, în cele din urmă le-am depăşit.
La urma urmei, mi-am luat angajamentul că o să susţin un seminar test, am invitat câţiva prieteni, pe care i-am rugat să vină şi cu cineva care nu mă cunoaşte şi l-am susţinut.
Aşa că, iată două dintre fricile pe care le-am experimentat, evident, înainte de a susţine seminarul.
Frica de a vorbi în public
Frica de a vorbi în public deşi este iraţională, nu are un motiv serios să existe, are legătură cu riscul de a te expune în faţa altor persoane.
De ce este iraţională?
Frica are justificare atunci când suntem într-un pericol real. Dacă te duci la munte şi dai nas în nas cu un urs, atunci e normal şi raţional să-ţi fie frică.
Dacă mergi în Africa sau prin pădurea amazoniană sau prin oricare parte sălbatică a lumii, este absolut normal să-ţi fie frică.
Dar să-ţi fie frică să vorbeşti în faţa altor persoane nu este normal. A, da! Este un fapt obişnuit, dar nu normal.
Cum am depăşit-o?
Păi mi-am adus aminte că am mai avut şi alte prezentări de-a lungul vieţii mele. Unele au fost făcute în faţa părinţilor la lectoratele cu părinţii pe şcoală. Altele au fost făcute la Congresele Naţionale de Geografie, unde am făcut prezentări în faţa altor profesori de geografie, din ţară, pe care nu-i cunosc.
Şi am legat lucrurile între ele.
Dacă am putut să fac prezentări în faţa profesorilor din toată ţara la Congresele de Geografie, pot să fac o prezentare reuşită şi în faţa unor persoane necunoscute din Galaţi.
A funcţionat? Bineînţeles! Deşi să vorbeşti în public este cu totul diferit de meseria de profesor, legătura mentală pe care am făcut-o m-a ajutat să am încredere că o să reuşeşsc.
Apropo… aceasta este o tehnică foarte simplă de a-ţi creşte încrederea în tine, atunci când simţi că te temi şi nu ai suficient curaj.
Aşa că te îndemn şi pe tine, ca în situaţiile în care simţi că nu ai suficientă încredere că o să reuşeşti, gândeşte-te la cea mai mare şi dificilă reuşită a ta şi spune afirmaţii, precum cea scrisă mai sus cu litere boldite. Dacă am putut să fac cutare… pot să fac şi asta.
Frica de a fi judecat de ceilalţi
Legată de frica anterior prezentată, şi aceasta nu are logică, este iraţională şi îşi are originea încă din perioadele de copilărie, foarte probabil cam de pe când eram la grădiniţă.
Atunci pentru prima dată, am luat contact cu alte persoane ca noi, dar în afara ajutorului şi aripii protectoare a părinţilor.
În acea perioadă, copiii râd unii de alţii, îi arată cu degetul pe cei care nu sunt la fel ca ei.
În momentul în care copil fiind ai crezut că eşti o persoană minunată, pentru că aşa ţi-au spus părinţii şi intri în contact cu alţi copii, care râd de tine, începe să se nască în interiorul tău o sămânţă de teamă faţă de ce vor spune ceilalţi.
Şi dacă pe toată perioada copilăriei îţi mai auzi părinţii că-ţi interzic să faci cutare sau cutare lucru pentru că aud vecinii, sau nu-ţi dau voie să-ţi urmezi un vis pentru că ce-o să spună lumea, această frică de a fi judecat de ceilalţi se amplifică.
Nici eu n-am fost scutită de o asemenea frică.
Numai că eu am lucrat încă de astă vară cu exerciţii de eliberare emoţională EFT pe acest gen de frică, aşa că am depăşit-o şi pe asta.
Evident că toţi ne dorim să căpătăm aşa o aură, atunci când vine vorba ca ceilalţi să vorbească despre noi şi ne sperie gândul că ar putea să spună ceva de rău.
Numai că îmi mai aduc aminte şi de o vorbă a unei profesoare din liceu pe această temă. Spunea cam aşa. Nu ai nevoie ca toată lumea să fie de acord cu ce spui tu sau cu tine ca persoană. Imaginează-ţi că pentru a ajunge preşedintele unei ţări, ai nevoie de jumătate plus unu voturi de partea ta. Nu ai nevoie de 100% voturi. Nu e necesar ca TOATĂ LUMEA să voteze cu tine. Jumătate din ei (minus unu) pot fi împotriva ta. Tu ai nevoie doar de JUMĂTATE PLUS UNU faţă de contracandidatul tău.
Prin urmare, dacă o persoană care vrea să conducă o ţară are nevoie doar de jumătate plus unu, de ce aş crede eu că am nevoie să fie toată lumea de acord cu ce spun eu?
