CUM ÎŢI AFLI VALORILE PERSONALE?

valori

 

Ce sunt valorile?

 

Valorile personale sunt nişte standarde pe care ţi le trasezi şi trăieşti conform lor. Valorile personale sunt principii în funcţie de care decizi ce trebuie să faci, ce acţiuni să întreprinzi.

Pentru a decide ce valori sunt importante pentru fiecare dintre noi, o influenţă mare o poate avea mediul în care trăim, mass-media, anturajul în care ne învârtim, familia, scopurile şi ţelurile noastre personale etc.

 

Unele valori le avem din copilărie

 

Incă din fragedă copilărie, în funcţie de educaţia primită, am acceptat şi respectat valori precum: politeţea, respectul, ascultarea, sinceritatea, cinstea, credinţa, cultura, curiozitatea, disciplină, educaţie şi multe altele. Multe dintre aceste valori au rămas în fiinţa noastră şi continuăm să ţinem cont de ele atunci când alegem să facem diferite acţiuni.

 

Alte valori se schimbă în timp

 

Pe perioada adolescenţei şi perioada de intrare în categoria adulţilor mulţi dintre noi ne-am schimbat o parte dintre valorile personale. De exemplu, în locul ascultării de părinţi am pus ca valoare independenţa şi alegerea propriilor obiective. Nu mai accepţi să ţi se spună ce ai de făcut.

Sau, pe măsură ce am înaintat în categoria adulţilor, am început să avem valori precum, familia, banii, sănătatea etc.

 

Iată o listă cu valori în ordine alfabetică

 

Această listă de valori provine de pe mai multe site-uri de la multe persoane, adunate şi puse în ordine alfabetică şi de unde te poţi orienta şi tu să vezi care sunt adevăratele tale valori. Unele sunt valori fundamentale, altele sunt valori secundare. Unii oameni îşi verifică constant, anual valorile în funcţie de scopurile pe care le au.

  • Acceptarea soartei – unii numesc soarta destin
  • Adevăr – sinceritate, onestitate
  • Afecţiune – simpatie, prietenie, dragoste faţă de cineva.
  • Alegerea propriilor obiective
  • Ambiţie – dorinţă sinceră de realizare.
  • Apreciere – admirație, aprobare sau recunoștință.
  • Armonie interioară
  • Ascultare – a fi atent şi gânditor la ceea ce se spune sau se cântă.
  • Atitudine
  • Atracţie
  • Autocunoaştere
  • Autoritate
  • Aventură
  • Bani
  • Bogăţie
  • Bucuria de a trăi
  • Bucurie
  • Bunăstare
  • Bunătate – a fi prietenos, generos, grijuliu.
  • Bune maniere – modalităţi bune prin care un lucru se realizează sau se întâmplă.
  • Calitatea relaţiilor
  • Calm
  • Caracter – puterea şi originalitatea naturii unei persoane.
  • Caritate – atitudine miloasă, plină de generozitate faţă de cineva.
  • Cinste
  • Compasiune – simpatie profundă şi dorinţă de a ajuta.
  • Competenţă
  • Compliment – expresie politicoasă de laudă sau respect.
  • Compromis – înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.
  • Comunitate
  • Condiţie fizică – stare bună din perspectiva fizicului şi al sănătăţii.
  • Creativitate
  • Credinţă – urmarea unui crez,  încrederea în Dumnezeu şi loialitatea faţă de Dumnezeu.
  • Credinţă în sine – echilibru bun între umilinţă şi încredere în sine.
  • Cultură
  • Cunoştinţe
  • Curaj – forţă morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie.
  • Curăţenie
  • Curiozitate
  • Curtoazie – comportament politicos.
  • Deschidere
  • Detaşare
  • Devotament – ataşament sincer şi total faţă de o persoană sau faţă de o anumită cauză.
  • Dezvoltare personală – sa te educi permanent in legatura cu anumite subiecte de viata
    Disciplină
  • Distracţie
  • Dragoste – sentiment de afecţiune şi devotament faţă de cineva sau de ceva.
  • Dreptate socială
  • Educaţie – ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic și conştient în vederea formării şi dezvoltării facultăţilor intelectuale, morale şi fizice.
  • Egalitate – stare sau calitate de a fi egali.
  • Excelență – calitate de a fi excepţional sau extrem de bun.
  • Faimă
  • Familie
  • Frumuseţe
  • Generozitate – calitate de a fi bun și darnic.
  • Iertare – scutirea de o pedeapsă, trecerea cu vederea a vinei, greşelii cuiva, neconsiderarea vinovăţiei cuiva.
  • Imparţialitate
  • Independenţă
  • Influenţă
  • Ingeniozitate – calitate de a fi inteligent, original și inventiv.
  • Inspirație – stare de maximă tensiune creatoare.
  • Integritate – acţionare în conformitate cu ceea ce este bine şi rău.
  • Intimitate
  • Încântare
  • Încredere în tine însuţi
  • Încredere – sentiment sau convingere că te poţi baza pe cineva sau pe ceva.
  • Încurajare – susţinere prin insuflarea curajului de a face ceva dificil.
  • Îndrumare – a arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcţia potrivită; a călăuzi.
  • Îndrăzneală
  • Întoarcerea favorurilor
  • Înţelepciune
  • Justeţe – calitate de a fi corect; drept, echitabil sau corectitudine morală.
  • Leadership – calitate de a conduce un grup de persoane sau o organizaţie.
  • Libertate
  • Linişte sufletească
  • Loialitate
  • Masculinitate
  • Modestie
  • Motivație – totalitatea motivelor, a consideraţiilor sau a mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.
  • Natură
  • Obiectivitate
  • Onestitate – calitate de a fi complet sincer, vertical și exact.
  • Onoare – tratare cu mult respect.
  • Oportunitate – şansă de a face ceva pentru cineva.
  • Optimism – atitudine, concepţie a unui om care priveşte încrezător viaţa, viitorul.
  • Ordine
  • Pace – atmosferă în care domnește liniştea, armonia şi buna înţelegere între oameni; raport calm între oameni.
  • Pasiune – afecţiune puternică şi de durată pentru cineva sau ceva.
  • Perseverenţă – calitate de a merge înainte în ciuda obstacolelor dificile; a rămâne ferm și constant la o idee, a persista într-o acţiune; a stărui.
  • Persistenţă – care persistă; care durează un timp îndelungat; peren; dăinuitor.
  • Plăcere
  • Practică – metodă de învăţare care poate conduce la perfecţiune.
  • Pragmatism
  • Previziune – abilitate sau acţiune de a prezice ce se va întâmpla în viitor sau ce va fi necesar în viitor.
  • Prietenie – sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane.
  • Protecţia mediului
  • Provocare
  • Puritate
  • Putere
  • Răbdare – capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente.
  • Râs – acţiune sau sunet de râs.
  • Realizare – lucru făcut cu succes, de obicei prin efort, curaj sau îndemânare.
  • Recunoaştere – personală, a valorii personale, a muncii depuse
  • Recunoştinţă – aducere aminte cu dragoste, cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine.
  • Relaţii personale
  • Respect – sentiment sau atitudine de înaltă stimă față de o persoană; cinste; consideraţie; deferenţă (de sine şi faţă de alţii).
  • Respect pentru tradiţie
  • Responsabilitate – simţ de răspundere; atitudine responsabilă faţă de obligaţiile proprii; răspundere.
  • Rezistenţă – capacitate de a suporta.
  • Sacrificiu – renunțare la ceva de valoare.
  • Sănătate
  • Sentimentul de apartenenţă
  • Senzaţii tari în viaţă
  • Siguranţă
  • Siguranţa familiei
  • Siguranţa locului de muncă
  • Sinceritate
  • Speranţă – sentiment de aşteptare şi încredere în posibilitatea realizării unei dorinţe sau a unei acţiuni.
  • Spiritualitate
  • Sprijin
  • Stabilitate
  • Statut
  • Studiere – proces de obţinere a cunoştinţelor.
  • Suflet – esenţă spirituală a omului; omenie, bunătate, milă.
  • Ştiinţă de carte – capacitate de a citi şi a scrie.
  • Umilinţă – calitatea de a fi modest, blând și ascultător.
  • Umor – evidenţierea îngăduitoare a nepotrivirii şi a absurdității unor situații considerate normale.
  • Varietate în viaţă
  • Viziune – capacitate de a gândi înainte cu imaginaţie sau înţelepciune.
  • Zâmbet – expresie a bunei dispoziţii şi a unei atitudini binevoitoare.

 

Valorile tale trebuie să fie conforme cu scopurile tale

 

Un vorbitor din Malaezia, Simon Thomson, spunea la un seminar: „Dacă valorile mele sunt adevărul şi corectitudinea şi să-i tratez corect pe oameni şi scopul meu este să candidez la preşedinţie m-am rupt în două direcţii total diferite.”

 

Dacă tu din lista de mai sus ai ales ca valoare sănătatea, dar:

*mănânci foarte multă pizza şi fast-food sau;

*nu faci mişcare sau;

*nu consumi fructe şi legume sau;

*faci abuz de mâncare, dulciuri sau cafea sau ciocolată, sau ţigări sau;

*nu te odihneşti suficient sau;

*nu-ţi faci regulat controale de sănătate sau;

*ţii diete drastice după cum auzi de ele sau;

*ai un regim alimentar total nesănătos sau;

*toate la un loc, atunci ori sănătatea nu este valoarea ta acum, ori ar fi cazul să-ţi schimbi nişte obiceiuri, pentru ca scopurile tale să fie conforme cu valorile tale. Atât timp cât sănătatea e doar pe lista de valori dar acţiunile şi scopurile tale se îndreaptă în direcţii diferite, de fiecare dată când realizezi că nu ai făcut nimic pentru valoarea ta, te simţi frustrat/ă şi nefericit/ă.

 

Dacă ai ales ca valoare independenţa şi ştii că poţi să iei decizii fără să fie nevoie să te consulţi cu nimeni. Că indiferent ce decizie iei, îţi asumi responsabilitatea pentru consecinţe. Că cei din jur îţi respectă deciziile luate. Şi iei astfel de decizii şi singur/ă, atunci independenţa este valoarea ta.

 

Uneori alegem anumite valori şi luăm decizii în legătură cu acele valori. Ne stabilim scopuri. Într-un material pe care l-am citit, autoarea spunea că la începutul fiecărui an ia decizia de a merge mai mult la sală ca să facă exerciţii, să slăbească şi să fie mai sănătoasă. Dar nu reuşeşte să se ţină de plan niciodată. După cinci ani a realizat că pentru moment, sănătatea nu este valoarea ei actuală. Va veni timpul şi pentru sănătate.

Dacă e la fel şi în cazul tău, atunci, scoate de pe listă acele valori pe care le-ai ales, dar nu faci nimic în direcţia lor mai mulţi ani de zile. Decât să îţi producă frustrare şi nefericire, mai bine, îţi verifici încă odată valorile şi vezi cărui lucru poţi acorda prioritate acum. Şi ce anume te face fericit/ă.

 

 

CUM AFLI DACĂ VALORILE ALESE SUNT ADEVĂRATELE TALE VALORI?

 

Pune de cinci ori întrebarea „de ce?” pentru fiecare dintre valorile tale

 

De regulă atunci când întrebăm „de ce?” căutăm răspunsuri. Primul răspuns nu este întotdeauna cel adevărat. Cu cât punem mai mult întrebarea „de ce?”, cu atât căutăm răspunsuri mai profunde care au o însemnătate foarte mare pentru noi. E ca şi când decojeşti o ceapă. Cu cât continui să pui întrebarea „de ce?” cu atât dai jos straturile superficiale şi te apropii de miez.

 

Dacă de exemplu ţi-ai ales ca valoare familia, puneţi de cinci ori întrebarea de ce legat de valoarea ta. 1. De ce e importantă familia pentru mine? Pentru că nu mai sunt singură. 2. De ce e important că nu mai eşti singură? Pentru că pot să-mi petrec timp cu cei pe care îi iubesc. 3. De ce vrei să-ţi petreci timpul cu ei? Pentru că aşa iubesc şi mă simt iubită. 4. De ce e important că iubeşti şi te simţi iubită? Pentru că acum am responsabilitatea de a fi soţie şi mamă. 5. De ce e important că eşti responsabilă? Pentru că vreau să fiu un model pentru familia mea. Prin urmare, valoarea mea este familia pentru că vreau să fiu un model pentru soţul şi fiul meu.

 

Numeşte minim 3 şi maxim 10 evenimente care au avut importanţă deosebită pentru tine. Argumentează importanţa lor.

 

De exemplu, eu aş putea să numesc următoarele evenimente din ultimii ani:

  1. descoperirea programului de dezvoltare personală şi a seminariilor de dezvoltare.
    1. De ce? pentru că m-a ajutat să mă descopăr pe mine.
    2. De ce? pentru că m-a ajutat să îndrept anumite comportamente anormale ale mele dintr-o perioadă anterioară şi cum să mă port mai bine cu semenii.
    3. De ce? pentru că îmi place să învăţ
    4. De ce? pentru că la seminarii învăţ cât aş învăţa în şase luni.
    5. De ce? pentru că la seminarii simt că mă încarc cu energie pozitivă şi de entuziasm.
  2. examenul de gradul I
    1. de ce? Pentru că a fost o zi plină de încredere în mine
    2. de ce? Pentru că radiam de fericire şi entuziasm şi energie pozitivă
    3. de ce? pentru că am fost foarte focalizată şi mi-am stăpânit emoţiile (colegii mi-au spus că nici vocea nu mi-a tremurat)
    4. de ce? Pentru că funcţionam la capacitatea mea maximă
    5. de ce? pentru că de fiecare dată când fac un exerciţiu în care mi se cere să-mi amintesc şi să retrăiesc un moment sau un eveniment la care am fost foarte energică, sau foarte fericită sau cu încredere în mine, acest moment este ales şi retrăit intens.
  3. căsătoria
    1. de ce? Pentru că a intrat iubirea în viaţa mea singulară
    2. de ce? Pentru că zilnic învăţ să accept pe cineva care nu e 100% la fel cu mine şi care are diferenţe serioase (iar după o anumită vârstă, mi s-a spus că este din ce în ce mai greu)
    3. de ce? Pentru că învăţ să-mi controlez emoţiile negative şi să le arăt mai frecvent pe cele pozitive
    4. de ce? Pentru că învăţ să transform emoţiile şi gândurile negative în unele pozitive şi să le dau o nouă interpretare
    5. de ce? Pentru că devin in ce în ce mai bună în a mă controla şi a fi bună în relaţiile cu semenii.
  4. naşterea copilului
    1. de ce? Pentru că am început să râd şi să mă bucur de fiecare năzdrăvănie a lui
    2. de ce? Pentru că învăţ să am grijă de cineva
    3. de ce? pentru că învăţ să iubesc
    4. de ce? Pentru că învăţ să fiu responsabilă.
    5. De ce? pentru că îmi doresc să fiu un model
  5. deschiderea blogului
    1. de ce? pentru că mi-am dat seama care este vocaţia mea şi pasiunea mea
    2. de ce? pentru că prin cuvântul scris (şi rostit) pot să influenţez zeci, sute sau mii, şi de ce nu, chiar milioane de oameni să îşi îmbunătăţească viaţa. (Deocamdată sunt doar la nivelul de zeci şi sute, dar vor veni zile şi perioade când vor fi mii şi milioane de oameni)
    3. de ce? Pentru că vreau să mă autoperfecţionez continuu
    4. de ce? Pentru că vreau să ofer valoare oamenilor, cititorilor mei
    5. de ce? Pentru că prin pasiunea mea şi valoarea pe care o ofer, vreau să câştig bani cu care să-mi împlinesc alte visuri personale sau ale familiei.

 

Cred că ţi-ai dat seama că valorile mele din prezent sunt: familia, dezvoltarea personală şi dezvoltarea afacerilor.

 

Exerciţiu.

Identifică valorile tale în funcţie de scopurile tale.

Enumeră câteva evenimente care au o importanţă deosebită pentru tine. Argumentează.

Acţionează constant pentru împlinirea scopurilor care sunt conforme cu valorile tale.

 

 

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Te Influențează Emisfera Cerebrală

 

Aşa cum spuneam în articolul trecut, numit „Tu cine crezi că eşti?”, nu suntem dezvoltaţi simetric. Unele părţi din organismul nostru sunt mai puternic dezvoltate în funcţie de emisfera cerebrală care o controlează.

 

 

Emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului.

 

La bebeluşi funcţionează aproape în mod egal ambele emisfere, ei sunt intuitivi, fantezişti, vizuali, muzicali, se joacă foarte mult, învaţă foarte mult. Dar, pe parcursul vieţii, şi mai ales în timpul şcolii, la majoritatea se diminuează funcţionarea emisferei drepte.  Tinde să se folosească mai mult emisfera stângă.

Persoanele la care este mai activă emisfera stângă, sunt dreptace. Lucrează cu mâna dreaptă, duc telefonul la urechea dreaptă. Dacă privesc cu un singur ochi, îl închid pe stângul şi privesc cu dreptul, etc. Şi atunci şi membrele sunt mai dezvoltate pe partea dreaptă. Au muşchii mai puternici la mâini şi la picioare, au vederea şi auzul mai bune pe partea dreaptă.

 

Emisfera stângă a creierului este orientată spre logică, ordonare, structurare, limbaj, raţional, analiză şi detaliu. Înțelege cu ușurință clasificări, ştiinţă, formule. Simţurile sunt transformate în percepţii şi raţionamente cauzale. Totul funcţionează pe principiul cauză-efect. Păstrează şi înmagazinează experienţele lumii fizice. Estimează calitatea, judecă, măsoară, vehiculează cunoaşterea pe bază de argumente. Face operaţii, comparaţii şi emite raţionamente.

 

Persoanele cu o dominanţă a emisferei stângi, sunt calculate, practice, cu o logică rigidă. Le plac cifrele, matematica, ştiinţele, iubesc siguranţa. Vor permanent să înveţe câte ceva şi sunt preocupate de trecut şi prezent.

 

Emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului.

Persoanele care au dominantă emisfera dreaptă unt stângace. Şi atunci şi membrele şi organele de simţ sunt mai bine dezvoltate pe partea stângă.

 

Creierul din emisfera dreaptă este orientat spre trăiri interioare.  Identifică cu ușurință limbajul non-verbal, recunoaşte tonalităţile, sunetele. Vede imaginea globală, de ansamblu. Funcţionează pe bază de imagini și reprezentări mentale. Păstrează experienţele trăite sau imaginate, gestionează simţurile artistice, domină sinteza. De asemenea, coordonează emotivitatea şi afectivitatea precum şi partea spirituală.

Persoanele cu o dominanţă a emisferei drepte sunt creative, spontane, intuitive și fanteziste. Sunt muzicale, vizuale, poetice, platonice, religioase, încrezătoare în forţele proprii, romantice şi visătoare. Se gândesc permanent la prezent şi la viitor.

 

Sinergie

 

Cele două emisfere cerebrale au funcţii diferite, dar care se completează reciproc. Sunt complementare, dar atunci când lucrează împreună formează o sinergie. Acestea sunt momente de maximă creativitate şi productivitate.

 

Nu e bine să fii 100% doar dintr-o emisferă cerebrală. Cei ce folosesc exclusiv emisfera stângă sunt ancoraţi în lumea fizică, mai lipsiţi de emoţii şi de trăiri afective. Cei ce folosesc exclusiv emisfera dreaptă sunt condamnaţi să trăiască într-o lume a trăirilor interioare, mistice, fără contact cu lumea fizică.

 

De altfel s-a descoperit că există un ciclu de funcţionare al creierului de aproximativ 90-120 de minute. O emisferă cerebrală lucrează la capacitate maximă o perioadă de 90-120 de minute, după care activitatea dominantă este preluată de cealaltă emisferă cerebrală.

 

Ce meserii ţi se potrivesc

 

Sunt foarte multe persoane care sunt nefericite din cauza meseriei pe care o practică şi care nu li se potriveşte. Uneori nu i se potriveşte pentru că persoana respectivă şi-a dorit altceva, dar a renunţat la visul ei în favoarea ascultării şi urmăririi meseriei indicate de părinţi.

Alteori sunt nefericite pentru că nu se potriveşte meseria cu personalitatea lor.

Şi se întâmplă să fie nefericite, pentru că emisfera lor cerebrală le oferă abilităţi pentru alte meserii.

 

Dacă eşti dreptaci şi îţi foloseşti dominant emisfera stângă, meseriile care ţi se potrivesc sunt: matematician, tehnician, economist, inginer, informatician, jurist, medic, chimist etc.

Dacă eşti stângaci şi îţi foloseşti dominant emisfera dreaptă, atunci meseriile care ţi se potrivesc sunt: muzician, actor, dansator, scriitor, psiholog, sculptor, manager, poet etc.

 

Deci dacă ai un copil stângaci, nu-l forţa să devină medic sau ofiţer de armată. Acestea sunt meserii care presupun multă logică, ordine şi disciplină. Va avea nevoie de eforturi suplimentare să înveţe noi deprinderi specifice altei emisfere cerebrale decât cea care e dominantă la el. Ajută-l să ajungă pictor, designer, poet, actor, dansator etc.

 

 

Ambidextria

 

Ambidextria este abilitatea de a folosi aproape la fel de bine, ambele mâini şi uneori şi picioare. Oamenii stângaci şi cei care îşi folosesc ambele mâini, prezintă o mărire cu 11% a corpului calos. Acesta este formaţiunea creierului formată din sinapse care uneşte cele două emisfere cerebrale.

Folosirea ambelor mâini în mod egal determină pe lângă creşterea creierului şi o mai bună funcţionare a celor două emisfere cerebrale.

S-au efectuat studii asupra persoanelor care sunt ambidextre. Acestea sunt mai independente emoţional, mai hotărâte, mai adaptabile, mai flexibile la situaţii noi şi mai capabile să rezolve diferite situaţii.

 

Tehnici de dezvoltare a ambelor emisfere cerebrale

 

  • Podul. Închide ochii şi imaginează-ţi un pod care uneşte ambele emisfere ale creierului tău.
  • Rezolvă probleme de matematică, sau de ştiinţe, sau logică în timp ce asculţi muzică clasică.
  • Ascultă două melodii diferite în acelaşi timp şi realizează mixajul lor în creier.
  • Exersează să scrii sau să desenezi cu ambele mâini în acelaşi timp. Caută să fie cât mai simetric.
  • Exersează diferite activităţi cu cealaltă mână cu care nu îţi este familiar (exemplu: spală-te pe dinţi, mânuieşte o cană sau diverse obiecte).
  • Închide ochii şi „simte” drumul pe care îl ai de parcurs prin cameră. Simte mirosurile şi sunetele din jurul tău.
  • Atunci când îţi vine să critici pe cineva, opreşte-te şi schimbă critica cu un compliment. Te ajută să apreciezi frumosul.
  • La fiecare oră fixă, aminteşte-ţi ce ai făcut în ultimele 60 de minute. Te ajută să fii mai atent şi mai focalizat. La sfârşitul zilei realizează o analiză a zilei invers, începând de la momentul prezent până dimineaţa.
  • Practică înotul. Te ajută să foloseşti ambele mâini. Înotul îi ajută pe cei ce sunt dislexici (au probleme de scriere şi de citire). Orice formă de mişcare te ajută.
  • Citeşte cuvintele invers.
  • Urmăreşte un film într-o limbă străină (alta decât engleza) şi subtitrat în engleză (şi faci mental traducerea în română). Caută să fii atent şi la detalii şi la peisaje şi la chipurile personajelor.
  • Relaxare. Atunci când te relaxezi, îţi vin noi idei şi eşti mai creativ.
  • Exerciţii de imaginaţie şi vizualizare.

 

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

TU CINE CREZI CĂ EŞTI?

ce fel de persoana esti.1

 

 

La ora de dirigenţie avem în programa recomandată să discutăm teme de auto-cunoaştere cu elevii. Uneori e dificil să lucrezi cu ei astfel de teme, cu atât mai mult, cu cât eu ca profesor nu le făcusem şi de foarte multe ori nu mă puteam gândi la o structură a lecţiei.

Şi de altfel cum să-i fac pe elevi să se cunoască pe ei înşişi atâta vreme cât eu nu citisem şi nu APLICASEM nicio strategie de auto-cunoaştere?

E greu să încerci să-i înveţi pe alţii ceea ce tu încă nu ştii.

Până acum câţiva ani, aşa încercam să-mi conduc orele de dirigenţie.

Habar nu aveam eu cum să mă cunosc pe mine şi voiam să-i pun pe elevi.

Dar de câţiva ani de când citesc şi aplic ce citesc, am început să lucrez mai întâi la mine, să mă cunosc eu personal şi apoi să-i pun şi pe elevi să practice.

 

Un exerciţiu foarte interesant a fost acum vreo doi ani pe când eram dirigintă la o clasă de a opta şi am împărţit foaia de hârtie în patru şi i-am pus să deseneze în fiecare cadran al foii cum se văd ei, cum sunt văzuţi de părinţi şi fraţi, de prieteni şi colegi şi cum şi-ar dori ei să fie văzuţi. Au ieşit nişte desene foarte interesante.

 

Aşa că astăzi o să te pun şi pe tine la lucru. Poate nu să desenezi, dar poţi să faci ca mine, să iei o foaie de hârtie şi un creion sau un pix şi un pic de răgaz şi să răspunzi la aceste întrebări. Nu te grăbi. Fii sincer /ă cu tine.

 

Eu nu o să-ţi spun dacă răspunsul e corect sau e greşit. Dar o să reuşeşti mai bine să ştii cine eşti şi de ce eşti în stare. Eu o să-ţi dau câteva exemple pe ici, pe colo, dar acest articol este strict despre tine. te rog să-ţi faci timp să răspunzi la întrebări. Poate la prima vedere pare simplu. Te asigur că nu e.

 

CUM TE VEZI TU?

 

Cum te vezi tu când te uiţi în oglindă?

 

Te vezi frumos /frumoasă sau te vezi urât /ă?

Te vezi gras /ă sau slab /ă?

Îţi spui: Oau ce fiinţă minunată a creat Dumnezeu, sau vai sunt oribil /ă!?

Îţi admiri chipul şi corpul sau spui ceva negativ despre ele?

Îţi vezi calităţile sau defectele?

Apropo, dacă tu crezi că oglinda îţi spune adevărul, am o veste proastă pentru tine. Oglinda îţi arată ceea ce este deja în mintea ta. Dacă tu spui că eşti bătrân /ă ce crezi că vezi când te uiţi în oglindă? Riduri şi fire albe de păr. Dacă spui că eşti gras /ă ce vezi? Straturile de grăsime. Iar dacă spui că eşti tânăr/ă şi radiezi de fericire şi sănătate, ce o să vezi când te uiţi în oglindă? Un zâmbet graţios, un chip deosebit de frumos şi vei vedea şi simţi multă fericire. Şi-ţi va plăcea să te uiţi la tine. din ce în ce mai mult şi mai des.

 

Dacă le vezi pe cele negative, defecte, fire de păr, kg în plus, că eşti urât /ă… de ce te mai uiţi în oglindă? Ca să te chinui? Ca şi mai mult să vezi că eşti imperfect /ă?

 

Da. Ai citit bine. Imperfect/ă. Cu toţii suntem imperfecţi. Uită-te la forma naturală a sprâncenelor şi ai să vezi că nu sunt amândouă la fel. Uită-te la ochii tăi. Dacă eşti femeie şi vrei să te machiezi ştii despre ce vorbesc. Ochii tăi nu au exact aceeaşi formă. Sunt asimetrii între partea stângă şi partea dreaptă. Ai o mână, un picior mai mare, ai un sân mai mare, un ochi etc. E în funcţie de emisfera cerebrală dominantă pe care o ai. Dar ăsta e un subiect pe care îl voi trata într-un articol viitor.

Ce-ţi spui tu când eşti doar tu cu tine?

 

Iţi rosteşti cuvinte de încurajare sau de mustrare?

Cum reacţionezi atunci când greşeşti? Ce-ţi spui?

 

Ce convingeri ai?