La acestea s-au mai adăugat şi multe alte cărţi pe care le-am citit şi în care vorbea de frica de a fi judecaţi de alţii.
Pilda talanţilor
Si bineînţeles că am fost întrebată, de ce trebuie să vorbesc despre rănile din trecutul meu şi cum le-am vindecat.
Şi am să răspund cu exemplu din pilda talanţilor. (Evanghelia după Matei capitolul 25, 14-30)
Atunci când vorbesc în predică preoţii, despre aceşti talanţi îi aseamănă cu darurile cu care fiecare dintre noi am fost înzestraţi de Dumnezeu. Unii avem mai multe daruri, alţii mai puţine. Sau ne-am descoperit mai puţine. Dar ca şi cei care au primit talanţii, unii îşi valorifică darurile mai mult, alţii mai puţin, alţii deloc.
Şi mi-am pus întrebarea, dacă aceste răni emoţionale despre care vorbesc în articolele mele, au fost îngăduite de Dumnezeu atunci, astfel încât prin vindecarea lor în prezent, să poată deveni talantul pe care eu sunt datoare să-l valorific? Şi să ajut alte persoane în acelaşi mod în care am reuşit să mă eliberez pe mine de sub greutatea şi durerea provocată de ele.
Dacă eu continui să-mi ascund aceste răni, care s-au vindecat, oare nu mă asemăn cu cel care a ascuns talantul?
Iar dacă îmi pun metodele la îndemâna celor care vor să se vindece de răni asemănătoare celor pe care le-am avut eu, nu înseamnă că îmi valorific talantul?
Feedback
Si pentru că a susţine un seminar înseamnă să vorbeşti în public, şi toată lumea spune că este ALTCEVA decât să fii profesor, înseamnă că nu aveam cum să fac totul perfect din prima.
Dacă îţi aminteşti am scris un articol despre lecţii pe care le-am desprins de la un bebeluş şi am spus acolo că bebeluşii nu merg din prima. Mai întâi, se răsucesc pe burtă, apoi încep să meargă în brânci, apoi se ridică să pună pasul şi se ţin de ceva şi în cele din urmă îşi dau drumul la mers.
Da, am primit şi recomandări cu ce mai am de lucru la mine pe această latură. Cu atât mai mult cu cât la seminarul test au participat cel puţin două persoane care au urmat un curs special de public speeking. Eu încă nu l-am urmat, dar e în proiect.
Cum au fost părerile celor care au participat?
Cum spuneam, am primit şi recomandări, însă majoritatea participanţilor au plecat cu un sentiment de satisfacţie, că au primit ceva deosebit.
Cele mai multe feedback-uri au fost de natură pozitivă. Iar asta mi-a dat încredere că şi următoarele seminarii vor fi din ce în ce mai bune.
Dacă eşti din Galaţi sau din apropiere şi doreşti să participi la un astfel de seminar gratuit susţinut de mine, te rog să te înscrii pe pagina seminarului.
Ai aici si poze dela seminar.
Dacă ţi-a plăcut acest material şi consideri că este de interes şi pentru alţii, fă o faptă bună şi distribuie-l la listele tale de pe conturile de socializare. Cineva s-ar putea să-ţi mulţumească.
Te las cu bine!
Cu drag,
Fani Rarinca
Buna dimineata
Surpriza
Chiar vroiam astazi sa va trimit un mesaj – de ce nu a mai scris nimic Fandidact ? Este vacanta
Pentru seminar nu am primit nici un mesaj din partea dvs.
Astept vesti noi
paraschiv
Buna ziua!
Ma bucur ca ma urmaresti si esti interesat /a de ceea ce scriu.
Adevarul este ca nu prea am avut claritate in legatura cu ce vreau sa fac mai departe. Lucrurile incep sa se limpezeasa, usor-usor. N-am trimis inca articolul pe email pentru ca am asteptat pozele de la seminarul test. Cred ca o sa-l trimit fara poze. O sa pun pozele alta data.
Cu drag,
Fani
Draga Fani,
Iti doresc mult, mult succes in tot ce ti-ai propus!
Mi-am propus anul trecut sa ma schimb si nici nu mai stiu
cum am dat peste Fanautodidact dar ma bucur ca te-am gasit.
Multumesc pentru mesajele tale, pentru ajutor!
Draga, Daniela,
Nimic nu este intamplator. Ma bucur ca ceea ce fac, te ajuta. Mi-ar placea sa stiu mai multe, despre cum te pot ajuta. Daca esti din Galati sau apropiere, te invit sa participi la seminarul gratuit pe care-l sustin. Si poate reusim sa ne cunoastem mai bine si sa discutam despre ce fel de ajutor ai nevoie. Daca nu esti din Galati, imi poti scrie pe email (ceea ce evident, va fi confidential) si voi face tot ce pot sa te ajut.
Cu drag,
Fani