 

Ca să-ţi dau un exemplu despre mine, am început să cred despre mine că sunt capabilă să fac foarte multe lucruri. Aproape tot ce-mi propun. Iar dacă nu ştiu, încă, învăţ.

Am convingerea că sunt capabilă să învăţ. Că îmi place să învăţ despre orice subiect care mă interesează.

Cred că nu există nimic imposibil ci mai greu de atins, în funcţie de pregătirea proprie.

 

Care sunt punctele tale forte?

 

Fă o listă cu toate punctele tale forte.

Uite câteva exemple de la mine: sunt autodidactă, sunt ambiţioasă, sunt educabilă, sunt frumoasă, sunt inteligentă, sunt curajoasă, sunt perseverentă, structurată în exprimarea scrisă etc. Am citit într-o carte şi am primit sfat să găsim zilnic o calitate nouă la noi înşine. Şi am fost avertizată că nu e un exerciţiu uşor. Ca timp de o lună de zile să-ţi identifici altă calitate la tine. Şi chiar aşa şi este. După vreo zece zile, stai şi te holbezi la foaia de hârtie şi te întrebi ce alte calităţi ai mai putea avea. Dar este important să exersăm.

 

Care sunt punctele tale slabe?

 

Intocmeste o altă listă. Eu sunt (te rog să nu le copii pe ale mele, eu doar ţi le dau exemplu): inconsecventă (nu prea reuşesc să mă ţin de planurile pe care mi le fac), împrăştiată, nechibzuită, cheltuitoare etc.

 

Pe care dintre ele te focalizezi? Care listă e mai lungă? Cea cu puncte slabe sau cu puncte forte?

 

Care sunt abilităţile tale? Ce ştii să faci?

 

De exemplu, eu ştiu să lucrez la calculator, ştiu şi îmi place să fiu profesor, ştiu să scriu (în jurnalul meu de complimente am ceva comentarii şi feedback-uri de pe blog că mă pricep să scriu). Nu că aş aştepta neapărat să primesc asemenea complimente. Dar prind bine.

 

Ce schimbări ai fi dispus/ă să faci?

 

CUM TE VĂD MEMBRI FAMILIEI?

 

Cum te vede partenerul de viaţă? Sau partenera? Cum te văd copiii tăi? Cum te văd fraţii şi sau surorile? Dar părinţii?

Au încredere în tine?

Te văd ca pe un erou? Sau ca pe o persoană de sacrificiu?

Te văd ca pe o persoană foarte capabilă pe care o apreciază sau ca pe un sclav bun de exploatat?

Te văd ca pe un zeu / zeiţă sau ca pe o persoană de nimic? (Dacă eşti părinte, de obicei copiii, cât sunt mici ne văd ca pe nişte super eroi, iar de la adolescenţă şi până pe la circa 25 de ani încep să ne spună că suntem „proşti, înapoiaţi, că nu ştim nimic” după care încep să-şi aprecieze corect părinţii)

 

CUM TE VĂD PRIETENII ŞI COLEGII?

 

Te văd ca pe o persoană de încredere?

Te-ar sprijini, te-ar încuraja în proiectele pe care ai avea în plan să le derulezi sau mai degrabă te-ar critica?

Te consideră o persoană deosebită, unică şi specială sau te consideră că eşti bună doar să le satisfaci nişte capricii?

Te văd ca pe un prieten sau o prietenă pe care să se bazeze şi pe care să-l/o sprijine la nevoie sau vor doar să se folosească de tine?

Crezi că e nevoie de ceva schimbări? Sau îmbunătăţiri? Care anume?

 

 

CUM AI VREA SĂ FII VĂZUT?

 

Ei, acu-i acu’!

Pentru că de multe ori noi suntem într-un fel şi vrem să fim văzuţi altfel.

Uneori ceea ce credem noi despre noi nu corespunde cu ceea ce am vrea să creadă alţii despre noi.

Cum ai vrea să te aprecieze alţii? În funcţie de calităţile pe care le ai?

Le arăţi altora ce calităţi ai sau aştepţi ca ei să ţi le ghicească?

CONTRASTE DE IMAGINE

 

Dacă tu te vezi slab/ă de caracter şi ai vrea să fii perceput/ă ca fiind o persoană puternică, iată câteva lucruri care te dau de gol:

  • Stai prost cu încrederea în tine;
  • Cer sfaturile tuturor celor din jurul tău şi apoi eşti şi mai confuz/ă (pentru că sfaturile lor nu corespund) iar tu nu ştii ce să faci mai departe;
  • Ai nevoie de aprobarea celorlalţi în ceea ce faci, dacă ceilalţi nu te aprobă, renunţi sau eşti nedumerit/ă;
  • Depinzi de complimentele altora ca să fii fericit/ă;
  • Nu eşti capabilă să iei singur/ă decizii, te bazezi pe sistemul de gândire şi pe argumentele altora;
  • S-ar putea ca alţii să-ţi facă complimente doar ca să te folosească;
  • Cauţi să fii permanent foarte elegant/ă ca să impresionezi prin faţadă.

 

Dacă tu te crezi puternic/ă şi ceilalţi te cred slab/ă de caracter:

  • S-ar putea să fii percept/ă ca arogant/ă;
  • S-ar putea să crezi că ceilalţi nu merită compania ta;
  • Eşti permanent pus pe harţă;
  • Cauţi cu orice preţ să ai dreptate, (pentru că în opinia ta doar cei care au dreptate sunt puternici);
  • Vrei să îţi impui punctul de vedere;
  • Nu ai încredere în oameni;
  • Ţi se par snobi şi profitori.

 

Ce ar trebui să schimbi?

 

ASEMĂNĂRI DE IMAGINE

 

Dacă tu te vezi slab/ă şi la fel te văd şi ceilalţi

 

  • Din dorinţa de a învăţa, accepţi orice sfat primeşti, fără să verifici dacă e bun sau rău, dacă ţi se potriveşte sau nu (am făcut greşeala asta pe când eram în maternitate şi ceream tuturor părerea despre cum să alăptez. Până am constatat că eram bulversată de sfaturile contradictorii şi nu mă ajutau).
  • Nu ai încredere în tine, crezi că alţii sunt mai valoroşi;
  • Ai tendinţa să te concentrezi pe defectele tale, în loc să-ţi vezi mai mult calităţile;
  • Crezi că alţii au doar calităţi, în timp ce tu ai doar defecte.

 

Ce trebuie să schimbi?

 

Dacă tu te vezi puternic/ă şi asta este exact impresia pe care o transmiţi

 

  • Ai încredere în tine şi în ceilalţi;
  • Nu trebuie să-ţi impui punctul de vedere, ceilalţi te vor crede sau nu, e opţiunea şi alegerea lor;
  • Nu-ţi impui prezenţa, dar ceilalţi te respectă pentru ceea ce eşti;
  • Nu depinzi de complimentele nimănui pentru că ai părere proprie despre tine şi despre ceea ce faci. Cui nu-i convine, să fie sănătos! Nu te schimbi ca să fii pe plac altora, ci îi cauţi pe cei care sunt de acord cu valorile tale;
  • Nu te afectează criticile celorlalţi;
  • Eşti o persoană foarte stabilă emoţional;
  • Eşti un lider pe care cei din jur îl admiră şi urmează din proprie iniţiativă;
  • Spui ceea ce faci şi faci ceea ce spui;
  • Îţi expui punctele de vedere într-un mod asertiv fără să jigneşti pe nimeni;
  • Ştii să-i asculţi pe alţii;
  • Ştii să-i apreciezi corect pe alţii.

 

 

Aştept cu nerăbdare să-mi spui dacă ai răspuns la întrebări şi ce părere ţi-ai făcut până acum.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ALEGERI

rascruce

 

Zi de zi, clipă de clipă facem alegeri.

Aleg să mă trezesc dimineaţa la ora opt sau la ora 12.

Aleg să merg la serviciu sau aleg să lenevesc.

Aleg să mănânc un fruct sau o salată, sau ceva gătit sau de la fast-food.

Aleg să citesc ceva în timpul liber sau să mă uit la un film, sau să nu fac nimic.

Aleg să muncesc la visul meu sau aleg să spun că e imposibil şi să las viaţa să treacă pe lângă mine.

Aleg să răspund cuiva care mi-a greşit cu un ton de ceartă sau aleg să mă pun în papucii lui şi să văd lucrurile din perspectiva lui.

Aleg să vorbesc frumos sau să răspund obraznic.

Aleg să zâmbesc sau să mă uit urât.

Aleg să ofer o mângâiere sau un reproş.

Aleg să mă înfurii sau să-mi păstrez calmul.

Aleg să fac o treabă de mântuială, doar ca să treacă timpul sau aleg să-mi fac datoria la locul de muncă. Sau aleg să fac mai mult decât datoria. Aleg să îmi pese şi să pun suflet.

Aleg să cheltui până la ultimul bănuţ sau aleg să învăţ şi să dau valoare bănuţilor pe care îi câştig.

 

DE CE NU EXISTĂ N-AM AVUT DE ALES

 

Suntem responsabili de tot ceea ce gândim, spunem şi facem. Suntem responsabili de alegerile pe care le facem. Chiar şi de alegerile pe care nu le facem. Dacă nu faci nimic nu înseamnă că nu ai ales.

 

Perspectiva religioasă

 

Din cărţile religioase şi de la Biserică am învăţat că e un păcat să spui „diavolul m-a pus să fac aia sau ailaltă”. Pentru că încerci să te eschivezi de răspunderea de a fi făcut aia sau ailaltă. La rândul lui, diavolul ar putea să spună. „Cine m-a văzut că aş fi forţat? Eu am dat pe ici pe colo nişte sugestii, dar nu am forţat nimic. Nu are dovezi că aş fi forţat”. Şi chiar aşa şi este. El doar ne ispiteşte, dar stă în puterea noastră să alegem să nu cădem în capcană.

 

E o minciună

 

Aşa că atunci când spui că nu ai avut de ales, spui o minciună. Şi încerci să te minţi şi pe tine şi să-i minţi şi pe ceilalţi.

Adevărul este că avem întotdeauna de ales.

Dovadă sunt miile de martiri creştini care AU ALES SĂ-ŞI DEA VIAŢA, deşi li s-a oferit alternativa de a trăi. Şi nu numai. Li s-au oferit chiar averi. Dar ei au ales să se sacrifice.

 

Încerci să îţi eliberezi conştiinţa şi dai vina pe altcineva

 

Dar pentru că sentimentul de vinovăţie poate fi uneori copleşitor şi nu ştii cum să-i faci faţă, spui că n-ai avut de ales. Când vrei să te eschivezi, să scapi de responsabilităţi spui că nu ai avut de ales. Şi atunci e mult mai uşor să găseşti pe altcineva vinovat, responsabil pentru problemele pe care le ai.

 

ORI TRĂIEŞTI CU PROBLEMA, ORI GĂSEŞTI SOLUŢII

 

Toată lumea are probleme. Doar cei care locuiesc în cimitir la doi metri sub pământ nu mai au probleme. Cel puţin nu probleme lumeşti.

Fiecare zi este o provocare şi ai de rezolvat diferite situaţii. Sau probleme. Depinde cum vrei să le numeşti.

Aşa că zilnic trebuie să iei nişte decizii şi să faci nişte alegeri care să te afunde sau să te scoată din problemele pe care le ai. Cum poţi să faci alegeri care să te afunde şi mai mult în problemele pe care deja le ai? Nefăcând nimic. Sau continuând să faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut şi până acum şi care a dus la apariţia problemelor. Stai puţin şi analizează. Ce anume dintre alegerile tale a provocat apariţia respectivei probleme şi caută cum să ieşi din ea. Dacă vei continua să faci acelaşi lucru, spune Einstein, eşti un nebun. „Definiţia nebuniei este să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultate diferite.”

 

Aşa că poţi alege să schimbi ceva în modul în care priveşti lucrurile şi să iei decizii diferite.

 

IMPLICAŢIILE ALEGERILOR

 

Poate că nu-ţi vine să crezi, dar fiecare alegere pe care o iei are consecinţe. De fapt rezultatele alegerilor repetate se văd în viaţa pe care o duci.

 

Efecte în lanţ

 

Ca şi minciuna, o alegere te duce la alta şi apoi la alta şi la alta, până alegi să spui STOP şi să faci alegeri diferite pentru viaţa ta.

 

Ne hotărăsc cursul vieţii

 

Fie că sunt alegeri pe care le facem în momente de răscruce, fie că sunt alegeri zilnice, ele ne determină cursul vieţii.

Poate ai auzit pe cineva povestind că era la un moment de răscruce şi a ales ceva care i-a salvat viaţa, sau a ales altceva care s-a dovedit a fi şi mai catastrofal.

Atunci când alegi să schimbi ceva, e posibil să întâlneşti nişte persoane în viaţa ta care să te ajute să faci acele schimbări. Şi pe măsură ce schimbi şi faci ajustări, apar alte şi alte alegeri de făcut şi apoi această înşiruire de alegeri îţi schimbă cursul vieţii.

 

Influenţează destinul altora

 

Cum poate o alegere făcută de tine să-i influenţeze şi pe alţii?

Păi eu zic că poate.

Dacă alegi să urci la volan după ce ai consumat ceva alcool, alegerea ta poate influenţa destinul tău şi al altor persoane.

Dar nu numai.

 

Prin modul în care alegi să te porţi poţi salva sau distruge viaţa unei persoane. Nu poţi şti în ce dispoziţie este persoana cu care stai de vorbă. Poţi alege să spui o vorbă bună şi să o salveze sau poţi să-i spui ceva care apoi să te facă să regreţi.

 

Dar alegerile tale pot avea influenţă şi asupra unor mase mari de persoane. Şi nu doar dacă eşti preşedinte sau la conducerea unei ţări sau a unei firme.

Ci şi ca persoană simplă poţi avea influenţă asupra maselor.

Dacă eşti o persoană care îşi face mai mult decât datoria, dacă pune pasiune şi suflet în tot ce face, toţi oamenii cu care acea persoană intră în contact vor fi atinşi de modul în care acea persoană alege să-şi facă treaba.

 

Ai văzut filmul Shrek Forever after?

Este partea a patra a filmului animat Shrek. În această parte, Shrek e supărat. Are trei copii care îl scot din minţi şi soţia, pe care o iubeşte, simte că îl sufocă. Şi începe să-şi dorească să scape de ei. Nu durează mult şi întâlneşte un vrăjitor care îi spune că poate să îl ajute să scape de familia lui, dacă îi vinde o zi din viaţa lui. Shrek este de acord. Apoi află că a vândut ziua în care s-a născut. Şi în 24 de ore cât are la dispoziţie, poate să întoarcă lucrurile cum au fost sau să dispară. Cert este că după ce a semnat înţelegerea, Shrek a fost aruncat într-o lume plină de răutate şi a văzut ce s-ar fi întâmplat cu lumea pe care el o ştia, dacă el nu ar exista. Aşa că după câteva momente de fericire că este singur a ajuns să regrete şi până la sfârşitul celor 24 de ore nu-i rămâne decât să lupte să-şi recapete viaţa înapoi.

 

Probabil că acum te gândeşti că este vorba de o simplă ficţiune. Că mă uit prea mult la filme. Şi mă mai şi inspir din ele. Iar eu îţi spun că aşa este. Mă uit la multe filme şi pe unele chiar le revăd cu mare plăcere şi mă şi inspir din ele.

 

Dar de la Shrek hai să ne gândim la viaţa reală. Câte „mame” nu iau decizia să îşi ucidă copilul în pântece? Nu e treaba mea să judec de ce anume ia această alegere. Eu doar vreau să te ajut să vezi ce se poate întâmpla. Tu care faci aşa ceva, de unde ştii că copilul pe care tocmai l-ai ucis n-ar fi ajuns cine ştie ce cercetător care să breveteze ceea ce descoperă şi să te scoată şi pe tine din sărăcie şi anonimat?

 

Sau de unde ştii că n-ar fi ajuns un lider de seamă şi ar fi schimbat condiţiile actuale de sărăcie sau de corupţie? Crezi că eşti prea mică şi fără de însemnătate şi crezi că şi copiii tăi sunt la fel.

Dar cei mai mulţi lideri ai lumii s-au născut din rândurile celor săraci şi neînsemnaţi dar cu o ambiţie cât muntele. Şi atunci cred că este adevărată expresia care spune că „chiar şi cea mai mică făptură poate schimba cursul istoriei” (Stăpânul Inelelor – Frăţia Inelului)

 

Influenţează generaţii de oameni

 

Hai să ne gândim că dacă tu te consideri mic şi neînsemnat şi lipsit de putere, tot aşa se puteau considera şi Ţările Române pe când se luptau cu turcii. Ce era Moldova sau Ţara Românească pe lângă Imperiul Otoman? Voievozii de atunci ar fi putut să spună, „Ţara mea este mică şi neînsemnată şi prea săracă pe lângă armatele otomane înzestrate cu cele mai noi arme şi cu putere mare. Ce rost are să piară atâţia oşteni în lupte când putem să cădem la pace şi ne-or hrăni ei şi pe noi?” Ce ar fi fost ţara noastră acum dacă voievozii ar fi făcut astfel de alegeri? Oare am mai fi vorbit limba română? Oare am mai fi existat ca naţiune?

Dar iată că ei au ales să lupte, ca să avem şi noi o şansă şi să ne mândrim că existăm ca popor.

Liberul arbitru

 

Aş vrea să închei spunând că Dumnezeu ne-a înzestrat cu multe daruri. O să spun doar despre DARUL CREAŢIEI, DARUL „BUNEI VOIRI” şi nu în ultimul rând cu liberul arbitru. Cu LIBERTATEA DE A FACE ALEGERI bune pentru noi şi urmaşii noştri.

 

 

Exerciţiu:

  • Gândeşte-te la două – trei alegeri făcute de tine sau de altcineva la un anumit moment şi care au influenţat viaţa ta şi pe a altora. Dacă eşti dispus/ă te aştept să vorbeşti despre ele pe blog la rubrica comentarii, ca şi alţii să se folosească de experienţa ta.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

FII DESCHIS SĂ PRIMEŞTI

cadouri

 

[C]um reacţionezi atunci când cineva se oferă să te ajute? Poate că ai bagaj prea mare sau prea greu, poate ai mâinile ocupate şi cineva, fie cunoscut, fie un străin se oferă să te ajute. Poate vrea doar să-ţi deschidă uşa. Accepţi şi spui mulţumesc sau te simţi aiurea? În definitiv care este motivul să te simţi neplăcut atunci când cineva vrea să te ajute?

Crezi că vei primi mai multe aprecieri dacă te arăţi că nu ai nevoie de ajutor?

 

Atunci când ţi se face un cadou, ai obiceiul să spui, „Oh, dar nu trebuia să cheltui!”, „Oh, dar nu trebuia să te oboseşti…etc!” sau spui pur şi simplu mulţumesc?

Crezi că persoana care îţi face cadoul te apreciază mai mult dacă spui că nu trebuia?

 

Dacă persoana iubită vrea să te îmbrăţişeze, ai tendinţa să îi spui, „Lasă-mă-n pace! Am treabă acum…”

 

Cum te simţi când cineva începe pur şi simplu să te sfătuiască?

 

Cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar oferi bani? Pe care nu i-ai cerut. Sau nu i-ai cerut de la acea persoană. Pentru că dacă mă gândesc bine, zi de zi cerem bani de la Dumnezeu.

 

De fapt, dacă mă gândesc şi mai bine, zi de zi cerem de la Dumnezeu diverse lucruri. Întrebarea este suntem şi deschişi să le primim sau le cerem doar ca să avem motiv să ne plângem?

 

După o perioadă de inundaţii am auzit pe un inspector spunând un banc:

La inundaţii, badea Ion e pe acoperişul casei, singurul loc unde putea să stea fără să-l ia apa. Dar casa i se dărâma sub puterea apei şi badea Ion strigă la Dumnezeu să-l ajute. Şi Dumnezeu îi răspunde că o să-l ajute să iasă din mijlocul apelor fără să se înece. Nu durează mult şi vin forţele armate şi îi ajută pe oameni să iasă din apă. Când ajung la badea Ion, el spune,

  • Nu că mie mi-o promis Dumnezeu că mă scoate din apă.
  • Bade Ioane, vino să te ajutăm să te scoatem din apă.
  • Nu că eu îl aştept pe Dumnezeu să vină să mă ajute…şi de vreo trei ori au insistat persoanele din cadrul armatei să-l scoată pe badea Ion din apă, iar el a refuzat. La final, casa s-a dărâmat sub forţa apei şi badea Ion s-a înecat. Şi ajunge badea Ion în faţa lui Dumnezeu şi îi spune:
  • Nu credeam că Dumnezeu nu se poate ţine de cuvânt.
  • Cum adică nu m-am ţinut de cuvânt? îi răspunde Dumnezeu
  • Păi mi-ai promis că vii să mă scoţi din apă şi n-ai venit!
  • Ioane, de trei ori am trimis la tine să te ajute să ieşi din apă şi ai refuzat…”

 

Noi oamenii avem tendinţa să uităm că Dumnezeu lucrează prin oameni, prin animale, prin ploaie, prin vânt, prin toate elementele naturii.

Şi foarte adesea spunem în rugăciunile noastre, „Doamne, dă-mi…”, iar dacă ceea ce cerem vine din altă parte decât de unde ne-am aşteptat, refuzăm.

Spre exemplu cerem mai mulţi bani, gândindu-ne că merităm să ni se mărească salariile. Dar dacă cineva ne oferă nişte bani, îi refuzăm.

 

De ce?

 

Din ceea ce am citit şi experimentat aş zice că din câteva cauze:

 

  • Din mândrie

 

Uneori ni se pare că suntem înjosiţi, că suntem trataţi de sus de către cei care ne oferă. Chiar dacă această impresie este doar în mintea noastră.

 

  • Din cauza unor asocieri de cuvinte.

 

La început am auzit mai des termenul de milostenie. În limbajul popular mai este cunoscut şi sub numele de pomană.

Ulterior am auzit mai des cuvântul cadou. Poate pentru că cineva s-a simţit neplăcut să spună că a primit pomană, şi i s-a părut că sună mai elegant cuvântul cadou. Şi pentru unii este mai elegant şi nu mai este nicio problemă să primească cadouri, atât timp cât nu i s-a dat de pomană.

Dar pentru alţii, există o sinonimie între cele două cuvinte.

Şi poate că o persoană e prea mândră ca să primească pomană şi atunci refuză.

 

  • Pentru că avem impresia că nu respectăm Cuvântul lui Dumnezeu care spune „MAI FERICIT ESTE A DA DECÂT A LUA

 

Sunt de asemenea multe persoane care preferă să dea, să ofere, dar se opun vehement atunci când trebuie să primească. Eu nu neg cuvântul lui Dumnezeu, spun doar că suntem oameni şi e normal să avem şi noi nevoie. Dacă avem nevoie, trebuie să fim dispuşi să mai şi primim.

Pentru că sunt profesor de geografie o să fac o comparaţie cu ce se întâmplă pe Terra. Peste tot în natură există nişte cicluri între ce pleacă şi ce vine. Singurele locuri de pe Terra de unde doar se pleacă sunt deşerturile. De acolo pleacă permanent vânturi către zone care sunt „dispuse” să primească. Şi asta face ca de acolo de unde vânturile doar pleacă, să cadă foarte rar ploi. Adică odată la câţiva ani. Iar regiunile care sunt dispuse doar să primească, adesea sunt inundate. Până învaţă că trebuie să mai şi dea.

Deci, ca să ai de unde da, trebuie să accepţi să şi primeşti.

 

  • Dintr-o slabă încredere în noi înşine. În subconştientul nostru avem impresia că nu merităm.

 

Fie pentru că aşa ni s-a spus, fie pentru că aşa am ajuns noi să credem. E o greşeală. Uităm că suntem persoane foarte valoroase. Că chiar şi în Biblie, Dumnezeu ne-a ridicat pe noi oamenii, deasupra tuturor fiinţelor create şi ne-a dat putere să fim Fii ai Lui. Iar Dumnezeu, este o persoană foarte generoasă, dar care vrea să şi primească de la noi. Ce? Rugăciune, trăire, fapte bune, milostenie etc.

 

Deci, de multe ori, cerem de la Dumnezeu şi aşteptăm să ne dea, dar când ni se oferă ceea ce cerem, refuzăm. Şi atunci, Dumnezeu nu ne mai dă, pentru că NOI NU ŞTIM EXACT CE VREM.

Atunci când ceri ceva dar ai inima îndoită, când nu eşti sigur dacă e bine, când te contrazici în ce ceri, Dumnezeu refuză să-ţi dea pentru că tu HABAR N-AI CE VREI şi aşteaptă să-ţi clarifici tu mai întâi cu exactitate ce vrei. Abia apoi, când ştii exact ce vrei şi cum vrei, Dumnezeu îţi dă.

 

CE SĂ PRIMEŞTI?

  • dragoste
  • bani
  • sănătate
  • fericire
  • bucurii
  • cadouri
  • sfaturi
  • încurajări
  • atenţie
  • ascultare
  • încredere
  • ajutor
  • exemplu
  • timp
  • şansă
  • oportunitate

 

CUM TE SIMŢI ATUNCI CÂND…?

 

Acum, o să luăm lucrurile şi pe partea opusă. Pentru că este foarte important să ne dăm seama de ceea ce facem din ambele situaţii.

Dacă până acum am vorbit de calitatea ta de primitor, hai să vorbim puţin şi de cea de persoană care oferă.

Cum te simţi când oferi ceva cuiva? Simţi că ajuţi acea persoană? Că-i faci un bine? Cum ai vrea să fie primit darul tău? Bine? Dar dacă persoana căreia tu îi oferi, te refuză, cum te simţi? La fel de bine? Şi atunci cum crezi că se simte cel ce îţi oferă, dacă tu refuzi?

 

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AUTOINVINUIREA

puterea discutiei cu tine

 

 

Săptămâna trecută am citit un articol pe blogul entuziasm.ro numit Nimic.

 

M-am regăsit în acest articol. Pentru că într-adevăr şi eu am deseori obiceiul să-mi stabilesc scopuri. Pe care nu le ating întotdeauna pentru că uneori sunt prea multe faţă de câte aş putea să fac. Sau, pentru că nu stăpânesc tehnici de gestionare a timpului şi a productivităţii, foarte rar le ating pe toate. Sau uneori sunt pur şi simplu leneşă şi sar peste trecerea la fapte şi la atingerea obiectivelor, mai ales dacă e weekend. Uneori sunt doar planificate şi uitate acolo pe lista de lucruri de făcut. Sau dorind să fac cât mai multe, fac multitasking şi mă defocusez repede. Sau pur şi simplu dintr-o dată îmi sare cheful de muncă şi deschid televizorul să mă uit la un film sau două sau trei în aceeaşi zi.

Dar acest articol şi mai ales paragraful următor mi-au dat de gândit şi m-au făcut să mă gândesc la o idee de articol:

 

Dacă ești o fire mai leneșă, poți să râzi și să spui “Aaaa, păi n-am făcut nimic de o săptămâna.” Dar nu la asta mă refer. În săptămâna aia în care tu ai impresia că ai fost o putoare mare, ai muncit din greu: învinovățindu-te.” (Raluca Mureşan entuziasm.ro)

 

CUM O IDENTIFICI?

 

Inclin să cred că ţi s-a întâmplat şi ţie să te cerţi pentru diferite lucruri. Evident, vorbeşti cu tine la persoana a doua singular ca şi când persoana pe care o cerţi se află în faţa ta şi nu în interiorul tău. Iată cam cum sună în cazul meu:

Acum, pentru că vorbim de autoînvinuire hai să dau exemple pe acest aspect.

„Iar ai mâncat prea mult…!”

„Nu te poţi controla! Să mănânci doar o bucăţică de … ceva dulce şi să laşi restul pe a doua zi.”

Vai ce greşeală ai putut să faci!”

„Parcă ţi-ai propus să faci, cutare lucru…”

„Oh, am uitat asta!”

„Dacă aş fi făcut X … aş fi ajuns, aş fi atins… aş fi reuşit Y.”

„Dacă m-aş fi trezit la ora 7 aş fi făcut… aş fi reuşit să fac tot ce mi-am propus.”

„Dacă n-aş fi pierdut din vedere cutare, aş fi abordat XYZ şi aş fi făcut… ţărna praf.”

ratatule

Bineînţeles că atunci când vorbeşti cu tine, nu doar te învinuieşti, ci te mai şi faci în fel şi chip. Exemplu, „Vai, Fănica, ce împiedicată eşti!” atunci când greşesc sau mă împiedic.

„Ce neatentă poţi fi!”Niciodată nu faci lucrurile cum trebuie!”, „Nu eşti în stare de atâta lucru…” dar despre modul în care te apostrofezi atunci când greşeşti discutăm altă dată.

 

CE EFECTE ARE ASUPRA TA?

Te opreşte să te bucuri

 

Incepi să nu te mai bucuri de ceea ce ai sau de ce ai realizat. Pentru că nu îţi mai dai seama  ce ai. Nu mai vezi ce ai făcut. Tot ce nu ai făcut te orbeşte să vezi ce ai făcut. Şi dacă nu le mai vezi, nu le mai apreciezi şi evident, nu te mai poţi bucura de ele. Nu mai poţi auzi cuvinte de laudă  pentru ceea ce ai făcut bine. Nu mai poţi simţi bucurie, când ai o voce sau un consiliu de voci în mintea ta, care te face să te simţi albie de porci.

 

Îţi sabotează încrederea în tine

 

Dacă te străduieşti să îţi creşti încrederea în tine, să ştii că aceste cuvinte te sabotează fără ca măcar să realizezi. Te face să şchiopătezi. Cu cât te auto-învinuieşti, cu atât scade părerea ta despre tine şi evident scad şi rezultatele. Cu cât îţi scad rezultatele, cu atât tinzi să te învinuieşti mai tare şi să îţi sabotezi încrederea în tine şi din nou rezultatele. Parcă ar fi o spirală, o gaură neagră din care aproape că nu mai poţi ieşi.

 

 Te opreşte să progresezi. Te limitează.

 

Pe măsură ce te învinuieşti începi să îţi formezi convingeri limitative despre tine şi potenţialul tău. Convingeri care şi mai mult te trag în jos şi îţi sabotează şi munca şi eficienţa şi rezultatele.

 

 Nu poţi fi recunoscător

 

Aşa cum spuneam mai sus, pe măsură ce te auto-învinuieşti, nu te mai poţi bucura de ceea ce ai. Că nu le mai vezi. Şi atunci cum ai putea să fii recunoscător? Îţi vine cam greu să fii recunoscător pentru lucruri pe care le consideri negativesau pentru lipsurile pe care le sesizezi.

 

Atragi alte lucruri/ evenimente negative

 

Să te învinuieşti la fiecare pas pentru nereuşite e la fel de toxic cu situaţiile în care dai vina pe alţii. Te face să gândeşti negativ despre singura persoană pe care trebuie să o apreciezi cel mai mult. Şi cu care petreci cel mai mult timp.

 

Napoleon Hill spunea: „Individul cu o atitudine mentală negativă atrage necazurile aşa cum un magnet atrage pilitura de fier.”

 

Există o lege a atracţiei universale care spune că lucrurile pe care te concentrezi, cresc. Dacă tu te concentrezi pe părţile tale negative, pe lenea ta, pe slăbiciunile tale, atragi şi mai mult astfel de situaţii.

 

SOLUŢII

Felicită-te atunci când ţi-ai atins ce ţi-ai propus. Sărbătoreşte! Recompensează-te!

 

Nu aştepta să te felicite altcineva. Dacă tu te învinuieşti, nimeni n-o să te felicite. Fă-o tu primul.

Niciodată n-o să reuşeşti să faci tot ce ţi-ai propus, decât dacă nu ţi-ai propus nimic. De ce să vezi ce n-ai făcut când poţi foarte bine să vezi ce ai făcut?

Sărbătoreşte!

Când spun să sărbătoreşti nu înţelege că zilnic trebuie să ieşi la o bere cu prietenii pentru că ţi-ai atins obiectivele.

Dar, poţi să te aplauzi.

Singur.

Sau imaginează-ţi că în faţa ta se află un alt EU care îţi întinde mâna şi te felicită.

Oferă-ţi o bătaie prietenească pe umăr atunci când ai atins ce ţi-ai prpus.

Ţi-a reuşit o prăjitură? Poţi să te feliciţi toată ziua.

Ai reuşit să faci curăţenie? Felictă-te!

Sau odată pe lună poţi să te recompensezi sau te sărbătoreşti în limite decente.

În felul ăsta transmiţi creierului tău să facă mai des ce îşi propune, ca să sărbătoreşti mai des.

Şi cu cât te feliciţi mai des şi te recompensezi mai des, cu atât va creşte şi eficienţa ta. Chiar dacă nu devii perfect peste noapte, bucură-te de fiecare pas.

Acceptă-te aşa cum eşti

 

Nu e nimeni perfect. Nici eu şi nici tu.

Toată lumea are şi calităţi şi defecte. Vezi-ţi mai întâi calităţile şi lucrează zi de zi să le faci şi mai vizibile şi mai strălucitoare.

Pe măsură ce începi să îţi admiri calităţile s-ar putea să nu mai vezi defectele.

E un alt efect de orbire, dar cu efecte pozitive. Şi lucrează în favoarea ta şi a celor din jur.

În loc să tot pui etichete pe tine şi să te critici pentru tot ce nu reuşeşti ca lumea sau deloc, mai bine gândeşte că DUMNEZEU TE IUBEŞTE ŞI TE ACCEPTĂ AŞA CUM EŞTI!

Îmi place povestea pe care o transmite Max Lucado, numită Eşti  special (You are special) .

„In această poveste e vorba de un sat de wimiks, făcuţi din lemn de către un sculptor Eli, care are atelierul de lucru pe deal aproape de sat.

Tot ceea ce fac aceşti Wimiks de dimineaţă până seara, este să îşi pună unii altora steluţe aurii sau buline gri.

Dacă cineva întâlneşte un wimik cu lemnul fin şi vopseaua frumoasă, îi pune o steluţă aurie. Dacă cineva se pricepe să sară, să facă giumbucluşuri, să care cutii mari şi grele, primeşte o stea aurie.

Şi de câte ori primeşte o stea aurie, acel wimik se simte foarte bine şi devine şi mai motivat să mai încerce ceva ca să primească tot mai multe stele.

Dar dacă cineva are lemnul zgârâiat, vopseaua căzută, sau cade, primeşte o bulină gri. Şi nu se simte mai bine.

Un astfel de wimik era Puncinello. Era plin de buline gri că nu-i mai venea să iasă din casă. Încercase să sară şi căzuse. Şi ceilalţi wimik i-au dat buline gri. A încercat să le explice de ce a căzut dar dădea nişte explicaţii patetice şi a primit alte buline gri. Atunci când a căzut şi-a zgârâiat lemnul i i-a căzut vopseaua şi a primit alte buline gri. uneori primea buline gri, fără niciun motiv, doar pentru că mai avea şi altele.

Aşa că se simţea tare deprimat.

Dar într-o zi s-a întâlnit cu o wimikă şi aceasta nu avea nici steluţe aurii, nici buline gri.

Încercaseră alţii să pună steluţe pe ea, pentru că li se părea o calitate că nu are buline gri, dar steluţele cădeau şi nu se lipeau de ea. Alţii, au încercat să lipească pe ea buline pentru că era lipsită de steluţe. Dar nici acestea nu se lipeau.

Şi Puncinello şi-a spus:

-Uite aşa aş vrea să fiu şi eu. Să nu se lipească de mine nicio bulină sau stea.

Aşa că a întrebat-o:

-Bună! Cum faci tu de nu se lipeşte de tine nicio steluţă sau bulină?

-Păi, eu nu le dau importanţă. În schimb merg o oră pe zi să petrec în atelierul lui Eli

-Cine este Eli?

-Oh! Este sculptorul care ne-a creat şi ne-a adus la viaţă. Poate ar fi bine să te duci şi tu să vorbeşti cu el.

-Dar o să vrea să vorbească cu mine? Dar ea nu l-a mai auzit. plecase.

Puncinello, a sta, s-a gândit, a urmărit cum alţi wimiks continuau să pună steluţe sau buline şi s-a hotărât să meargă să vorbească cu Eli.

A intrat în atelierul lui şi s-a speriat. A făcut paşi să plece, dar a auzit o voce:

-Puncinello! Puncinello! Hai, vino!

-Ştii cum mă cheamă? întrebă Puncinello.

-Sigur că ştiu. Doar eu te-am făcut, îi răspunse Eli. Oho! Văd că ai supărat ceva wimiks! Ţi-au pus o grămadă de buline.

-Da’ nu e vina mea! Ştii chiar m-am străduit din greu! încercă Puncinello să se dezvinovăţească.

-Lasă, nu e nevoie să-mi dai explicaţii. Cine sunt acei wimiks ca dă dea buline sau steluţe unii altora? Sunt doar wimiks ca şi tine. e mai important ce cred eu despre tine. Iar eu cred că eşti special!

-Eu? Special? Da nu ştiu să fac nimic!

-Tu eşti special pentru că eu te-am creat! Şi eu nu greşesc! Te invit să mai vii pe la mine să mai stăm de vorbă şi în timp n-o să mai ai atât de multe buline.

-De aceea am venit. M-am întâlnit cu o altă wimikă şi nu avea nicio bulină sau steluţă.

-Ştiu. Eu am trimis-o la tine. Îţi promit că dacă vii să mă vezi zilnic, o să scapi de toate aceste buline.

-Dar, cum?

-Va lua ceva timp, dar trebuie să ai încredere în mine. Pentru mine eşti o persoană valoroasă. Acele steluţe sau buline se lipesc de wimiks pentru că au importanţă pentru ei. dar dacă o să continui să vii pe la atelierul meu, o să înţelegi că pentru mine contezi şi eşti special. Şi cu timpul, vei scăpa de acele buline sau steluţe. Pentru că vei ajunge să apreciezi mai mult decât ce spun ceilalţi.

Puncinello se ridică să plece.

-Mai vino şi mâine şi ţine minte, Pentru mine eşti special!

-Cred că a vorbit serios, se gândi Puncinello şi în acel moment, o bulină se desprinse şi căzu.”

 

Găseşti povestea pe youtube la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=15QuHygLwFU

Concentrează-te pe părţile pozitive.

 cum te vezi

Analizează-ţi punctele forte.

Scrie-le zilnic până devin convingeri că ai mai multe puncte forte decât motive de autoînvinuire. Lucrează la punctele tale forte şi amplifică-le.

Legea atracţiei universale spune că pe tot ceea ce te concentrezi, creşte.

Analizează-ţi progresele.

 

Stabileşte-ţi nişte instrumente de măsură şi verificare prin care poţi să ştii dacă ţi-ai atins scopurile.

Fă o listă de sarcini lunare, apoi, detaliază-o săptămânal şi zilnic.

La sfârşitul fiecărei zile bifează toate lucrurile pe care le-ai făcut.

Acum vreo două luni citeam pe facebook o postare a unui blog scris în engleză cu „zece lucruri pe care să le faci zilnic ca să devii mai înţelept”.

Printre acele zece lucruri era scris, „la sfârşitul zilei fă o listă cu toate lucrurile făcute, săvârşite”.

Şi crede-mă că de atunci, zilnic fac o listă de sarcini dimineaţa, o verific constant pe timpul zilei, iar seara înainte de culcare bifez tot ce am făcut.

Atunci când lucrurile importante au fost atinse, merg la culcare cu un sentiment de împlinire. Cu bucurie.

În afară de asta, ajută şi la creşterea încrederii în sine şi auto-aprecierii.

Bucură-te de ceea ce ai! Fii recunoscător!

 

Fă o listă cu ce ai şi ce poţi.

Ce calităţi şi abilităţi ai.

Ce resurse ai (resurse financiare, resurse umane – prieteni, resurse tehnologice, resurse energetice etc). Fii recunoscător pentru tot ceea ce ai şi ce poţi să faci. Sunt alte persoane care nu au şi nu pot face ca tine.

Învaţă lecţia. În loc de „ah, dacă aş fi…” poţi folosi „data viitoare voi…”

 

In cartea „Spune pot si vei putea, autorul Norman Vincent Peale are un subcapitol numit „înlocuieşte dacă aş cu data viitoare” şi face următoarea sugestie.

Atunci când foloseşti expresia „dacă aş fi…” de cele mai multe ori se referă la regretul pentru anumite acţiuni din trecut.

Iar trecutul, e istorie. Nu-l mai putem schimba.

Aşa că nu te ajută prea mult să te gândeşti la ce s-ar fi întâmplat „dacă…”.

Dar poţi să te gândeşti, să te întrebi ce lecţie se desprinde din ce s-a întâmplat.

Apoi reformulează şi spune „data viitoare voi”.

Te ajută mai mult. Pentru că odată ce ai învăţat lecţia, ai luat decizia ce să schimbi în viitor atunci când mai apare situaţia respectivă sau una asemănătoare.

Daca esti interesat de mai multe strategii ca sa combati autoinvinuirea te invit la un seminar gratuit la Galati. Detalii pe link.

Pana pe data de 10 februarie ai reducere 30% la cartea Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!

In carte afli de unde se naste acest obicei de a te invinui constant si o strategie eficienta si simpla prin care poti sa o invingi pentru totdeauna, ca sa te eliberezi de ea.

Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

PE TIMP DE CRIZĂ SUNT DOUĂ CATEGORII DE OAMENI

plang

 

M-am întâlnit într-una din zile cu o clientă mai veche. Ne salutăm şi o întreb:

„- Ce mai faceţi? Că nu ne-am mai văzut demult.

– Sunt foarte supărată. Îmi răspunde ea.

– Pe mine?

– … Primăria îmi închide chioşcul.” Şi a plecat mai departe. Oricum, povestea e veche de vreo doi ani. De fiecare dată când ne întâlneam îmi punea placa cu primăria din Galaţi care a decis să închidă chioşcurile de pe marginea trotuarului. M-am gândit să îi sugerez să caute altă locaţie. Dar era deja departe. Şi parcă i-am mai spus, dar a început că „unde să se ducă? Chiriile sunt scumpe şi nu încasează cât trebuie să dea, plus că sunt şi alte cheltuieli etc., etc.”

Şi după ce am discutat cu ea, mi-am amintit că Lorand Soares Szasz spune într-un material că pe timp de criză sunt două categorii de oameni.

 

Apoi, citind un extraordinar articol despre bani pe blogul www.personalitatealfa.com mă uit şi la comentarii şi citesc următorul răspuns dat de Răzvan:

Intrebare: Pera, cum invatam romanii (ca traim printre ei si ne intereseaza, bunastarea noastra tine si de ce e in jur) sa plateasca pentru valoare, si nu neaparat pentru timpul in care e realizat un serviciu/produs?
Exemplu:
Scenariul 1: Diagnostichez o masina in 20 minute, timp in care clientul asteapta pe scaun, servind din minunata cafea/ciocolata calda/ceai pe care si-a comandat-o de la automatul anume asezat in coltul cladirii). Ii spun cat costa reparatia, ca se poate face in 30 minute.
Scenariul 2: Diagnostichez masina in 2 zile, timp in care ma “chinui” de-mi ies apele (chiar daca dureaza datorita faptului ca nu sunt bine pregatit, ori ca ma lalai pe Facebook, in timp ce mai dau un surub jos). Si cand vine clientul dupa doua zile, ii spun ca a fost greu, ca a trebuit sa ma duc in Franta sa iau o seringa speciala cu care sa injectez ulei in motor, ca m-am taiat pe maini si pe fund, lucrand sub masina, toate hainele sunt pline de ulei si motorina). Iar clientul imi spune ca bine, bine, dar “mi-ai spus ca intr-o zi e gata”. Iar eu, “da, da, dar uite ca a aparut …”

Observ ca in general (adica majoritatea, mediocritatea) apreciaza mai mult si e dispusa sa platesca ceva mai mult in scenariul 2, decat in scenariul 1.

Şi mă gândesc în sinea mea: “Apoi dacă şi cei care citesc articole de dezvoltare personală se cramponează la o categorie de clienţi, ce să mai vorbim de restul? Şi din nou mi-am amintit ce spune Lorand. “Pe timp de criză sunt două categorii de oameni. Cei ce plâng şi cei care vând batiste.”

Şi m-am gândit că n-ar fi rău ca pentru cititorii mei şi nu numai să scriu o comparaţie de comportament a celor două categorii de oameni.

 

CEI CE PLÂNG VERSUS CEI CE „VÂND BATISTE”

 

  1. Cei ce plâng găsesc vinovaţi şi scuze. Toată lumea e vinovată: guvernul, primăria, economia, criza, vecinul, mama, tata, partenerul de afaceri care l-a tras în piept, copiii care îi răpesc timpul, partenera sau partenerul de viaţă, starea vremii, traficul etc. Chiar şi Dumnezeu. Toţi sunt de vină că lor nu le merg treburile aşa cum ar fi vrut. Ei nu au nicio responsabilitate şi nimic din ceea ce se întâmplă nu ţine de ei.

 

Cei ce „vând batiste” caută să devină responsabili şi să îşi asume responsabilităţi. Ei sunt conştienţi că îşi creează viaţa şi nu depind de destin, de soartă. Îşi asumă răspunderea pentru ce spun, ce fac, ce le reuşeşte sau nu le reuşeşte, învaţă din greşeli şi merg mai departe. Sunt permanent orientaţi spre găsirea de soluţii.

 

  1. Cei ce plâng se cramponează de lucruri mărunte. Se agaţă şi se plîng de un client neserios care nu achită la timp sau a plecat să cumpere de la concurenţă. Refuză să înţeleagă că oamenii sunt diferiţi, că gîndesc şi acţionează diferit. Nu înţeleg că sunt persoane care fug doar după preţuri mici, fără să se uite şi la calitate. Şi dacă se concentrează doar pe clienţi dificili sau neserioşi, ghici ce fel de clienţi o să atragă? Cât mai mulţi neserioşi. Apoi, sunt convinşi că cineva are ceva cu ei. Iau lucrurile la modul foarte personal.

 

Cei ce „vând batiste” se focusează asupra viitorului şi a obiectivelor. Dacă un client a plecat după oferte mai ieftine, el spune, nu-i nimic, noi căutăm oameni care caută ce oferim noi. Care pun preţ pe calitate. Oare cei ce vând Mercedes îşi reduc preţul până la al unei maşini mai ieftine? În lume există 7 miliarde de oameni. Vom găsi clienţii care să aprecieze produsele sau serviciile noastre. Sau dacă afacerea lor e locală, spun: „în oraşul ăsta sunt atâtea mii (zeci de mii sau sute de mii) de locuitori. Plus cei din împrejurimi. Găsim clienţi care să aprecieze valoarea şi nu preţul. Ei ştiu că în afaceri şi în viaţă există o lege a lui Pareto 80/20 care spune că 80% din muncă aduce 20% din rezultate şi 20% din clienţi aduc 80% din vânzări. Ei aleg să investească timp şi energie şi muncă în găsirea celor 20% din clienţi. Care să le aducă 80% din profit.

 

Primii, sunt asemenea celor care nu au plasă de ţânţari la geam şi stau terorizaţi că vor fi ciuruiţi de ţânţari pe timp de noapte. Ce se va întâmpla când vine noaptea? Aud 1, 2, sau 5 sau 10 ţânţari care bâzâie prin încăpere. Apoi se ridică şi trec la vânîtoarea de ţânţari, dar uită să închidă geamul. Şi în timp ce vânează un ţânţar alţi zece intră la lumină. A doua categorie, e a celor care au plasă de ţânţari la geam şi dacă se întâmplă să apară vreun ţânţar, mai pune şi o pastilă în priză şi zice: „Nicio problemă. În maxim 10 minute aceşti ţânţari vor fi morţi.” Şi exact aşa se întâmplă. Ei nu-şi fac griji şi nu se plâng.

 

  1. Cei ce plâng aşteaptă să le pice din cer. Aşteaptă măriri de salarii, indiferent dacă munca lor este sau nu mai valoroasă. Mulţi dintre ei îşi toacă banii la loto, sau la casele de pariuri sau chiar la aparate şi aşteaptă potul cel mare ca să se îmbogătească.

Cei ce „vând batiste” muncesc din greu ca să schimbe ceva în viaţa lor. Chiar dacă rezultatele nu se văd imediat. Mulţi ştiu şi respectă principiul recompensei întârziate. Ei ştiu că la fel ca în agricultură, semeni într-un sezon şi recoltezi în altul. Şi chiar dacă într-un an au loc calamităţi naturale, ştiu că aşa e viaţa şi muncesc în continuare ca să primească recoltele în următorul an.

 

  1. Cei ce plâng au atitudinea că pică cerul pe ei sau că numai nenorociri îi aşteaptă.

Cei ce „vând batiste” sunt convinşi că au ceva de câştigat. Dacă nu câştigă bani, măcar câştigă experienţă şi se bucură de proces.

 

  1. Cei ce plâng, fac cumpărături ca să-şi reducă stresul şi emoţiile negative. Ei spun că fac investiţii. Şi chiar fac. Dar nu ei încasează profitul. Ci cei de la care cumpără. Sunt stresaţi de modul în care arată gresia sau faianţa sau mobila sau look-ul lor sau orice altceva. Şi pentru a-şi reduce starea deplorabilă în care se află consideră că trebuie să facă ceva schimbări prin casă sau de look. Poate că ei consideră că fac investiţii ca să se liniştească emoţional, dar după ce fac acele achiziţii nu se simt mai bine. Apar alte sentimente. Cum sunt cele de vinovăţie.

 

Un exemplu edificator este filmul „Confession of a Shopaholic” unde actriţa Isla Fisher joacă rolul jurnalistei Rebeca Bloomwood dependentă de cumpărături. http://www.imdb.com/title/tt1093908/?ref_=nm_flmg_act_14

 

Iată câteva replici din film:

„…Sentimentul pe care îl ai când vezi mătasea strălucind în vitrine, să vezi că hainele pe care le probezi îţi schimbă look-uk… să simţi mirosul pantofilor italieneşti din piele…. senzaţia pe care o ai atunci când scoţi cardul şi ai suficient credit pe el … şi banca aprobă tranzacţia… şi intri în posesiaa lucrurilor pe care ţi le doreşti…”

 

Apoi, plângând, după ce a primit o scrisoare de la bancă cu situaţia contului ei: „…Mi-au spus că sunt o clientă valoroasă… că am făcut o investiţie. Iar acum mă hărţuiesc cu scrisori de ameninţare şi cu recuperatori de credite.”

 

Iar la final, când prietenul ei s-a supărat că a fost minţit, îi explică:

     „- Ştii, eu cumpăr lucruri.

– Cumperi! De ce cumperi?

– Pentru că atunci când cumpăr, lumea pare mai bună… lumea E mai bună… Apoi …nu mai e… şi trebuie să cumpăr din nou…”

 

Cei ce „vând batiste” au ineligenţă financiară. Ei chiar fac economii şi investiţii. Se plătesc pe ei primii. Şi cum spune Robert Kiyosaki, a te plăti pe tine primul, nu înseamnă să-ţi cumperi o haină nouă, sau o nouă pereche de pantofi. Înseamnă să economiseşti. Investesc în ei şi în educaţia lor. Investesc în afacerea lor, în materie primă, în maşini etc. Şi muncesc şi aşteaptă răbdători profitul. Sau îl determină să vină.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CÂTĂ ÎNCREDERE AI ÎN PRODUSELE FARMACEUTICE ŞI ÎN RECOMANDĂRILE MEDICILOR?

farmacie

 

 

Zilele trecute navigam pe internet căutând informaţii despre roşcove. Pentru că băieţelul meu a ajuns să beneficieze şi de papă solidă. Şi pentru că am văzut în supermarket cutii de cereale cu roşcove, m-am apucat să caut informaţii despre ele. Am ajuns pe site-ul http://www.1001vegetarieni.ro/pudra-de-roscove-carobul.html

Pe lângă informaţiile de care aveam nevoie am găsit acolo şi un comentariu foarte interesant scris de Maria:

 

„Ce sa spun eu sunt intodeauna pentru a manca sanatos, dar despre pudra de roscove , cine imi garanteaza ca pudra este 100% reala, adevarata, pentru ca atatea falsuri se gasesc pe piata comerciala incat nu mai am incredere , pana si medicamentele , am ramas profund impresionata, consternata pt. interferonul din farmacii, deci vorbim de farmacii nu din alte surse, care isi bat joc de vietile oamenilor , fara sa le pese (adevarata crima) le pasa doar de banii care le intra in buzunare. Trebuie o lege foarte ferma de a-i pedepsi pe acesti excroci foarte dur !” (Maria)

 

Plecând de la acest comentariu, mi-am dat seama că eu am citit o carte a lui Paul Zane Pilzer, numită „Noua revoluţie a bunăstării – Cum să faci avere într-o industrie care va depăşi un trilion de dolari”. Această carte o recomand din toată inima tuturor celor interesaţi de propria sănătate şi bunăstare în acest domeniu.

 

După ce am citit cartea mi s-a întâmplat să aflu şi alte surse de informare care spun aproximativ acelaşi lucru.

Spre exemplu, autorul argumentează de ce nu este sănătos să consumăm lapte de vacă. El spune că pe lângă hormonii cu care sunt hrănite vacile ca să producă cantităţi din ce în ce mai mari de lapte şi care ajung în cele din urmă în organismul nostru, consumul de lapte de vacă mai are şi alte neajunsuri: provoacă apariţia cancerului la organele genitale din cauza hormonilor, gaze, constipaţie, elimină calciul din organism şi favorizează apariţia osteoporozei. Dacă nu mă înşel medicii recomandă consumul de lapte tocmai pentru a aduce un aport de calciu în organism şi el de fapt îl elimină. S-ar putea să nu fii de acord cu mine, dar te sfătuiesc să citeşti cartea. Eu nu pot să-ţi spun în câteva cuvinte toate argumentele pe care le aduce autorul după ce s-a documentat ştiinţific.

 

Şi pentru că eu am citit această carte şi am înţeles că industria alimentară ne îmbolnăveşte şi industria farmaceutică nu tratează bolile ci doar simptomele, doar efectele lor, am considerat că e momentul să scriu un articol pe blogul meu ca şi cei care citesc să afle ce se întâmplă.

 

Evident, eu doar o să fac o introducere, tu dacă vrei să afli mai multe îţi recomand să citeşti Noua revoluţie a bunăstării.

 

 

CITATE DIN „NOUA REVOLUŢIE A BUNĂSTĂRII” DE PAUL ZANE PILZER

 

Am descoperit rapid că principalul motiv pentru care unii oameni sunt obezi şi au o stare de sănătate precară are o legătură mai mare cu economia decât cu biologia.”

 

„Economia perpetuează obezitatea şi malnutriţia. Economia este în mare măsură vinovată pentru această stare de lucruri. O mie de miliarde de dolari din industria alimentară ne bombardează cu mesaje calculate pentru a ne face să mâncăm din ce în ce mai mult din cele mai proaste produse posibil.”

 

VITAMINE NATURALE VERSUS VITAMINE SINTETICE

 

Organismul uman are nevoie de un aport de 13 vitamine esenţiale pentru a funcţiona la capacitatea maximă. Pe foarte multe dintre ele nu şi le poate produce singur şi e nevoie să le suplimentăm noi, fie din alimente, fie sub formă de pastile sau suplimente alimentare.

Unele vitamine sunt preluate din plante în foarte multe ramuri ale industriei de wellness, altele sunt obţinute pe cale sintetică şi cel mai adesea le găsim în farmacii. Din experienţele făcute de cei care promovează consumul de vitamine din surse naturale, dacă le dai foc, pastilele de vitamine sintetice cumpărate din farmacii emană prin ardere un miros de petrol. Iar cele naturale nu ard.

 

Teoretic, vitaminele, indiferent de unde sunt obţinute au o anumită formulă chimică. Dar oare fac acelaşi lucru? Cunoşti persoane care prin consumul de vitamine sintetice au luat câteva kg în greutate? Ei bine, prin consumul de vitamine sau suplimente alimentare naturale nu se întâmplă să te îngraşi. De ce? Pentru că este identic cu a consuma o anumită cantitate de legume. Şi singura leguminoasă de la care te îngraşi, e cacao combinată cu zahăr în industria ciocolatei.

Hai să luăm alt exemplu. Laptele pentru sugari. Cel care se găseşte de cumpărat are o formulă asemănătoare cu laptele matern. Dar sunt la fel? Fac acelaşi lucru? Formula de lapte din comerţ, oferă copilului anticorpii pe care i-i oferă laptele matern?

La fel e şi cu vitaminele şi mineralele. Cu cât provin din surse naturale, cu atât sunt mai sănătoase.

 

INDUSTRIA ALIMENTARĂ NE ÎMBOLNĂVEŞTE ŞI NE FACE DEPENDENŢI DE PRODUSELE EI

 

Aici o să mă folosesc de un alte două citate din cartea „Noua revoluţie a bunăstării

 

Să zicem, de exemplu, că îţi ofer un măr, o banană, o tulpină de sparanghel sau aproape orice alt produs alimentar în starea sa naturală. După ce mănânci două sau trei mere ori banane, corpul are poftă de un alt produs alimentar pentru că plăcerea pe care o simt papilele gustative se diminuează cu fiecare muşcătură. Dar dacă îţi ofer un baton de ciocolată, o porţie de cartofi prăjiţi de la McDonald’s, o doză de Cola sau orice alt aliment procesat aproape întotdeauna îţi doreşti mai mult şi mai mult din acelaşi produs, pentru că aromele chimice au fost modificate cu scopul de a se asigura că nimeni nu se poate opri doar la una dintre ele. Această transformare chimică duce la supraconsum, promovează obezitatea şi distruge tendinţa naturală a papilelor noastre gustative de a căuta varietatea în ceea ce mâncăm.”

 

„Pe termen scurt, lipsa vitaminelor şi mineralelor se manifestă prin modificări de dispoziţie, lipsă de energie, dureri ale articulaţiilor, tulburări ale vederii, pierderea auzului, precum şi prin mii de alte afecţiuni medicale pe care ştiinţa ne spune să le acceptăm odată cu înaintarea în vârstă. Pe termen lung, aceste deficienţe pot provoca boli majore, cum sunt cancerul şi bolile de inimă.”

 

DE CE INDUSTRIA FARMACEUTICĂ NU TRATEAZĂ BOLILE?

 

  • Pentru că dacă pacienţii ar fi trataţi de bolile lor, industria farmaceutică ar da faliment. Hai să vedem ce spune Paul Zane Pilzer în cartea lui:

 

Este mult mai profitabil pentru furnizorii de medicamente să aducă pe piaţă produse pe care consumatorii să le folosească pentru tot restul vieţii decât produse pe care consumatorii să le folosească o singură dată. Învariabil, asta înseamnă cheltuirea fondurilor pentru cercetare şi dezvoltare pe produse care tratează simptomele unei boli, şi nu cauzele acesteia, ca să nu mai vorbim de vindecare.”

 

  • Pentru că tratează simptomele, medicamentele câştigă încrederea pacienţilor. În momentul în care boala recidivează, omul obişnuit s-ar putea să nu mai meargă la medic. Se duce direct la farmacie.

Dacă ajungi să citeşti cartea o să afli, ce s-a documentat autorul, ce fac pastilele pentru hipertensiune arterială şi ce fac acestea în organism, cum de fapt, creează impresia că reduc tensiunea, dar dezvoltă alte boli.

Dar cred că poţi să-ţi dai seama şi singur/ă dacă citeşti prospectele din cutiile de medicamente. Teoretic tratează ceva, dar mai tare strică, mai multe efecte adverse secundare au. Şi multe dintre ele atacă ficatul, rinichii, inima şi alte organe interne.

 

Şi aşa, pentru că în loc să tratăm cauzele, prin tratarea simptomelor, cauzele nu dispar ci se agravează. E ca şi când ai lua un calmant pentru durerea de cap, dar fără să cauţi care e cauza durerii. Şi aceasta revine şi revine şi revine din ce în ce mai rău.

Apoi treptat-treptat apar şi alte afecţiuni pentru că o cauză poate determina un lanţ de efecte. Şi uite aşa ajunge omul să ia pastile cu pumnul şi tot să nu se mai facă bine. Însă îi place să spună: „Odată ce a intrat boala în tine, nu te mai faci sănătos.” Aiurea. Boala este doar un efect. Doar un simptom al unei cauze.

 

DE CE MEDICII NU INTERVIN ASUPRA CAUZEI BOLILOR?

 

In timpul sarcinii am avut nişte mici probleme provocate de ciupercile Candida. Medicul ginecolog mi-a recomandat un anumit medicament pe care l-am luat. Dar când problema a reapărut şi a recidivat chiar mai urât, am întrebat-o pe dna dr. ginecolog care e cauza. Ca să ştiu ce măsuri să iau şi ce să evit. Asta pe lângă tratamentul pe care mi l-a recomandat. Nu mi-a răspuns la întrebarea mea, deşi ca specialist e foarte competentă. Apoi mi-am amintit că am acasă volumele de Nutriţie şi biotratamente. Asta pentru că deja ştiu, că aproape orice afecţiune are la bază o neregulă din alimentaţie şi nu numai. Când am cercetat volumele, am aflat că ciupercile Candida se dezvoltă şi se înmulţesc într-un mediu acid provocat de consumul de dulciuri şi fructe cu aciditate ridicată cum sunt citricele. Nici medicul de familie, nici ginecologul nu mi-au recomandat să reduc consumul de dulciuri. De ce? Ce interes au? De ce medicii nu intervin asupra cauzei bolilor şi tratează doar simptomele acestora?

 

  1. Unii sunt incompetenţi. Da, unii. Nu e cazul să generalizăm. Dar şi ca profesor şi ca fostă studentă, pot să spun că aşa cum într-o clasă de elevi sunt unii de nota zece şi alţii de nota cinci, la fel e şi la facultate. Nu toţi profesorii au terminat facultatea cu media zece şi cred că nici toţi medicii. În afară de asta, nu e obligatoriu ca nota să reflecte nivelul de cunoştinţe pe care le are persoana examinată. Uneori se întâmplă ca cineva care a învăţat foarte bine să ia o notă slabă (mai ales dacă a învăţat pe de rost şi trebuie să explice), alteori să fi învăţat superficial şi să ia notă bună. Mai depinde şi de subiectul la care a fost examinată persoana. Aşa că nota este un factor foarte subiectiv. Iar alţii sunt foarte buni specialişti la teorie, dar incapabili să pună în practică. Mai ales că practica presupune, de fapt, lucru cu omul. Deci, indiferent de motiv, ca în orice domeniu de viaţă şi aici, există medici incompetenţi care mai tare te îmbolnăvesc decât să te trateze.
  2. Unii sunt depăşiţi. Aşa cum spune şi Paul Zane Pilzer, „Tehnologia medicală şi domeniul farmaceutic se schimbă atât de rapid în zilele noastre, încât ceea ce medicii învaţă în facultate este adesea învechit în momentul absolvirii.”
  3. Aşa sunt instruiţi. Pe parcursul practicării meseriei de medic, participă la tot felul de cursuri de perfecţionare, la congrese etc., unde învaţă despre anumite medicamente. Ce fac, ce tratează şi de ce sunt foarte bune să fie recomandate.
  4. Au interese financiare în recomandarea anumitor medicamente. Ţi s-a întâmplat să stai la rând la medicul de familie şi să vină persoane foarte elegante, cu o servietă în mână şi intră în cabinet fără să ţină cont de rând? Ce crezi că fac acele persoane? Oare nu cumva sunt agenţi de vânzări care vin să facă nişte oferte medicilor legate de promovarea anumitor medicamente? Ţi s-a întâmplat să constaţi că medicul ţi-a recomandat un medicament cu nume străin şi cu preţ mai mare, deşi există medicamente mai ieftine care fac acelaşi lucru? De ce crezi că ţi l-a recomandat pe cel mai scump? Poate că pentru acel medicament s-a instruit, sau poate că au contracte cu companiile farmaceutice să primească un anumit comision din recomandările făcute, sau au contracte cu farmaciile care vând. Am auzit de persoane cărora medicul le-a indicat farmacia de unde pot achiziţiona medicamentele. Imaginează-ţi că dacă are comision de la farmacii, şi ţi-a recomandat un medicament pentru o afecţiune, îl iei, dar poate că atunci când boala reapare, nu mai mergi la medic. Te duci direct la farmacie şi iei acelaşi produs pe care ţi l-a recomandat medicul data trecută. Sunt unii oameni care au atâta încredere în ce le spune şi le recomandă medicul că n-ar încerca altceva deşi iau medicamente cu pumnul şi tot rău le este.

 

 

CE SĂ FACI?

 

  • Informează-te! În prezent sunt atâtea surse de informare că dacă nu ai o carte s-ar putea să găseşti pe internet sfaturi despre anumite boli şi care sunt cauzele lor. Plus canale de televiziune şi emisiuni pe teme medicale. Te invit să nu mă crezi legat de ce am scris aici. Dar te rog să te informezi. Află ce îţi cauzează suferinţa şi ia măsuri alternative fie că apelezi sau nu la medic. Poţi să apelezi la medic ca să afli boala. Apoi caută să afli ce o produce şi îndepărtează cauzele.
  • Mănâncă sănătos cât mai mult cu putinţă. Ştiu că este dificil să renunţi la toate tentaţiile şi plăcerile oferite de anumite alimente pe care le consumi. Dar măcar poţi să reduci frecvenţa cu care le consumi şi cantitatea lor. Şi caută să renunţi la ele în mod treptat. Identifică care este stilul de alimentaţie care ţi se potriveşte pentru a te menţine sănătos şi în formă.
  • Dacă iei vitamine şi minerale caută să fie cât mai naturale. Există companii care produc vitamine şi minerale din surse naturale, iar produsele lor nu le găseşti în farmacii.
  • Fă mişcare. Să ştii că asta este o reclamă de la televizor care chiar îmi place. Pe cât posibil fă mişcare zilnic. Parchează maşina ceva mai departe de casă sau de locul de muncă, sau coboară din autobuz cu o staţie mai înainte în aşa fel încât să poţi să faci şi mişcare în aer liber.
  • Fă exerciţii de respiraţie. Inspiră profund şi expiră apoi la fel de profund. Exerciţiile de respiraţie te ajută să gestionezi stresul, să te calmezi, să te relaxezi şi să te simţi mai bine.
  • Mergi la specialişti în wellness. Tot în această carte am aflat şi de alte tipuri de specialişti care ajută oamenii să-şi întreţină sănătatea şi starea de bine. Cum ar fi: nutriţioniştii, kinetoterapeuţii, maseorii, specialişti în vitamine naturale etc.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MANACA FRUCTE SPRE SANATATE

fructe

 

DE CE SĂ TRATEZI BALONĂREA, CÂND POŢI S-O PREVII?

 

Cu câţiva ani în urmă am primit un email cu informaţii referitoare la consumul corect al fructelor şi mai ales la momentul oportun când pot fi consumate. De atunci m-am străduit să ţin cont de informaţia primită şi m-am străduit să consum fructele doar atunci când e bine. Pentru că nu e întotdeauna bine. De atunci de câte ori citesc câte ceva legat de fructe, recitesc şi aflu din nou ceea ce am citit atunci în acel email. Asta îmi dovedeşte că acel email a fost o sinteză a unui material foarte bine studiat. Nu a fost doar o părere.

 

Apoi am văzut cum se organizează mese festive şi se pun fructele pe masă sau pe mese şi majoritatea celor de la masă le consumau la final. Ca desert. Şi cumva mă aşteptam că dacă eu am citit o informaţie, să o cunoască toată lumea şi eram puţin şocată şi chiar nedumerită să constat contrariul. Am uitat că şi eu am făcut aceeaşi greşeală. Aşa că acum că am un blog m-am decis să scriu un articol despre acest subiect şi să se folosească un număr mult mai mare de persoane.

 

Am citit că fructele se consumă înainte de masă, nu ca desert, pentru că sunt primele care sunt digerate. Deci dacă tu mănânci mâncare şi apoi fructe ca desert, în loc de desert, o să ai parte … de altceva mult mai puţin plăcut.

 

MĂRTURII DIN CĂRŢI

 

Iată ce am găsit scris în două cărţi legat de consumul corect de fructe:

 

Consumate singure la distanţă mare de mesele principale, acestea rămân pentru scurtă vreme în stomac şi digestia este uşoară. Obiceiul de a le consuma după o masă consistentă favorizează în schimb dezvoltarea unor procese dăunătoare de fermentaţie în tractul digestiv, şi prin urmare, o asimilare proastă a fructelor înseşi şi a celorlalte alimente. (Arturo Tentori, Giovanni Turetta – Combinaţii alimentare sănătoase, o colecţie Jurnalul Naţional, 2008)

 

Fructele constituie hrana perfectă. Pentru digerarea lor este nevoie de cea mai mică cantitate de energie, oferind în schimb răsplata cea mai mare. Singura hrană de care are nevoie creierul este glucoza…Singura problemă cu fructele este că cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să le mănânce pentru ca organismul să folosească eficient substanţele lor hrănitoare. Întotdeauna trebuie să mâncaţi fructele pe stomacul gol. De ce? În primul rând pentru că fructele nu sunt digerate în stomac ci în intestinul subţire. Fructele trec prin stomac câteva minute şi ajung în intestine unde îşi eliberează zaharurile. Dar dacă ai în stomac deja carne sau cartofi sau amidon, fructele rămân prinse acolo ca într-o capcană şi încep să fermenteze. (Anthony Robbins – Putere nemărginită)

 

MĂNÂNCĂ FRUCTE SPRE SĂNĂTATE NU SPRE BOALĂ

 

După cum citit în primul citat, cel extras din cartea Combinaţii alimentare sănătoase, înţelegem că dacă mănânci fructe după mese copioase, nu numai că fructele nu sunt corect asimilate, dar nici celelalte alimente.

Oare nu-i mai uşor să previi decât să tratezi? De câte ori deschid televizorul văd tot felul de reclame la produse farmaceutice pentru tot felul de „afecţiuni”. Inclusiv pentru a te „vindeca” de balonare. Sigur. Numai că tratând balonarea prin tot felul de medicamente te îmbolnăveşti de altceva. Şi ajungi dependent de medicamente şi să iei pastile cu pumnul şi tot să nu te simţi bine. Foarte multe persoane evită să consume fructe tocmai pentru că apoi se balonează. Dar dacă le mănânci corect, înainte de masă, tocmai ce ai mâncat fructe şi ai evitat balonarea.

 

Aşa că, iată ce-ţi recomand eu. Să nu crezi absolut nimic, niciun cuvânt din ce am scris eu sau alţii despre consumul de fructe. Dar nu te opri aici.

 

EXPERIMENTEAZĂ! Timp de zece zile mănâncă un fruct (sau câte doreşti) pe stomacul gol. Apoi revino la obiceiurile tale şi vezi cum te simţi. Când şi cum crezi că e mai bine? Când te simţi mai bine? Apoi urmează acel mod de a consuma fructele care chiar te face să te simţi bine.

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

10 GREŞELI ÎN ALIMENTAŢIE ÎNAINTE DE DIETĂ

mancatul in fata calculatorului

 

Mi se întâmplă să aud multe persoane feminine, în mod deosebit, dar nu numai, că se plâng de kg în plus şi că trebuie să treacă la nu ştiu ce fel de dietă ca să slăbească.

 

Unele dintre ele poate sunt îndreptăţite să se gândească la dietă. Altele nu sunt, dar pentru că nu se simt bine în pielea lor sau poate că e la modă să fii stresată că eşti prea grasă tot se plâng de greutatea lor.

 

Însă nu-mi aduc aminte să vorbească despre greşelile pe care le fac în ce priveşte alimentaţia lor.

Nici eu nu arăt ca cine ştie ce fotomodel. Am luat şi eu kg în plus, făcând greşelile pe care le descriu mai jos. Numai că deocamdată, nu mă gândesc la vreo dietă. Sunt mulţumită cu mine însămi. Eventual o să reduc numărul de greşeli pe care le fac.

 

Iată câteva dintre greşelile pe care le-am descoperit sau despre care am citit şi am constat că le fac.

  1.  SĂRITUL PESTE MESE

 

 

Indiferent despre care masă este vorba, săriturile peste mese nu sunt sănătoase. Şi nici nu te ajută să slăbeşti. Chiar din contră. Pentru că la următoarea masă o să mănânci dublu.

Unii sar peste micul dejun. Poate din cauză că se grăbesc să ajungă la muncă sau chiar din dorinţa de a slăbi. După cum spun autorii Jim Lohr şi Tony Schwartz în cartea Fii in forma, micul dejun este important pentru că de la ultima masă din ziua precedentă până dimineaţa s-ar putea să fi trecut 8-12 ore. Şi atunci, chiar dacă tu nu simţi, organismul şi-a pierdut mare parte din energie. Dar, în loc de mic dejun de multe ori păcălim organismul cu o cafea. În aceeaşi carte, autorii ne spun că după ce consumăm cafea, pe termen scurt suntem energizaţi. Dar pe termen lung, suntem epuizaţi pentru că consumul de cafea determină şi o deshidratare puternică a organismului. Aşa că bând o cafea în loc de mic dejun facem de fapt două greşeli. Lipsim organismul de acele calorii care i-ar furniza energie şi îl deshidratăm.

 

Corect ar fi să ne hidratăm înainte, luăm micul dejun, apoi bem cafeaua.

 

Alţii sar peste masa de prânz. De ce? Poate pentru că lucrează la patron şi au un program infernal de lucru, fără masă de prânz. Este cazul multor persoane care lucrează la magazine ca vânzătoare şi au program de dimineaţă până seara fără pauză. Sau alte persoane care lucrează în servicii. E valabil şi pentru mulţi care lucrează ca bugetari. De exemplu, în învăţământ, deşi există pauze de circa zece minute între ore, este insuficient ca să poţi lua prânzul liniştit. De multe ori în loc de masa de prânz ne hrănim cu covrigi. Alţii, pur şi simplu sunt atât de ocupaţi cu ceea ce au de făcut şi atât de mult se grăbesc să termine, că uită să mai mănânce.

 

Corect ar fi ca indiferent care este volumul de muncă al unei persoane să îşi facă timp să ia prânzul. Altminteri rămâne rapid fără energie. Pe care s-ar putea să o mai trateze cu încă o cafea.

 

Alţii sar peste cină. Cina este cea mai importantă masă a zilei. În cartea Pas cu pas – slăbiţi simplu, fără probleme şi pentru totdeauna (publicata de Reader’s Digest) spune că „este mai important cât mâncăm, decât ce mâncăm”. Aşa că unii o sar în mod intenţionat ca să slăbească. Iată o întrebare şi im răspuns din această carte:

           -De obicei, mă întorc acasă seara târziu, de la birou – deci iau cina chiar înainte de culcare. Am auzit că dacă mănânci chiar înainte de culcare, te îngraşi. Este adevărat?

            -Nu trebuie să vă faceţi griji. Atât timp cât veţi mânca porţii raţionale, nu se va depune niciun strat de grăsime peste noapte. În ciuda celor susţinute de unii dieteticieni, nu există nicio legătură între ora mesei şi arderea sau stocarea caloriilor ca grăsime” (Pas cu pas)

 

Corect este să luăm trei mese principale şi două sau trei gustări între mese. Aşa recomandă toate materialele pe care le-am citit fie în cartea Pas cu pas fie pe alte bloguri de dezvoltare personală.

2. MÂNCAREA NU ESTE SUFICIENT MESTECATĂ

O altă greşeală pe care o facem în alimentaţie este să nu mestecăm suficient de bine alimentele. De ce mâncăm fără să mestecăm suficient alimentele? Poate pentru că ne grăbim şi nu mai avem răbdare să transformăm alimentele într-o pastă înainte de a le înghiţi. Sau pentru că am fost foarte ocupaţi cu munca şi am sărit peste mese, când ajungem seara acasă, mâncăm tot ce găsim şi fără să mai mestecăm. Doar să umplem stomacul. Sau poate că avem dantura stricată şi nu suntem conştienţi că înghiţind nemestecat ne deterioră atât buna funcţionare a stomacului, cât şi a inimii. Sau poate că aşa ne-am obişnuit.

 

În cartea Pas cu pas ni se recomandă ca inclusiv supele şi ciorbele să le mestecăm foarte bine. Să mâncăm cu îmbucături mici şi să mestecăm foarte bine totul. Odată cu mestecarea foarte bine a alimentelor, scade şi cantitatea de mâncare pe care o înghiţim. După aproximativ 20 de minute din momentul în care ne-am aşezat la masă se instalează starea de saţietate.

3. ÎNDOPAREA

 

Ti s-a întâmplat să termini tot din farfurie chiar dacă te-ai săturat mai înainte de a termina? Sau să îţi fi plăcut atât de tare mâncarea, că în ciuda faptului că dai semne să te fi săturat să-ţi mai pui o porţie? Mie mi s-a întâmplat de multe ori.

Poate te ajută următoarea poveste. Nu mai ştiu unde am citit-o.

 

Două prietene, să zicem Ana şi Ioana, s-au întâlnit după foarte mult timp şi au luat masa în oraş. La un moment dat, pe când mai avea foarte puţin în farfurie, Ana ia recipientul cu sare şi pune din belşug peste ceea ce mai avea acolo. Uimită, Ioana o întrebă:

  • De ce ai făcut asta?
  • Ei bine, pentru că m-am săturat. Aşa, dacă am pus sarea peste ce a mai rămas, mă asigur că n-o să mai fiu tentată să mănânc până la ultima bucătură.

 4. MÂNCATUL ÎN FAŢA CALCULATORULUI ŞI A TELEVIZORULUI

 

Prima dată când am luat serios în greutate ca adult, asta a fost cauza. Mâncam seara în timp ce lucram la calculator dulciuri, seminţe şi beam suc. Până am înţeles.

Apoi, ca profesor, de câte ori mergeam cu copiii la vreun film, constatam că aproape toţi îşi cumpărau pungi cu seminţe, sau cu pop-corn, sau cu snacks-uri pe care le ronţăiau în timpul filmului. Când termina punga, coborau şi-şi luau alta.

Uneori, ne luăm prânzul sau cina în faţa calculatorului, din dorinţa de a „economisi timp”.

 

În cartea Fii in forma, autorii recomandă să facem fiecare activitate pe rând. Atunci când încercăm să facem mai multe activităţi odată, ne irosim energia şi timpul şi nici nu ies lucrurile foarte bine făcute.

 

În cartea Pas cu pas se spune că atunci când mâncăm în faţa televizorului sau a unei activităţi la calculator, nu mai avem timp să simţim aroma alimentelor. Să le plimbăm prin toată gura şi să le mestecăm foarte bine. Pentru o alimentaţie sănătoasă, autorii, ne recomandă să simţim cât mai multe arome ale alimentelor şi să le mestecăm foarte bine. Dacă mâncăm în faţa calculatorului sau a televizorului, nu ne mai putem concentra pe calitatea alimentelor.

 5. CONSUM EXCESIV DE FAST-FOOD ŞI ALTE ALIMENTE NESĂNĂTOASE

 

La acest punct se pot spune multe sau la câte s-au spus, putem considera că deja lucrurile sunt foarte bine ştiute. Şi cu toate acestea, acest punct este cel mai ignorat dintre toate.

La aceste categorii de alimente, combinaţia cea mai periculoasă o reprezintă amestecurile de grăsimi şi sosuri. Acum au apărut unele tipuri de fast-food cu mâncare gătită şi poţi alege şi alte sortimente de mâncare, nu doar pizza sau şaorma. Partea cea mai tristă este că am văzut că inclusiv la sate au apărut astfel de chioşcuri de fast-food.

Aceste alimente sunt foarte calorice, dar foarte sărace în elemente nutritive. Aşa că de multe ori fie nu ne simţim sătui, fie nu avem suficientă energie.

 

Verifică cât de des mănânci fast-food. fă-ţi un grafic şi vezi într-o lună de câte ori s-a întâmplat. Dacă s-a întâmplat o singură dată, pe lună, e ok. Dar dacă e de câteva ori pe săptămână sau chiar zilnic, atunci nu mai e ok. Sau dacă tot îţi place să mânânci de acolo, măcar nu te mai plânge de kg.

 6. CONSUM EXCESIV DE DULCIURI

 

Cred că şi acest punct este foarte cunoscut. Adesea multe persoane care se plâng de numărul de kg, se simt vinovate de cantitatea de dulciuri şi mai ales de ciocolată pe care o consumă.

Din ce ştiu eu, de prin cărţi sau de la mentorii mei, când avem poftă de dulce foarte des, înseamnă că avem o lipsă de crom în organism.

 

Aşa că mergi la o farmacie şi cumpără-ţi un Picolinat de crom. Crede-mă că ştiu ce spun. Am avut o perioadă în care am mâncat multă ciocolată. Am mâncat după o masă o cutie de vreo 200 de grame de ciocolată şi nu mă puteam opri. Apoi consumam zilnic ciocolată. Aşa că am mers, mi-am cumpărat o cutie, am luat zilnic câte o tabletă timp de o lună, apoi câteva luni nu am mai simţit nevoia de a consuma atâtea dulciuri. Ba dispăruse şi pofta de pâine. Şi am slăbit serios fără să ţin vreo dietă.

 7. CONSUMUL DE BĂUTURI DULCI ÎN TIMPUL MESEI

 

Aici nu mă refer la consumul de suc la desert. Mă refer la consumul de băuturi dulci înainte şi în timpul mesei.

Există obiceiul de a da la masă la femei vin alb sau vin dulce, pe motiv că e mai „uşor”. Iar vinul roşu e mai tare şi mai are şi alte calităţi. Când vorbim de mâncare, nu ne referim la calităţile de afrodisiac al vinului roşu, ci la capacitatea lui de a ajuta digestia. Vinul dulce nu e mai uşor. Doar pare mai uşor. Iar zahărul îi măreşte tăria.

Am făcut liceul agricol, specializarea horticultură. Mi-amintesc că diriginta noastră ne-a spus la lecţiile de viticultură şi vinificaţie: „la friptură se consumă vin roşu, sec. Vinul alb merge la peşte, iar vinurile dulci la desert”. Apoi, ajunsă profesor, am citit la un moment dat „Codul bunelor maniere” şi acolo am citit ceva asemănător, dar mai detaliat. Vinul roşu sec, ajută la digerarea mai rapidă a grăsimilor. Vinul alb e mai uşor şi atunci poate fi consumat la peşte. Dar dacă pui la friptură un vin alb şi dulce, nu numai că nu poţi digera cum trebuie, dar simţi că îţi stă mâncarea pod în stomac.

 8. CONSUMUL DE APĂ RECE ÎN TIMPUL MESEI

 

Din diversele materiale pe care le-am citit despre acest punct, apa se recomandă a fi consumată fie cu jumătate de oră înainte de masă, fie la 1,5 ore după masă. Consumată înainte de masă, umple stomacul şi cantitatea de mâncare consumată scade. Consumată în timpul mesei, favorizează formarea colesterolului şi depunerea grăsimilor sub formă de plăci pe arterele de sânge.

 9. MERSUL LA CUMPĂRĂTURI ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME

 

De câte ori nu am mers la cumpărături atunci când ne este foame? Ştii ce se întâmplă? Nu mai ai control la ceea ce cumperi de mâncare. Şi nici la cât mănânci.

Caută să-ţi faci cumpărăturile atunci când eşti sătul şi să le ai trecute pe listă.

 10. MÂNCATUL ÎN FUNCŢIE DE STAREA EMOŢIONALĂ

 

Mâncăm fără să ne putem controla atunci când suferim din dragoste, atunci când suntem trişti sau deprimaţi sau stresaţi.

Poţi să reduci stresul. Există tehnici de reducere a stresului.

Poţi să te plimbi atunci când eşti trist sau deprimat. Sau să găseşti alte modalităţi de a te înveseli.

 

 

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber