ALEGERI

13 octombrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Zi de zi, clipă de clipă facem alegeri.

Aleg să mă trezesc dimineaţa la ora opt sau la ora 12.

Aleg să merg la serviciu sau aleg să lenevesc.

Aleg să mănânc un fruct sau o salată, sau ceva gătit sau de la fast-food.

Aleg să citesc ceva în timpul liber sau să mă uit la un film, sau să nu fac nimic.

Aleg să muncesc la visul meu sau aleg să spun că e imposibil şi să las viaţa să treacă pe lângă mine.

Aleg să răspund cuiva care mi-a greşit cu un ton de ceartă sau aleg să mă pun în papucii lui şi să văd lucrurile din perspectiva lui.

Aleg să vorbesc frumos sau să răspund obraznic.

Aleg să zâmbesc sau să mă uit urât.

Aleg să ofer o mângâiere sau un reproş.

Aleg să mă înfurii sau să-mi păstrez calmul.

Aleg să fac o treabă de mântuială, doar ca să treacă timpul sau aleg să-mi fac datoria la locul de muncă. Sau aleg să fac mai mult decât datoria. Aleg să îmi pese şi să pun suflet.

Aleg să cheltui până la ultimul bănuţ sau aleg să învăţ şi să dau valoare bănuţilor pe care îi câştig.

DE CE NU EXISTĂ N-AM AVUT DE ALES

Suntem responsabili de tot ceea ce gândim, spunem şi facem. Suntem responsabili de alegerile pe care le facem. Chiar şi de alegerile pe care nu le facem. Dacă nu faci nimic nu înseamnă că nu ai ales.

Perspectiva religioasă

Din cărţile religioase şi de la Biserică am învăţat că e un păcat să spui „diavolul m-a pus să fac aia sau ailaltă”. Pentru că încerci să te eschivezi de răspunderea de a fi făcut aia sau ailaltă. La rândul lui, diavolul ar putea să spună. „Cine m-a văzut că aş fi forţat? Eu am dat pe ici pe colo nişte sugestii, dar nu am forţat nimic. Nu are dovezi că aş fi forţat”. Şi chiar aşa şi este. El doar ne ispiteşte, dar stă în puterea noastră să alegem să nu cădem în capcană.

E o minciună

Aşa că atunci când spui că nu ai avut de ales, spui o minciună. Şi încerci să te minţi şi pe tine şi să-i minţi şi pe ceilalţi.

Adevărul este că avem întotdeauna de ales.

Dovadă sunt miile de martiri creştini care AU ALES SĂ-ŞI DEA VIAŢA, deşi li s-a oferit alternativa de a trăi. Şi nu numai. Li s-au oferit chiar averi. Dar ei au ales să se sacrifice.

Încerci să îţi eliberezi conştiinţa şi dai vina pe altcineva

Dar pentru că sentimentul de vinovăţie poate fi uneori copleşitor şi nu ştii cum să-i faci faţă, spui că n-ai avut de ales. Când vrei să te eschivezi, să scapi de responsabilităţi spui că nu ai avut de ales. Şi atunci e mult mai uşor să găseşti pe altcineva vinovat, responsabil pentru problemele pe care le ai.

ORI TRĂIEŞTI CU PROBLEMA, ORI GĂSEŞTI SOLUŢII

Toată lumea are probleme. Doar cei care locuiesc în cimitir la doi metri sub pământ nu mai au probleme. Cel puţin nu probleme lumeşti.

Fiecare zi este o provocare şi ai de rezolvat diferite situaţii. Sau probleme. Depinde cum vrei să le numeşti.

Aşa că zilnic trebuie să iei nişte decizii şi să faci nişte alegeri care să te afunde sau să te scoată din problemele pe care le ai. Cum poţi să faci alegeri care să te afunde şi mai mult în problemele pe care deja le ai? Nefăcând nimic. Sau continuând să faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut şi până acum şi care a dus la apariţia problemelor. Stai puţin şi analizează. Ce anume dintre alegerile tale a provocat apariţia respectivei probleme şi caută cum să ieşi din ea. Dacă vei continua să faci acelaşi lucru, spune Einstein, eşti un nebun. „Definiţia nebuniei este să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultate diferite.”

Aşa că poţi alege să schimbi ceva în modul în care priveşti lucrurile şi să iei decizii diferite.

IMPLICAŢIILE ALEGERILOR

Poate că nu-ţi vine să crezi, dar fiecare alegere pe care o iei are consecinţe. De fapt rezultatele alegerilor repetate se văd în viaţa pe care o duci.

Efecte în lanţ

Ca şi minciuna, o alegere te duce la alta şi apoi la alta şi la alta, până alegi să spui STOP şi să faci alegeri diferite pentru viaţa ta.

Ne hotărăsc cursul vieţii

Fie că sunt alegeri pe care le facem în momente de răscruce, fie că sunt alegeri zilnice, ele ne determină cursul vieţii.

Poate ai auzit pe cineva povestind că era la un moment de răscruce şi a ales ceva care i-a salvat viaţa, sau a ales altceva care s-a dovedit a fi şi mai catastrofal.

Atunci când alegi să schimbi ceva, e posibil să întâlneşti nişte persoane în viaţa ta care să te ajute să faci acele schimbări. Şi pe măsură ce schimbi şi faci ajustări, apar alte şi alte alegeri de făcut şi apoi această înşiruire de alegeri îţi schimbă cursul vieţii.

Influenţează destinul altora

Cum poate o alegere făcută de tine să-i influenţeze şi pe alţii?

Păi eu zic că poate.

Dacă alegi să urci la volan după ce ai consumat ceva alcool, alegerea ta poate influenţa destinul tău şi al altor persoane.

Dar nu numai.

Prin modul în care alegi să te porţi poţi salva sau distruge viaţa unei persoane. Nu poţi şti în ce dispoziţie este persoana cu care stai de vorbă. Poţi alege să spui o vorbă bună şi să o salveze sau poţi să-i spui ceva care apoi să te facă să regreţi.

Dar alegerile tale pot avea influenţă şi asupra unor mase mari de persoane. Şi nu doar dacă eşti preşedinte sau la conducerea unei ţări sau a unei firme.

Ci şi ca persoană simplă poţi avea influenţă asupra maselor.

Dacă eşti o persoană care îşi face mai mult decât datoria, dacă pune pasiune şi suflet în tot ce face, toţi oamenii cu care acea persoană intră în contact vor fi atinşi de modul în care acea persoană alege să-şi facă treaba.

Ai văzut filmul Shrek Forever after?

Este partea a patra a filmului animat Shrek. În această parte, Shrek e supărat. Are trei copii care îl scot din minţi şi soţia, pe care o iubeşte, simte că îl sufocă. Şi începe să-şi dorească să scape de ei. Nu durează mult şi întâlneşte un vrăjitor care îi spune că poate să îl ajute să scape de familia lui, dacă îi vinde o zi din viaţa lui. Shrek este de acord. Apoi află că a vândut ziua în care s-a născut. Şi în 24 de ore cât are la dispoziţie, poate să întoarcă lucrurile cum au fost sau să dispară. Cert este că după ce a semnat înţelegerea, Shrek a fost aruncat într-o lume plină de răutate şi a văzut ce s-ar fi întâmplat cu lumea pe care el o ştia, dacă el nu ar exista. Aşa că după câteva momente de fericire că este singur a ajuns să regrete şi până la sfârşitul celor 24 de ore nu-i rămâne decât să lupte să-şi recapete viaţa înapoi.

Probabil că acum te gândeşti că este vorba de o simplă ficţiune. Că mă uit prea mult la filme. Şi mă mai şi inspir din ele. Iar eu îţi spun că aşa este. Mă uit la multe filme şi pe unele chiar le revăd cu mare plăcere şi mă şi inspir din ele.

Dar de la Shrek hai să ne gândim la viaţa reală. Câte „mame” nu iau decizia să îşi ucidă copilul în pântece? Nu e treaba mea să judec de ce anume ia această alegere. Eu doar vreau să te ajut să vezi ce se poate întâmpla. Tu care faci aşa ceva, de unde ştii că copilul pe care tocmai l-ai ucis n-ar fi ajuns cine ştie ce cercetător care să breveteze ceea ce descoperă şi să te scoată şi pe tine din sărăcie şi anonimat?

Sau de unde ştii că n-ar fi ajuns un lider de seamă şi ar fi schimbat condiţiile actuale de sărăcie sau de corupţie? Crezi că eşti prea mică şi fără de însemnătate şi crezi că şi copiii tăi sunt la fel.

Dar cei mai mulţi lideri ai lumii s-au născut din rândurile celor săraci şi neînsemnaţi dar cu o ambiţie cât muntele. Şi atunci cred că este adevărată expresia care spune că „chiar şi cea mai mică făptură poate schimba cursul istoriei” (Stăpânul Inelelor – Frăţia Inelului)

Influenţează generaţii de oameni

Hai să ne gândim că dacă tu te consideri mic şi neînsemnat şi lipsit de putere, tot aşa se puteau considera şi Ţările Române pe când se luptau cu turcii. Ce era Moldova sau Ţara Românească pe lângă Imperiul Otoman? Voievozii de atunci ar fi putut să spună, „Ţara mea este mică şi neînsemnată şi prea săracă pe lângă armatele otomane înzestrate cu cele mai noi arme şi cu putere mare. Ce rost are să piară atâţia oşteni în lupte când putem să cădem la pace şi ne-or hrăni ei şi pe noi?” Ce ar fi fost ţara noastră acum dacă voievozii ar fi făcut astfel de alegeri? Oare am mai fi vorbit limba română? Oare am mai fi existat ca naţiune?

Dar iată că ei au ales să lupte, ca să avem şi noi o şansă şi să ne mândrim că existăm ca popor.

Liberul arbitru

Aş vrea să închei spunând că Dumnezeu ne-a înzestrat cu multe daruri. O să spun doar despre DARUL CREAŢIEI, DARUL „BUNEI VOIRI” şi nu în ultimul rând cu liberul arbitru. Cu LIBERTATEA DE A FACE ALEGERI bune pentru noi şi urmaşii noştri.

Exerciţiu:

Gândeşte-te la două – trei alegeri făcute de tine sau de altcineva la un anumit moment şi care au influenţat viaţa ta şi pe a altora. Dacă eşti dispus/ă te aştept să vorbeşti despre ele pe blog la rubrica comentarii, ca şi alţii să se folosească de experienţa ta.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

FII DESCHIS SĂ PRIMEŞTI

10 octombrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

[C]um reacţionezi atunci când cineva se oferă să te ajute? Poate că ai bagaj prea mare sau prea greu, poate ai mâinile ocupate şi cineva, fie cunoscut, fie un străin se oferă să te ajute. Poate vrea doar să-ţi deschidă uşa. Accepţi şi spui mulţumesc sau te simţi aiurea? În definitiv care este motivul să te simţi neplăcut atunci când cineva vrea să te ajute?

Crezi că vei primi mai multe aprecieri dacă te arăţi că nu ai nevoie de ajutor?

Atunci când ţi se face un cadou, ai obiceiul să spui, „Oh, dar nu trebuia să cheltui!”, „Oh, dar nu trebuia să te oboseşti…etc!” sau spui pur şi simplu mulţumesc?

Crezi că persoana care îţi face cadoul te apreciază mai mult dacă spui că nu trebuia?

Dacă persoana iubită vrea să te îmbrăţişeze, ai tendinţa să îi spui, „Lasă-mă-n pace! Am treabă acum…”

Cum te simţi când cineva începe pur şi simplu să te sfătuiască?

Cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar oferi bani? Pe care nu i-ai cerut. Sau nu i-ai cerut de la acea persoană. Pentru că dacă mă gândesc bine, zi de zi cerem bani de la Dumnezeu.

De fapt, dacă mă gândesc şi mai bine, zi de zi cerem de la Dumnezeu diverse lucruri. Întrebarea este suntem şi deschişi să le primim sau le cerem doar ca să avem motiv să ne plângem?

După o perioadă de inundaţii am auzit pe un inspector spunând un banc:

„La inundaţii, badea Ion e pe acoperişul casei, singurul loc unde putea să stea fără să-l ia apa. Dar casa i se dărâma sub puterea apei şi badea Ion strigă la Dumnezeu să-l ajute. Şi Dumnezeu îi răspunde că o să-l ajute să iasă din mijlocul apelor fără să se înece. Nu durează mult şi vin forţele armate şi îi ajută pe oameni să iasă din apă. Când ajung la badea Ion, el spune,

Nu că mie mi-o promis Dumnezeu că mă scoate din apă.
Bade Ioane, vino să te ajutăm să te scoatem din apă.
Nu că eu îl aştept pe Dumnezeu să vină să mă ajute…şi de vreo trei ori au insistat persoanele din cadrul armatei să-l scoată pe badea Ion din apă, iar el a refuzat. La final, casa s-a dărâmat sub forţa apei şi badea Ion s-a înecat. Şi ajunge badea Ion în faţa lui Dumnezeu şi îi spune:
Nu credeam că Dumnezeu nu se poate ţine de cuvânt.
Cum adică nu m-am ţinut de cuvânt? îi răspunde Dumnezeu
Păi mi-ai promis că vii să mă scoţi din apă şi n-ai venit!
Ioane, de trei ori am trimis la tine să te ajute să ieşi din apă şi ai refuzat…”

Noi oamenii avem tendinţa să uităm că Dumnezeu lucrează prin oameni, prin animale, prin ploaie, prin vânt, prin toate elementele naturii.

Şi foarte adesea spunem în rugăciunile noastre, „Doamne, dă-mi…”, iar dacă ceea ce cerem vine din altă parte decât de unde ne-am aşteptat, refuzăm.

Spre exemplu cerem mai mulţi bani, gândindu-ne că merităm să ni se mărească salariile. Dar dacă cineva ne oferă nişte bani, îi refuzăm.

De ce?

Din ceea ce am citit şi experimentat aş zice că din câteva cauze:

Din mândrie

Uneori ni se pare că suntem înjosiţi, că suntem trataţi de sus de către cei care ne oferă. Chiar dacă această impresie este doar în mintea noastră.

Din cauza unor asocieri de cuvinte.

La început am auzit mai des termenul de milostenie. În limbajul popular mai este cunoscut şi sub numele de pomană.

Ulterior am auzit mai des cuvântul cadou. Poate pentru că cineva s-a simţit neplăcut să spună că a primit pomană, şi i s-a părut că sună mai elegant cuvântul cadou. Şi pentru unii este mai elegant şi nu mai este nicio problemă să primească cadouri, atât timp cât nu i s-a dat de pomană.

Dar pentru alţii, există o sinonimie între cele două cuvinte.

Şi poate că o persoană e prea mândră ca să primească pomană şi atunci refuză.

Pentru că avem impresia că nu respectăm Cuvântul lui Dumnezeu care spune „MAI FERICIT ESTE A DA DECÂT A LUA”

Sunt de asemenea multe persoane care preferă să dea, să ofere, dar se opun vehement atunci când trebuie să primească. Eu nu neg cuvântul lui Dumnezeu, spun doar că suntem oameni şi e normal să avem şi noi nevoie. Dacă avem nevoie, trebuie să fim dispuşi să mai şi primim.

Pentru că sunt profesor de geografie o să fac o comparaţie cu ce se întâmplă pe Terra. Peste tot în natură există nişte cicluri între ce pleacă şi ce vine. Singurele locuri de pe Terra de unde doar se pleacă sunt deşerturile. De acolo pleacă permanent vânturi către zone care sunt „dispuse” să primească. Şi asta face ca de acolo de unde vânturile doar pleacă, să cadă foarte rar ploi. Adică odată la câţiva ani. Iar regiunile care sunt dispuse doar să primească, adesea sunt inundate. Până învaţă că trebuie să mai şi dea.

Deci, ca să ai de unde da, trebuie să accepţi să şi primeşti.

Dintr-o slabă încredere în noi înşine. În subconştientul nostru avem impresia că nu merităm.

Fie pentru că aşa ni s-a spus, fie pentru că aşa am ajuns noi să credem. E o greşeală. Uităm că suntem persoane foarte valoroase. Că chiar şi în Biblie, Dumnezeu ne-a ridicat pe noi oamenii, deasupra tuturor fiinţelor create şi ne-a dat putere să fim Fii ai Lui. Iar Dumnezeu, este o persoană foarte generoasă, dar care vrea să şi primească de la noi. Ce? Rugăciune, trăire, fapte bune, milostenie etc.

Deci, de multe ori, cerem de la Dumnezeu şi aşteptăm să ne dea, dar când ni se oferă ceea ce cerem, refuzăm. Şi atunci, Dumnezeu nu ne mai dă, pentru că NOI NU ŞTIM EXACT CE VREM.

Atunci când ceri ceva dar ai inima îndoită, când nu eşti sigur dacă e bine, când te contrazici în ce ceri, Dumnezeu refuză să-ţi dea pentru că tu HABAR N-AI CE VREI şi aşteaptă să-ţi clarifici tu mai întâi cu exactitate ce vrei. Abia apoi, când ştii exact ce vrei şi cum vrei, Dumnezeu îţi dă.

CE SĂ PRIMEŞTI?

dragoste
bani
sănătate
fericire
bucurii
cadouri
sfaturi
încurajări
atenţie
ascultare
încredere
ajutor
exemplu
timp
şansă
oportunitate

CUM TE SIMŢI ATUNCI CÂND…?

Acum, o să luăm lucrurile şi pe partea opusă. Pentru că este foarte important să ne dăm seama de ceea ce facem din ambele situaţii.

Dacă până acum am vorbit de calitatea ta de primitor, hai să vorbim puţin şi de cea de persoană care oferă.

Cum te simţi când oferi ceva cuiva? Simţi că ajuţi acea persoană? Că-i faci un bine? Cum ai vrea să fie primit darul tău? Bine? Dar dacă persoana căreia tu îi oferi, te refuză, cum te simţi? La fel de bine? Şi atunci cum crezi că se simte cel ce îţi oferă, dacă tu refuzi?

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

AUTOINVINUIREA

7 octombrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Săptămâna trecută am citit un articol pe blogul entuziasm.ro numit Nimic.

M-am regăsit în acest articol. Pentru că într-adevăr şi eu am deseori obiceiul să-mi stabilesc scopuri. Pe care nu le ating întotdeauna pentru că uneori sunt prea multe faţă de câte aş putea să fac. Sau, pentru că nu stăpânesc tehnici de gestionare a timpului şi a productivităţii, foarte rar le ating pe toate. Sau uneori sunt pur şi simplu leneşă şi sar peste trecerea la fapte şi la atingerea obiectivelor, mai ales dacă e weekend. Uneori sunt doar planificate şi uitate acolo pe lista de lucruri de făcut. Sau dorind să fac cât mai multe, fac multitasking şi mă defocusez repede. Sau pur şi simplu dintr-o dată îmi sare cheful de muncă şi deschid televizorul să mă uit la un film sau două sau trei în aceeaşi zi.

Dar acest articol şi mai ales paragraful următor mi-au dat de gândit şi m-au făcut să mă gândesc la o idee de articol:

„Dacă ești o fire mai leneșă, poți să râzi și să spui “Aaaa, păi n-am făcut nimic de o săptămâna.” Dar nu la asta mă refer. În săptămâna aia în care tu ai impresia că ai fost o putoare mare, ai muncit din greu: învinovățindu-te.” (Raluca Mureşan entuziasm.ro)

CUM O IDENTIFICI?

Inclin să cred că ţi s-a întâmplat şi ţie să te cerţi pentru diferite lucruri. Evident, vorbeşti cu tine la persoana a doua singular ca şi când persoana pe care o cerţi se află în faţa ta şi nu în interiorul tău. Iată cam cum sună în cazul meu:

Acum, pentru că vorbim de autoînvinuire hai să dau exemple pe acest aspect.

„Iar ai mâncat prea mult…!”

„Nu te poţi controla! Să mănânci doar o bucăţică de … ceva dulce şi să laşi restul pe a doua zi.”

„Vai ce greşeală ai putut să faci!”

„Parcă ţi-ai propus să faci, cutare lucru…”

„Oh, am uitat asta!”

„Dacă aş fi făcut X … aş fi ajuns, aş fi atins… aş fi reuşit Y.”

„Dacă m-aş fi trezit la ora 7 aş fi făcut… aş fi reuşit să fac tot ce mi-am propus.”

„Dacă n-aş fi pierdut din vedere cutare, aş fi abordat XYZ şi aş fi făcut… ţărna praf.”

Bineînţeles că atunci când vorbeşti cu tine, nu doar te învinuieşti, ci te mai şi faci în fel şi chip. Exemplu, „Vai, Fănica, ce împiedicată eşti!” atunci când greşesc sau mă împiedic.

„Ce neatentă poţi fi!” „Niciodată nu faci lucrurile cum trebuie!”, „Nu eşti în stare de atâta lucru…” dar despre modul în care te apostrofezi atunci când greşeşti discutăm altă dată.

CE EFECTE ARE ASUPRA TA?

Te opreşte să te bucuri

Incepi să nu te mai bucuri de ceea ce ai sau de ce ai realizat. Pentru că nu îţi mai dai seama ce ai. Nu mai vezi ce ai făcut. Tot ce nu ai făcut te orbeşte să vezi ce ai făcut. Şi dacă nu le mai vezi, nu le mai apreciezi şi evident, nu te mai poţi bucura de ele. Nu mai poţi auzi cuvinte de laudă pentru ceea ce ai făcut bine. Nu mai poţi simţi bucurie, când ai o voce sau un consiliu de voci în mintea ta, care te face să te simţi albie de porci.

Îţi sabotează încrederea în tine

Dacă te străduieşti să îţi creşti încrederea în tine, să ştii că aceste cuvinte te sabotează fără ca măcar să realizezi. Te face să şchiopătezi. Cu cât te auto-învinuieşti, cu atât scade părerea ta despre tine şi evident scad şi rezultatele. Cu cât îţi scad rezultatele, cu atât tinzi să te învinuieşti mai tare şi să îţi sabotezi încrederea în tine şi din nou rezultatele. Parcă ar fi o spirală, o gaură neagră din care aproape că nu mai poţi ieşi.

Te opreşte să progresezi. Te limitează.

Pe măsură ce te învinuieşti începi să îţi formezi convingeri limitative despre tine şi potenţialul tău. Convingeri care şi mai mult te trag în jos şi îţi sabotează şi munca şi eficienţa şi rezultatele.

Nu poţi fi recunoscător

Aşa cum spuneam mai sus, pe măsură ce te auto-învinuieşti, nu te mai poţi bucura de ceea ce ai. Că nu le mai vezi. Şi atunci cum ai putea să fii recunoscător? Îţi vine cam greu să fii recunoscător pentru lucruri pe care le consideri negativesau pentru lipsurile pe care le sesizezi.

Atragi alte lucruri/ evenimente negative

Să te învinuieşti la fiecare pas pentru nereuşite e la fel de toxic cu situaţiile în care dai vina pe alţii. Te face să gândeşti negativ despre singura persoană pe care trebuie să o apreciezi cel mai mult. Şi cu care petreci cel mai mult timp.

Napoleon Hill spunea: „Individul cu o atitudine mentală negativă atrage necazurile aşa cum un magnet atrage pilitura de fier.”

Există o lege a atracţiei universale care spune că lucrurile pe care te concentrezi, cresc. Dacă tu te concentrezi pe părţile tale negative, pe lenea ta, pe slăbiciunile tale, atragi şi mai mult astfel de situaţii.

SOLUŢII

Felicită-te atunci când ţi-ai atins ce ţi-ai propus. Sărbătoreşte! Recompensează-te!

Nu aştepta să te felicite altcineva. Dacă tu te învinuieşti, nimeni n-o să te felicite. Fă-o tu primul.

Niciodată n-o să reuşeşti să faci tot ce ţi-ai propus, decât dacă nu ţi-ai propus nimic. De ce să vezi ce n-ai făcut când poţi foarte bine să vezi ce ai făcut?

Sărbătoreşte!

Când spun să sărbătoreşti nu înţelege că zilnic trebuie să ieşi la o bere cu prietenii pentru că ţi-ai atins obiectivele.

Dar, poţi să te aplauzi.

Singur.

Sau imaginează-ţi că în faţa ta se află un alt EU care îţi întinde mâna şi te felicită.

Oferă-ţi o bătaie prietenească pe umăr atunci când ai atins ce ţi-ai prpus.

Ţi-a reuşit o prăjitură? Poţi să te feliciţi toată ziua.

Ai reuşit să faci curăţenie? Felictă-te!

Sau odată pe lună poţi să te recompensezi sau te sărbătoreşti în limite decente.

În felul ăsta transmiţi creierului tău să facă mai des ce îşi propune, ca să sărbătoreşti mai des.

Şi cu cât te feliciţi mai des şi te recompensezi mai des, cu atât va creşte şi eficienţa ta. Chiar dacă nu devii perfect peste noapte, bucură-te de fiecare pas.

Acceptă-te aşa cum eşti

Nu e nimeni perfect. Nici eu şi nici tu.

Toată lumea are şi calităţi şi defecte. Vezi-ţi mai întâi calităţile şi lucrează zi de zi să le faci şi mai vizibile şi mai strălucitoare.

Pe măsură ce începi să îţi admiri calităţile s-ar putea să nu mai vezi defectele.

E un alt efect de orbire, dar cu efecte pozitive. Şi lucrează în favoarea ta şi a celor din jur.

În loc să tot pui etichete pe tine şi să te critici pentru tot ce nu reuşeşti ca lumea sau deloc, mai bine gândeşte că DUMNEZEU TE IUBEŞTE ŞI TE ACCEPTĂ AŞA CUM EŞTI!

Îmi place povestea pe care o transmite Max Lucado, numită Eşti special (You are special) .

„In această poveste e vorba de un sat de wimiks, făcuţi din lemn de către un sculptor Eli, care are atelierul de lucru pe deal aproape de sat.

Tot ceea ce fac aceşti Wimiks de dimineaţă până seara, este să îşi pună unii altora steluţe aurii sau buline gri.

Dacă cineva întâlneşte un wimik cu lemnul fin şi vopseaua frumoasă, îi pune o steluţă aurie. Dacă cineva se pricepe să sară, să facă giumbucluşuri, să care cutii mari şi grele, primeşte o stea aurie.

Şi de câte ori primeşte o stea aurie, acel wimik se simte foarte bine şi devine şi mai motivat să mai încerce ceva ca să primească tot mai multe stele.

Dar dacă cineva are lemnul zgârâiat, vopseaua căzută, sau cade, primeşte o bulină gri. Şi nu se simte mai bine.

Un astfel de wimik era Puncinello. Era plin de buline gri că nu-i mai venea să iasă din casă. Încercase să sară şi căzuse. Şi ceilalţi wimik i-au dat buline gri. A încercat să le explice de ce a căzut dar dădea nişte explicaţii patetice şi a primit alte buline gri. Atunci când a căzut şi-a zgârâiat lemnul i i-a căzut vopseaua şi a primit alte buline gri. uneori primea buline gri, fără niciun motiv, doar pentru că mai avea şi altele.

Aşa că se simţea tare deprimat.

Dar într-o zi s-a întâlnit cu o wimikă şi aceasta nu avea nici steluţe aurii, nici buline gri.

Încercaseră alţii să pună steluţe pe ea, pentru că li se părea o calitate că nu are buline gri, dar steluţele cădeau şi nu se lipeau de ea. Alţii, au încercat să lipească pe ea buline pentru că era lipsită de steluţe. Dar nici acestea nu se lipeau.

Şi Puncinello şi-a spus:

-Uite aşa aş vrea să fiu şi eu. Să nu se lipească de mine nicio bulină sau stea.

Aşa că a întrebat-o:

-Bună! Cum faci tu de nu se lipeşte de tine nicio steluţă sau bulină?

-Păi, eu nu le dau importanţă. În schimb merg o oră pe zi să petrec în atelierul lui Eli

-Cine este Eli?

-Oh! Este sculptorul care ne-a creat şi ne-a adus la viaţă. Poate ar fi bine să te duci şi tu să vorbeşti cu el.

-Dar o să vrea să vorbească cu mine? Dar ea nu l-a mai auzit. plecase.

Puncinello, a sta, s-a gândit, a urmărit cum alţi wimiks continuau să pună steluţe sau buline şi s-a hotărât să meargă să vorbească cu Eli.

A intrat în atelierul lui şi s-a speriat. A făcut paşi să plece, dar a auzit o voce:

-Puncinello! Puncinello! Hai, vino!

-Ştii cum mă cheamă? întrebă Puncinello.

-Sigur că ştiu. Doar eu te-am făcut, îi răspunse Eli. Oho! Văd că ai supărat ceva wimiks! Ţi-au pus o grămadă de buline.

-Da’ nu e vina mea! Ştii chiar m-am străduit din greu! încercă Puncinello să se dezvinovăţească.

-Lasă, nu e nevoie să-mi dai explicaţii. Cine sunt acei wimiks ca dă dea buline sau steluţe unii altora? Sunt doar wimiks ca şi tine. e mai important ce cred eu despre tine. Iar eu cred că eşti special!

-Eu? Special? Da nu ştiu să fac nimic!

-Tu eşti special pentru că eu te-am creat! Şi eu nu greşesc! Te invit să mai vii pe la mine să mai stăm de vorbă şi în timp n-o să mai ai atât de multe buline.

-De aceea am venit. M-am întâlnit cu o altă wimikă şi nu avea nicio bulină sau steluţă.

-Ştiu. Eu am trimis-o la tine. Îţi promit că dacă vii să mă vezi zilnic, o să scapi de toate aceste buline.

-Dar, cum?

-Va lua ceva timp, dar trebuie să ai încredere în mine. Pentru mine eşti o persoană valoroasă. Acele steluţe sau buline se lipesc de wimiks pentru că au importanţă pentru ei. dar dacă o să continui să vii pe la atelierul meu, o să înţelegi că pentru mine contezi şi eşti special. Şi cu timpul, vei scăpa de acele buline sau steluţe. Pentru că vei ajunge să apreciezi mai mult decât ce spun ceilalţi.

Puncinello se ridică să plece.

-Mai vino şi mâine şi ţine minte, Pentru mine eşti special!

-Cred că a vorbit serios, se gândi Puncinello şi în acel moment, o bulină se desprinse şi căzu.”

Găseşti povestea pe youtube la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=15QuHygLwFU

Concentrează-te pe părţile pozitive.

Analizează-ţi punctele forte.

Scrie-le zilnic până devin convingeri că ai mai multe puncte forte decât motive de autoînvinuire. Lucrează la punctele tale forte şi amplifică-le.

Legea atracţiei universale spune că pe tot ceea ce te concentrezi, creşte.

Analizează-ţi progresele.

Stabileşte-ţi nişte instrumente de măsură şi verificare prin care poţi să ştii dacă ţi-ai atins scopurile.

Fă o listă de sarcini lunare, apoi, detaliază-o săptămânal şi zilnic.

La sfârşitul fiecărei zile bifează toate lucrurile pe care le-ai făcut.

Acum vreo două luni citeam pe facebook o postare a unui blog scris în engleză cu „zece lucruri pe care să le faci zilnic ca să devii mai înţelept”.

Printre acele zece lucruri era scris, „la sfârşitul zilei fă o listă cu toate lucrurile făcute, săvârşite”.

Şi crede-mă că de atunci, zilnic fac o listă de sarcini dimineaţa, o verific constant pe timpul zilei, iar seara înainte de culcare bifez tot ce am făcut.

Atunci când lucrurile importante au fost atinse, merg la culcare cu un sentiment de împlinire. Cu bucurie.

În afară de asta, ajută şi la creşterea încrederii în sine şi auto-aprecierii.

Bucură-te de ceea ce ai! Fii recunoscător!

Fă o listă cu ce ai şi ce poţi.

Ce calităţi şi abilităţi ai.

Ce resurse ai (resurse financiare, resurse umane – prieteni, resurse tehnologice, resurse energetice etc). Fii recunoscător pentru tot ceea ce ai şi ce poţi să faci. Sunt alte persoane care nu au şi nu pot face ca tine.

Învaţă lecţia. În loc de „ah, dacă aş fi…” poţi folosi „data viitoare voi…”

In cartea „Spune pot si vei putea”, autorul Norman Vincent Peale are un subcapitol numit „înlocuieşte dacă aş cu data viitoare” şi face următoarea sugestie.

Atunci când foloseşti expresia „dacă aş fi…” de cele mai multe ori se referă la regretul pentru anumite acţiuni din trecut.

Iar trecutul, e istorie. Nu-l mai putem schimba.

Aşa că nu te ajută prea mult să te gândeşti la ce s-ar fi întâmplat „dacă…”.

Dar poţi să te gândeşti, să te întrebi ce lecţie se desprinde din ce s-a întâmplat.

Apoi reformulează şi spune „data viitoare voi”.

Te ajută mai mult. Pentru că odată ce ai învăţat lecţia, ai luat decizia ce să schimbi în viitor atunci când mai apare situaţia respectivă sau una asemănătoare.

Daca esti interesat de mai multe strategii ca sa combati autoinvinuirea te invit la un seminar gratuit la Galati. Detalii pe link.

Pana pe data de 10 februarie ai reducere 30% la cartea Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!

In carte afli de unde se naste acest obicei de a te invinui constant si o strategie eficienta si simpla prin care poti sa o invingi pentru totdeauna, ca sa te eliberezi de ea.

Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

PE TIMP DE CRIZĂ SUNT DOUĂ CATEGORII DE OAMENI

1 octombrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

M-am întâlnit într-una din zile cu o clientă mai veche. Ne salutăm şi o întreb:

„- Ce mai faceţi? Că nu ne-am mai văzut demult.

– Sunt foarte supărată. Îmi răspunde ea.

– Pe mine?

– … Primăria îmi închide chioşcul.” Şi a plecat mai departe. Oricum, povestea e veche de vreo doi ani. De fiecare dată când ne întâlneam îmi punea placa cu primăria din Galaţi care a decis să închidă chioşcurile de pe marginea trotuarului. M-am gândit să îi sugerez să caute altă locaţie. Dar era deja departe. Şi parcă i-am mai spus, dar a început că „unde să se ducă? Chiriile sunt scumpe şi nu încasează cât trebuie să dea, plus că sunt şi alte cheltuieli etc., etc.”

Şi după ce am discutat cu ea, mi-am amintit că Lorand Soares Szasz spune într-un material că pe timp de criză sunt două categorii de oameni.

Apoi, citind un extraordinar articol despre bani pe blogul www.personalitatealfa.com mă uit şi la comentarii şi citesc următorul răspuns dat de Răzvan:

„Intrebare: Pera, cum invatam romanii (ca traim printre ei si ne intereseaza, bunastarea noastra tine si de ce e in jur) sa plateasca pentru valoare, si nu neaparat pentru timpul in care e realizat un serviciu/produs?
Exemplu:
Scenariul 1: Diagnostichez o masina in 20 minute, timp in care clientul asteapta pe scaun, servind din minunata cafea/ciocolata calda/ceai pe care si-a comandat-o de la automatul anume asezat in coltul cladirii). Ii spun cat costa reparatia, ca se poate face in 30 minute.
Scenariul 2: Diagnostichez masina in 2 zile, timp in care ma “chinui” de-mi ies apele (chiar daca dureaza datorita faptului ca nu sunt bine pregatit, ori ca ma lalai pe Facebook, in timp ce mai dau un surub jos). Si cand vine clientul dupa doua zile, ii spun ca a fost greu, ca a trebuit sa ma duc in Franta sa iau o seringa speciala cu care sa injectez ulei in motor, ca m-am taiat pe maini si pe fund, lucrand sub masina, toate hainele sunt pline de ulei si motorina). Iar clientul imi spune ca bine, bine, dar “mi-ai spus ca intr-o zi e gata”. Iar eu, “da, da, dar uite ca a aparut …”

Observ ca in general (adica majoritatea, mediocritatea) apreciaza mai mult si e dispusa sa platesca ceva mai mult in scenariul 2, decat in scenariul 1.”

Şi mă gândesc în sinea mea: “Apoi dacă şi cei care citesc articole de dezvoltare personală se cramponează la o categorie de clienţi, ce să mai vorbim de restul? Şi din nou mi-am amintit ce spune Lorand. “Pe timp de criză sunt două categorii de oameni. Cei ce plâng şi cei care vând batiste.”

Şi m-am gândit că n-ar fi rău ca pentru cititorii mei şi nu numai să scriu o comparaţie de comportament a celor două categorii de oameni.

CEI CE PLÂNG VERSUS CEI CE „VÂND BATISTE”

Cei ce plâng găsesc vinovaţi şi scuze. Toată lumea e vinovată: guvernul, primăria, economia, criza, vecinul, mama, tata, partenerul de afaceri care l-a tras în piept, copiii care îi răpesc timpul, partenera sau partenerul de viaţă, starea vremii, traficul etc. Chiar şi Dumnezeu. Toţi sunt de vină că lor nu le merg treburile aşa cum ar fi vrut. Ei nu au nicio responsabilitate şi nimic din ceea ce se întâmplă nu ţine de ei.

Cei ce „vând batiste” caută să devină responsabili şi să îşi asume responsabilităţi. Ei sunt conştienţi că îşi creează viaţa şi nu depind de destin, de soartă. Îşi asumă răspunderea pentru ce spun, ce fac, ce le reuşeşte sau nu le reuşeşte, învaţă din greşeli şi merg mai departe. Sunt permanent orientaţi spre găsirea de soluţii.

Cei ce plâng se cramponează de lucruri mărunte. Se agaţă şi se plîng de un client neserios care nu achită la timp sau a plecat să cumpere de la concurenţă. Refuză să înţeleagă că oamenii sunt diferiţi, că gîndesc şi acţionează diferit. Nu înţeleg că sunt persoane care fug doar după preţuri mici, fără să se uite şi la calitate. Şi dacă se concentrează doar pe clienţi dificili sau neserioşi, ghici ce fel de clienţi o să atragă? Cât mai mulţi neserioşi. Apoi, sunt convinşi că cineva are ceva cu ei. Iau lucrurile la modul foarte personal.

Cei ce „vând batiste” se focusează asupra viitorului şi a obiectivelor. Dacă un client a plecat după oferte mai ieftine, el spune, nu-i nimic, noi căutăm oameni care caută ce oferim noi. Care pun preţ pe calitate. Oare cei ce vând Mercedes îşi reduc preţul până la al unei maşini mai ieftine? În lume există 7 miliarde de oameni. Vom găsi clienţii care să aprecieze produsele sau serviciile noastre. Sau dacă afacerea lor e locală, spun: „în oraşul ăsta sunt atâtea mii (zeci de mii sau sute de mii) de locuitori. Plus cei din împrejurimi. Găsim clienţi care să aprecieze valoarea şi nu preţul. Ei ştiu că în afaceri şi în viaţă există o lege a lui Pareto 80/20 care spune că 80% din muncă aduce 20% din rezultate şi 20% din clienţi aduc 80% din vânzări. Ei aleg să investească timp şi energie şi muncă în găsirea celor 20% din clienţi. Care să le aducă 80% din profit.

Primii, sunt asemenea celor care nu au plasă de ţânţari la geam şi stau terorizaţi că vor fi ciuruiţi de ţânţari pe timp de noapte. Ce se va întâmpla când vine noaptea? Aud 1, 2, sau 5 sau 10 ţânţari care bâzâie prin încăpere. Apoi se ridică şi trec la vânîtoarea de ţânţari, dar uită să închidă geamul. Şi în timp ce vânează un ţânţar alţi zece intră la lumină. A doua categorie, e a celor care au plasă de ţânţari la geam şi dacă se întâmplă să apară vreun ţânţar, mai pune şi o pastilă în priză şi zice: „Nicio problemă. În maxim 10 minute aceşti ţânţari vor fi morţi.” Şi exact aşa se întâmplă. Ei nu-şi fac griji şi nu se plâng.

Cei ce plâng aşteaptă să le pice din cer. Aşteaptă măriri de salarii, indiferent dacă munca lor este sau nu mai valoroasă. Mulţi dintre ei îşi toacă banii la loto, sau la casele de pariuri sau chiar la aparate şi aşteaptă potul cel mare ca să se îmbogătească.

Cei ce „vând batiste” muncesc din greu ca să schimbe ceva în viaţa lor. Chiar dacă rezultatele nu se văd imediat. Mulţi ştiu şi respectă principiul recompensei întârziate. Ei ştiu că la fel ca în agricultură, semeni într-un sezon şi recoltezi în altul. Şi chiar dacă într-un an au loc calamităţi naturale, ştiu că aşa e viaţa şi muncesc în continuare ca să primească recoltele în următorul an.

Cei ce plâng au atitudinea că pică cerul pe ei sau că numai nenorociri îi aşteaptă.

Cei ce „vând batiste” sunt convinşi că au ceva de câştigat. Dacă nu câştigă bani, măcar câştigă experienţă şi se bucură de proces.

Cei ce plâng, fac cumpărături ca să-şi reducă stresul şi emoţiile negative. Ei spun că fac investiţii. Şi chiar fac. Dar nu ei încasează profitul. Ci cei de la care cumpără. Sunt stresaţi de modul în care arată gresia sau faianţa sau mobila sau look-ul lor sau orice altceva. Şi pentru a-şi reduce starea deplorabilă în care se află consideră că trebuie să facă ceva schimbări prin casă sau de look. Poate că ei consideră că fac investiţii ca să se liniştească emoţional, dar după ce fac acele achiziţii nu se simt mai bine. Apar alte sentimente. Cum sunt cele de vinovăţie.

Un exemplu edificator este filmul „Confession of a Shopaholic” unde actriţa Isla Fisher joacă rolul jurnalistei Rebeca Bloomwood dependentă de cumpărături. http://www.imdb.com/title/tt1093908/?ref_=nm_flmg_act_14

Iată câteva replici din film:

„…Sentimentul pe care îl ai când vezi mătasea strălucind în vitrine, să vezi că hainele pe care le probezi îţi schimbă look-uk… să simţi mirosul pantofilor italieneşti din piele…. senzaţia pe care o ai atunci când scoţi cardul şi ai suficient credit pe el … şi banca aprobă tranzacţia… şi intri în posesiaa lucrurilor pe care ţi le doreşti…”

Apoi, plângând, după ce a primit o scrisoare de la bancă cu situaţia contului ei: „…Mi-au spus că sunt o clientă valoroasă… că am făcut o investiţie. Iar acum mă hărţuiesc cu scrisori de ameninţare şi cu recuperatori de credite.”

Iar la final, când prietenul ei s-a supărat că a fost minţit, îi explică:

„- Ştii, eu cumpăr lucruri.

– Cumperi! De ce cumperi?

– Pentru că atunci când cumpăr, lumea pare mai bună… lumea E mai bună… Apoi …nu mai e… şi trebuie să cumpăr din nou…”

Cei ce „vând batiste” au ineligenţă financiară. Ei chiar fac economii şi investiţii. Se plătesc pe ei primii. Şi cum spune Robert Kiyosaki, a te plăti pe tine primul, nu înseamnă să-ţi cumperi o haină nouă, sau o nouă pereche de pantofi. Înseamnă să economiseşti. Investesc în ei şi în educaţia lor. Investesc în afacerea lor, în materie primă, în maşini etc. Şi muncesc şi aşteaptă răbdători profitul. Sau îl determină să vină.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

CÂTĂ ÎNCREDERE AI ÎN PRODUSELE FARMACEUTICE ŞI ÎN RECOMANDĂRILE MEDICILOR?

30 septembrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca 2 Comentarii

Zilele trecute navigam pe internet căutând informaţii despre roşcove. Pentru că băieţelul meu a ajuns să beneficieze şi de papă solidă. Şi pentru că am văzut în supermarket cutii de cereale cu roşcove, m-am apucat să caut informaţii despre ele. Am ajuns pe site-ul http://www.1001vegetarieni.ro/pudra-de-roscove-carobul.html

Pe lângă informaţiile de care aveam nevoie am găsit acolo şi un comentariu foarte interesant scris de Maria:

„Ce sa spun eu sunt intodeauna pentru a manca sanatos, dar despre pudra de roscove , cine imi garanteaza ca pudra este 100% reala, adevarata, pentru ca atatea falsuri se gasesc pe piata comerciala incat nu mai am incredere , pana si medicamentele , am ramas profund impresionata, consternata pt. interferonul din farmacii, deci vorbim de farmacii nu din alte surse, care isi bat joc de vietile oamenilor , fara sa le pese (adevarata crima) le pasa doar de banii care le intra in buzunare. Trebuie o lege foarte ferma de a-i pedepsi pe acesti excroci foarte dur !” (Maria)

Plecând de la acest comentariu, mi-am dat seama că eu am citit o carte a lui Paul Zane Pilzer, numită „Noua revoluţie a bunăstării – Cum să faci avere într-o industrie care va depăşi un trilion de dolari”. Această carte o recomand din toată inima tuturor celor interesaţi de propria sănătate şi bunăstare în acest domeniu.

După ce am citit cartea mi s-a întâmplat să aflu şi alte surse de informare care spun aproximativ acelaşi lucru.

Spre exemplu, autorul argumentează de ce nu este sănătos să consumăm lapte de vacă. El spune că pe lângă hormonii cu care sunt hrănite vacile ca să producă cantităţi din ce în ce mai mari de lapte şi care ajung în cele din urmă în organismul nostru, consumul de lapte de vacă mai are şi alte neajunsuri: provoacă apariţia cancerului la organele genitale din cauza hormonilor, gaze, constipaţie, elimină calciul din organism şi favorizează apariţia osteoporozei. Dacă nu mă înşel medicii recomandă consumul de lapte tocmai pentru a aduce un aport de calciu în organism şi el de fapt îl elimină. S-ar putea să nu fii de acord cu mine, dar te sfătuiesc să citeşti cartea. Eu nu pot să-ţi spun în câteva cuvinte toate argumentele pe care le aduce autorul după ce s-a documentat ştiinţific.

Şi pentru că eu am citit această carte şi am înţeles că industria alimentară ne îmbolnăveşte şi industria farmaceutică nu tratează bolile ci doar simptomele, doar efectele lor, am considerat că e momentul să scriu un articol pe blogul meu ca şi cei care citesc să afle ce se întâmplă.

Evident, eu doar o să fac o introducere, tu dacă vrei să afli mai multe îţi recomand să citeşti Noua revoluţie a bunăstării.

**CITATE DIN „NOUA REVOLUŢIE A BUNĂSTĂRII” DE PAUL ZANE PILZER**

„Am descoperit rapid că principalul motiv pentru care unii oameni sunt obezi şi au o stare de sănătate precară are o legătură mai mare cu economia decât cu biologia.”

„Economia perpetuează obezitatea şi malnutriţia. Economia este în mare măsură vinovată pentru această stare de lucruri. O mie de miliarde de dolari din industria alimentară ne bombardează cu mesaje calculate pentru a ne face să mâncăm din ce în ce mai mult din cele mai proaste produse posibil.”

VITAMINE NATURALE VERSUS VITAMINE SINTETICE

Organismul uman are nevoie de un aport de 13 vitamine esenţiale pentru a funcţiona la capacitatea maximă. Pe foarte multe dintre ele nu şi le poate produce singur şi e nevoie să le suplimentăm noi, fie din alimente, fie sub formă de pastile sau suplimente alimentare.

Unele vitamine sunt preluate din plante în foarte multe ramuri ale industriei de wellness, altele sunt obţinute pe cale sintetică şi cel mai adesea le găsim în farmacii. Din experienţele făcute de cei care promovează consumul de vitamine din surse naturale, dacă le dai foc, pastilele de vitamine sintetice cumpărate din farmacii emană prin ardere un miros de petrol. Iar cele naturale nu ard.

Teoretic, vitaminele, indiferent de unde sunt obţinute au o anumită formulă chimică. Dar oare fac acelaşi lucru? Cunoşti persoane care prin consumul de vitamine sintetice au luat câteva kg în greutate? Ei bine, prin consumul de vitamine sau suplimente alimentare naturale nu se întâmplă să te îngraşi. De ce? Pentru că este identic cu a consuma o anumită cantitate de legume. Şi singura leguminoasă de la care te îngraşi, e cacao combinată cu zahăr în industria ciocolatei.

Hai să luăm alt exemplu. Laptele pentru sugari. Cel care se găseşte de cumpărat are o formulă asemănătoare cu laptele matern. Dar sunt la fel? Fac acelaşi lucru? Formula de lapte din comerţ, oferă copilului anticorpii pe care i-i oferă laptele matern?

La fel e şi cu vitaminele şi mineralele. Cu cât provin din surse naturale, cu atât sunt mai sănătoase.

INDUSTRIA ALIMENTARĂ NE ÎMBOLNĂVEŞTE ŞI NE FACE DEPENDENŢI DE PRODUSELE EI

Aici o să mă folosesc de un alte două citate din cartea „Noua revoluţie a bunăstării”

„Să zicem, de exemplu, că îţi ofer un măr, o banană, o tulpină de sparanghel sau aproape orice alt produs alimentar în starea sa naturală. După ce mănânci două sau trei mere ori banane, corpul are poftă de un alt produs alimentar pentru că plăcerea pe care o simt papilele gustative se diminuează cu fiecare muşcătură. Dar dacă îţi ofer un baton de ciocolată, o porţie de cartofi prăjiţi de la McDonald’s, o doză de Cola sau orice alt aliment procesat aproape întotdeauna îţi doreşti mai mult şi mai mult din acelaşi produs, pentru că aromele chimice au fost modificate cu scopul de a se asigura că nimeni nu se poate opri doar la una dintre ele. Această transformare chimică duce la supraconsum, promovează obezitatea şi distruge tendinţa naturală a papilelor noastre gustative de a căuta varietatea în ceea ce mâncăm.”

„Pe termen scurt, lipsa vitaminelor şi mineralelor se manifestă prin modificări de dispoziţie, lipsă de energie, dureri ale articulaţiilor, tulburări ale vederii, pierderea auzului, precum şi prin mii de alte afecţiuni medicale pe care ştiinţa ne spune să le acceptăm odată cu înaintarea în vârstă. Pe termen lung, aceste deficienţe pot provoca boli majore, cum sunt cancerul şi bolile de inimă.”

DE CE INDUSTRIA FARMACEUTICĂ NU TRATEAZĂ BOLILE?

Pentru că dacă pacienţii ar fi trataţi de bolile lor, industria farmaceutică ar da faliment. Hai să vedem ce spune Paul Zane Pilzer în cartea lui:

„Este mult mai profitabil pentru furnizorii de medicamente să aducă pe piaţă produse pe care consumatorii să le folosească pentru tot restul vieţii decât produse pe care consumatorii să le folosească o singură dată. Învariabil, asta înseamnă cheltuirea fondurilor pentru cercetare şi dezvoltare pe produse care tratează simptomele unei boli, şi nu cauzele acesteia, ca să nu mai vorbim de vindecare.”

Pentru că tratează simptomele, medicamentele câştigă încrederea pacienţilor. În momentul în care boala recidivează, omul obişnuit s-ar putea să nu mai meargă la medic. Se duce direct la farmacie.

Dacă ajungi să citeşti cartea o să afli, ce s-a documentat autorul, ce fac pastilele pentru hipertensiune arterială şi ce fac acestea în organism, cum de fapt, creează impresia că reduc tensiunea, dar dezvoltă alte boli.

Dar cred că poţi să-ţi dai seama şi singur/ă dacă citeşti prospectele din cutiile de medicamente. Teoretic tratează ceva, dar mai tare strică, mai multe efecte adverse secundare au. Şi multe dintre ele atacă ficatul, rinichii, inima şi alte organe interne.

Şi aşa, pentru că în loc să tratăm cauzele, prin tratarea simptomelor, cauzele nu dispar ci se agravează. E ca şi când ai lua un calmant pentru durerea de cap, dar fără să cauţi care e cauza durerii. Şi aceasta revine şi revine şi revine din ce în ce mai rău.

Apoi treptat-treptat apar şi alte afecţiuni pentru că o cauză poate determina un lanţ de efecte. Şi uite aşa ajunge omul să ia pastile cu pumnul şi tot să nu se mai facă bine. Însă îi place să spună: „Odată ce a intrat boala în tine, nu te mai faci sănătos.” Aiurea. Boala este doar un efect. Doar un simptom al unei cauze.

DE CE MEDICII NU INTERVIN ASUPRA CAUZEI BOLILOR?

In timpul sarcinii am avut nişte mici probleme provocate de ciupercile Candida. Medicul ginecolog mi-a recomandat un anumit medicament pe care l-am luat. Dar când problema a reapărut şi a recidivat chiar mai urât, am întrebat-o pe dna dr. ginecolog care e cauza. Ca să ştiu ce măsuri să iau şi ce să evit. Asta pe lângă tratamentul pe care mi l-a recomandat. Nu mi-a răspuns la întrebarea mea, deşi ca specialist e foarte competentă. Apoi mi-am amintit că am acasă volumele de Nutriţie şi biotratamente. Asta pentru că deja ştiu, că aproape orice afecţiune are la bază o neregulă din alimentaţie şi nu numai. Când am cercetat volumele, am aflat că ciupercile Candida se dezvoltă şi se înmulţesc într-un mediu acid provocat de consumul de dulciuri şi fructe cu aciditate ridicată cum sunt citricele. Nici medicul de familie, nici ginecologul nu mi-au recomandat să reduc consumul de dulciuri. De ce? Ce interes au? De ce medicii nu intervin asupra cauzei bolilor şi tratează doar simptomele acestora?

Unii sunt incompetenţi. Da, unii. Nu e cazul să generalizăm. Dar şi ca profesor şi ca fostă studentă, pot să spun că aşa cum într-o clasă de elevi sunt unii de nota zece şi alţii de nota cinci, la fel e şi la facultate. Nu toţi profesorii au terminat facultatea cu media zece şi cred că nici toţi medicii. În afară de asta, nu e obligatoriu ca nota să reflecte nivelul de cunoştinţe pe care le are persoana examinată. Uneori se întâmplă ca cineva care a învăţat foarte bine să ia o notă slabă (mai ales dacă a învăţat pe de rost şi trebuie să explice), alteori să fi învăţat superficial şi să ia notă bună. Mai depinde şi de subiectul la care a fost examinată persoana. Aşa că nota este un factor foarte subiectiv. Iar alţii sunt foarte buni specialişti la teorie, dar incapabili să pună în practică. Mai ales că practica presupune, de fapt, lucru cu omul. Deci, indiferent de motiv, ca în orice domeniu de viaţă şi aici, există medici incompetenţi care mai tare te îmbolnăvesc decât să te trateze.
Unii sunt depăşiţi. Aşa cum spune şi Paul Zane Pilzer, „Tehnologia medicală şi domeniul farmaceutic se schimbă atât de rapid în zilele noastre, încât ceea ce medicii învaţă în facultate este adesea învechit în momentul absolvirii.”
Aşa sunt instruiţi. Pe parcursul practicării meseriei de medic, participă la tot felul de cursuri de perfecţionare, la congrese etc., unde învaţă despre anumite medicamente. Ce fac, ce tratează şi de ce sunt foarte bune să fie recomandate.
Au interese financiare în recomandarea anumitor medicamente. Ţi s-a întâmplat să stai la rând la medicul de familie şi să vină persoane foarte elegante, cu o servietă în mână şi intră în cabinet fără să ţină cont de rând? Ce crezi că fac acele persoane? Oare nu cumva sunt agenţi de vânzări care vin să facă nişte oferte medicilor legate de promovarea anumitor medicamente? Ţi s-a întâmplat să constaţi că medicul ţi-a recomandat un medicament cu nume străin şi cu preţ mai mare, deşi există medicamente mai ieftine care fac acelaşi lucru? De ce crezi că ţi l-a recomandat pe cel mai scump? Poate că pentru acel medicament s-a instruit, sau poate că au contracte cu companiile farmaceutice să primească un anumit comision din recomandările făcute, sau au contracte cu farmaciile care vând. Am auzit de persoane cărora medicul le-a indicat farmacia de unde pot achiziţiona medicamentele. Imaginează-ţi că dacă are comision de la farmacii, şi ţi-a recomandat un medicament pentru o afecţiune, îl iei, dar poate că atunci când boala reapare, nu mai mergi la medic. Te duci direct la farmacie şi iei acelaşi produs pe care ţi l-a recomandat medicul data trecută. Sunt unii oameni care au atâta încredere în ce le spune şi le recomandă medicul că n-ar încerca altceva deşi iau medicamente cu pumnul şi tot rău le este.

CE SĂ FACI?

Informează-te! În prezent sunt atâtea surse de informare că dacă nu ai o carte s-ar putea să găseşti pe internet sfaturi despre anumite boli şi care sunt cauzele lor. Plus canale de televiziune şi emisiuni pe teme medicale. Te invit să nu mă crezi legat de ce am scris aici. Dar te rog să te informezi. Află ce îţi cauzează suferinţa şi ia măsuri alternative fie că apelezi sau nu la medic. Poţi să apelezi la medic ca să afli boala. Apoi caută să afli ce o produce şi îndepărtează cauzele.
Mănâncă sănătos cât mai mult cu putinţă. Ştiu că este dificil să renunţi la toate tentaţiile şi plăcerile oferite de anumite alimente pe care le consumi. Dar măcar poţi să reduci frecvenţa cu care le consumi şi cantitatea lor. Şi caută să renunţi la ele în mod treptat. Identifică care este stilul de alimentaţie care ţi se potriveşte pentru a te menţine sănătos şi în formă.
Dacă iei vitamine şi minerale caută să fie cât mai naturale. Există companii care produc vitamine şi minerale din surse naturale, iar produsele lor nu le găseşti în farmacii.
Fă mişcare. Să ştii că asta este o reclamă de la televizor care chiar îmi place. Pe cât posibil fă mişcare zilnic. Parchează maşina ceva mai departe de casă sau de locul de muncă, sau coboară din autobuz cu o staţie mai înainte în aşa fel încât să poţi să faci şi mişcare în aer liber.
Fă exerciţii de respiraţie. Inspiră profund şi expiră apoi la fel de profund. Exerciţiile de respiraţie te ajută să gestionezi stresul, să te calmezi, să te relaxezi şi să te simţi mai bine.
Mergi la specialişti în wellness. Tot în această carte am aflat şi de alte tipuri de specialişti care ajută oamenii să-şi întreţină sănătatea şi starea de bine. Cum ar fi: nutriţioniştii, kinetoterapeuţii, maseorii, specialişti în vitamine naturale etc.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

MANACA FRUCTE SPRE SANATATE

20 septembrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

DE CE SĂ TRATEZI BALONĂREA, CÂND POŢI S-O PREVII?

Cu câţiva ani în urmă am primit un email cu informaţii referitoare la consumul corect al fructelor şi mai ales la momentul oportun când pot fi consumate. De atunci m-am străduit să ţin cont de informaţia primită şi m-am străduit să consum fructele doar atunci când e bine. Pentru că nu e întotdeauna bine. De atunci de câte ori citesc câte ceva legat de fructe, recitesc şi aflu din nou ceea ce am citit atunci în acel email. Asta îmi dovedeşte că acel email a fost o sinteză a unui material foarte bine studiat. Nu a fost doar o părere.

Apoi am văzut cum se organizează mese festive şi se pun fructele pe masă sau pe mese şi majoritatea celor de la masă le consumau la final. Ca desert. Şi cumva mă aşteptam că dacă eu am citit o informaţie, să o cunoască toată lumea şi eram puţin şocată şi chiar nedumerită să constat contrariul. Am uitat că şi eu am făcut aceeaşi greşeală. Aşa că acum că am un blog m-am decis să scriu un articol despre acest subiect şi să se folosească un număr mult mai mare de persoane.

Am citit că fructele se consumă înainte de masă, nu ca desert, pentru că sunt primele care sunt digerate. Deci dacă tu mănânci mâncare şi apoi fructe ca desert, în loc de desert, o să ai parte … de altceva mult mai puţin plăcut.

MĂRTURII DIN CĂRŢI

Iată ce am găsit scris în două cărţi legat de consumul corect de fructe:

Consumate singure la distanţă mare de mesele principale, acestea rămân pentru scurtă vreme în stomac şi digestia este uşoară. Obiceiul de a le consuma după o masă consistentă favorizează în schimb dezvoltarea unor procese dăunătoare de fermentaţie în tractul digestiv, şi prin urmare, o asimilare proastă a fructelor înseşi şi a celorlalte alimente. (Arturo Tentori, Giovanni Turetta – Combinaţii alimentare sănătoase, o colecţie Jurnalul Naţional, 2008)

Fructele constituie hrana perfectă. Pentru digerarea lor este nevoie de cea mai mică cantitate de energie, oferind în schimb răsplata cea mai mare. Singura hrană de care are nevoie creierul este glucoza…Singura problemă cu fructele este că cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să le mănânce pentru ca organismul să folosească eficient substanţele lor hrănitoare. Întotdeauna trebuie să mâncaţi fructele pe stomacul gol. De ce? În primul rând pentru că fructele nu sunt digerate în stomac ci în intestinul subţire. Fructele trec prin stomac câteva minute şi ajung în intestine unde îşi eliberează zaharurile. Dar dacă ai în stomac deja carne sau cartofi sau amidon, fructele rămân prinse acolo ca într-o capcană şi încep să fermenteze. (Anthony Robbins – Putere nemărginită)

MĂNÂNCĂ FRUCTE SPRE SĂNĂTATE NU SPRE BOALĂ

După cum citit în primul citat, cel extras din cartea Combinaţii alimentare sănătoase, înţelegem că dacă mănânci fructe după mese copioase, nu numai că fructele nu sunt corect asimilate, dar nici celelalte alimente.

Oare nu-i mai uşor să previi decât să tratezi? De câte ori deschid televizorul văd tot felul de reclame la produse farmaceutice pentru tot felul de „afecţiuni”. Inclusiv pentru a te „vindeca” de balonare. Sigur. Numai că tratând balonarea prin tot felul de medicamente te îmbolnăveşti de altceva. Şi ajungi dependent de medicamente şi să iei pastile cu pumnul şi tot să nu te simţi bine. Foarte multe persoane evită să consume fructe tocmai pentru că apoi se balonează. Dar dacă le mănânci corect, înainte de masă, tocmai ce ai mâncat fructe şi ai evitat balonarea.

Aşa că, iată ce-ţi recomand eu. Să nu crezi absolut nimic, niciun cuvânt din ce am scris eu sau alţii despre consumul de fructe. Dar nu te opri aici.

EXPERIMENTEAZĂ! Timp de zece zile mănâncă un fruct (sau câte doreşti) pe stomacul gol. Apoi revino la obiceiurile tale şi vezi cum te simţi. Când şi cum crezi că e mai bine? Când te simţi mai bine? Apoi urmează acel mod de a consuma fructele care chiar te face să te simţi bine.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

10 GREŞELI ÎN ALIMENTAŢIE ÎNAINTE DE DIETĂ

17 septembrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Mi se întâmplă să aud multe persoane feminine, în mod deosebit, dar nu numai, că se plâng de kg în plus şi că trebuie să treacă la nu ştiu ce fel de dietă ca să slăbească.

Unele dintre ele poate sunt îndreptăţite să se gândească la dietă. Altele nu sunt, dar pentru că nu se simt bine în pielea lor sau poate că e la modă să fii stresată că eşti prea grasă tot se plâng de greutatea lor.

Însă nu-mi aduc aminte să vorbească despre greşelile pe care le fac în ce priveşte alimentaţia lor.

Nici eu nu arăt ca cine ştie ce fotomodel. Am luat şi eu kg în plus, făcând greşelile pe care le descriu mai jos. Numai că deocamdată, nu mă gândesc la vreo dietă. Sunt mulţumită cu mine însămi. Eventual o să reduc numărul de greşeli pe care le fac.

Iată câteva dintre greşelile pe care le-am descoperit sau despre care am citit şi am constat că le fac.

SĂRITUL PESTE MESE

Indiferent despre care masă este vorba, săriturile peste mese nu sunt sănătoase. Şi nici nu te ajută să slăbeşti. Chiar din contră. Pentru că la următoarea masă o să mănânci dublu.

Unii sar peste micul dejun. Poate din cauză că se grăbesc să ajungă la muncă sau chiar din dorinţa de a slăbi. După cum spun autorii Jim Lohr şi Tony Schwartz în cartea Fii in forma, micul dejun este important pentru că de la ultima masă din ziua precedentă până dimineaţa s-ar putea să fi trecut 8-12 ore. Şi atunci, chiar dacă tu nu simţi, organismul şi-a pierdut mare parte din energie. Dar, în loc de mic dejun de multe ori păcălim organismul cu o cafea. În aceeaşi carte, autorii ne spun că după ce consumăm cafea, pe termen scurt suntem energizaţi. Dar pe termen lung, suntem epuizaţi pentru că consumul de cafea determină şi o deshidratare puternică a organismului. Aşa că bând o cafea în loc de mic dejun facem de fapt două greşeli. Lipsim organismul de acele calorii care i-ar furniza energie şi îl deshidratăm.

Corect ar fi să ne hidratăm înainte, luăm micul dejun, apoi bem cafeaua.

Alţii sar peste masa de prânz. De ce? Poate pentru că lucrează la patron şi au un program infernal de lucru, fără masă de prânz. Este cazul multor persoane care lucrează la magazine ca vânzătoare şi au program de dimineaţă până seara fără pauză. Sau alte persoane care lucrează în servicii. E valabil şi pentru mulţi care lucrează ca bugetari. De exemplu, în învăţământ, deşi există pauze de circa zece minute între ore, este insuficient ca să poţi lua prânzul liniştit. De multe ori în loc de masa de prânz ne hrănim cu covrigi. Alţii, pur şi simplu sunt atât de ocupaţi cu ceea ce au de făcut şi atât de mult se grăbesc să termine, că uită să mai mănânce.

Corect ar fi ca indiferent care este volumul de muncă al unei persoane să îşi facă timp să ia prânzul. Altminteri rămâne rapid fără energie. Pe care s-ar putea să o mai trateze cu încă o cafea.

Alţii sar peste cină. Cina este cea mai importantă masă a zilei. În cartea Pas cu pas – slăbiţi simplu, fără probleme şi pentru totdeauna (publicata de Reader’s Digest) spune că „este mai important cât mâncăm, decât ce mâncăm”. Aşa că unii o sar în mod intenţionat ca să slăbească. Iată o întrebare şi im răspuns din această carte:

„-De obicei, mă întorc acasă seara târziu, de la birou – deci iau cina chiar înainte de culcare. Am auzit că dacă mănânci chiar înainte de culcare, te îngraşi. Este adevărat?

-Nu trebuie să vă faceţi griji. Atât timp cât veţi mânca porţii raţionale, nu se va depune niciun strat de grăsime peste noapte. În ciuda celor susţinute de unii dieteticieni, nu există nicio legătură între ora mesei şi arderea sau stocarea caloriilor ca grăsime” (Pas cu pas)

Corect este să luăm trei mese principale şi două sau trei gustări între mese. Aşa recomandă toate materialele pe care le-am citit fie în cartea Pas cu pas fie pe alte bloguri de dezvoltare personală.

2. MÂNCAREA NU ESTE SUFICIENT MESTECATĂ

O altă greşeală pe care o facem în alimentaţie este să nu mestecăm suficient de bine alimentele. De ce mâncăm fără să mestecăm suficient alimentele? Poate pentru că ne grăbim şi nu mai avem răbdare să transformăm alimentele într-o pastă înainte de a le înghiţi. Sau pentru că am fost foarte ocupaţi cu munca şi am sărit peste mese, când ajungem seara acasă, mâncăm tot ce găsim şi fără să mai mestecăm. Doar să umplem stomacul. Sau poate că avem dantura stricată şi nu suntem conştienţi că înghiţind nemestecat ne deterioră atât buna funcţionare a stomacului, cât şi a inimii. Sau poate că aşa ne-am obişnuit.

În cartea Pas cu pas ni se recomandă ca inclusiv supele şi ciorbele să le mestecăm foarte bine. Să mâncăm cu îmbucături mici şi să mestecăm foarte bine totul. Odată cu mestecarea foarte bine a alimentelor, scade şi cantitatea de mâncare pe care o înghiţim. După aproximativ 20 de minute din momentul în care ne-am aşezat la masă se instalează starea de saţietate.

3. ÎNDOPAREA

Ti s-a întâmplat să termini tot din farfurie chiar dacă te-ai săturat mai înainte de a termina? Sau să îţi fi plăcut atât de tare mâncarea, că în ciuda faptului că dai semne să te fi săturat să-ţi mai pui o porţie? Mie mi s-a întâmplat de multe ori.

Poate te ajută următoarea poveste. Nu mai ştiu unde am citit-o.

Două prietene, să zicem Ana şi Ioana, s-au întâlnit după foarte mult timp şi au luat masa în oraş. La un moment dat, pe când mai avea foarte puţin în farfurie, Ana ia recipientul cu sare şi pune din belşug peste ceea ce mai avea acolo. Uimită, Ioana o întrebă:

De ce ai făcut asta?
Ei bine, pentru că m-am săturat. Aşa, dacă am pus sarea peste ce a mai rămas, mă asigur că n-o să mai fiu tentată să mănânc până la ultima bucătură.

4. MÂNCATUL ÎN FAŢA CALCULATORULUI ŞI A TELEVIZORULUI

Prima dată când am luat serios în greutate ca adult, asta a fost cauza. Mâncam seara în timp ce lucram la calculator dulciuri, seminţe şi beam suc. Până am înţeles.

Apoi, ca profesor, de câte ori mergeam cu copiii la vreun film, constatam că aproape toţi îşi cumpărau pungi cu seminţe, sau cu pop-corn, sau cu snacks-uri pe care le ronţăiau în timpul filmului. Când termina punga, coborau şi-şi luau alta.

Uneori, ne luăm prânzul sau cina în faţa calculatorului, din dorinţa de a „economisi timp”.

În cartea Fii in forma, autorii recomandă să facem fiecare activitate pe rând. Atunci când încercăm să facem mai multe activităţi odată, ne irosim energia şi timpul şi nici nu ies lucrurile foarte bine făcute.

În cartea Pas cu pas se spune că atunci când mâncăm în faţa televizorului sau a unei activităţi la calculator, nu mai avem timp să simţim aroma alimentelor. Să le plimbăm prin toată gura şi să le mestecăm foarte bine. Pentru o alimentaţie sănătoasă, autorii, ne recomandă să simţim cât mai multe arome ale alimentelor şi să le mestecăm foarte bine. Dacă mâncăm în faţa calculatorului sau a televizorului, nu ne mai putem concentra pe calitatea alimentelor.

5. CONSUM EXCESIV DE FAST-FOOD ŞI ALTE ALIMENTE NESĂNĂTOASE

La acest punct se pot spune multe sau la câte s-au spus, putem considera că deja lucrurile sunt foarte bine ştiute. Şi cu toate acestea, acest punct este cel mai ignorat dintre toate.

La aceste categorii de alimente, combinaţia cea mai periculoasă o reprezintă amestecurile de grăsimi şi sosuri. Acum au apărut unele tipuri de fast-food cu mâncare gătită şi poţi alege şi alte sortimente de mâncare, nu doar pizza sau şaorma. Partea cea mai tristă este că am văzut că inclusiv la sate au apărut astfel de chioşcuri de fast-food.

Aceste alimente sunt foarte calorice, dar foarte sărace în elemente nutritive. Aşa că de multe ori fie nu ne simţim sătui, fie nu avem suficientă energie.

Verifică cât de des mănânci fast-food. fă-ţi un grafic şi vezi într-o lună de câte ori s-a întâmplat. Dacă s-a întâmplat o singură dată, pe lună, e ok. Dar dacă e de câteva ori pe săptămână sau chiar zilnic, atunci nu mai e ok. Sau dacă tot îţi place să mânânci de acolo, măcar nu te mai plânge de kg.

6. CONSUM EXCESIV DE DULCIURI

Cred că şi acest punct este foarte cunoscut. Adesea multe persoane care se plâng de numărul de kg, se simt vinovate de cantitatea de dulciuri şi mai ales de ciocolată pe care o consumă.

Din ce ştiu eu, de prin cărţi sau de la mentorii mei, când avem poftă de dulce foarte des, înseamnă că avem o lipsă de crom în organism.

Aşa că mergi la o farmacie şi cumpără-ţi un Picolinat de crom. Crede-mă că ştiu ce spun. Am avut o perioadă în care am mâncat multă ciocolată. Am mâncat după o masă o cutie de vreo 200 de grame de ciocolată şi nu mă puteam opri. Apoi consumam zilnic ciocolată. Aşa că am mers, mi-am cumpărat o cutie, am luat zilnic câte o tabletă timp de o lună, apoi câteva luni nu am mai simţit nevoia de a consuma atâtea dulciuri. Ba dispăruse şi pofta de pâine. Şi am slăbit serios fără să ţin vreo dietă.

7. CONSUMUL DE BĂUTURI DULCI ÎN TIMPUL MESEI

Aici nu mă refer la consumul de suc la desert. Mă refer la consumul de băuturi dulci înainte şi în timpul mesei.

Există obiceiul de a da la masă la femei vin alb sau vin dulce, pe motiv că e mai „uşor”. Iar vinul roşu e mai tare şi mai are şi alte calităţi. Când vorbim de mâncare, nu ne referim la calităţile de afrodisiac al vinului roşu, ci la capacitatea lui de a ajuta digestia. Vinul dulce nu e mai uşor. Doar pare mai uşor. Iar zahărul îi măreşte tăria.

Am făcut liceul agricol, specializarea horticultură. Mi-amintesc că diriginta noastră ne-a spus la lecţiile de viticultură şi vinificaţie: „la friptură se consumă vin roşu, sec. Vinul alb merge la peşte, iar vinurile dulci la desert”. Apoi, ajunsă profesor, am citit la un moment dat „Codul bunelor maniere” şi acolo am citit ceva asemănător, dar mai detaliat. Vinul roşu sec, ajută la digerarea mai rapidă a grăsimilor. Vinul alb e mai uşor şi atunci poate fi consumat la peşte. Dar dacă pui la friptură un vin alb şi dulce, nu numai că nu poţi digera cum trebuie, dar simţi că îţi stă mâncarea pod în stomac.

8. CONSUMUL DE APĂ RECE ÎN TIMPUL MESEI

Din diversele materiale pe care le-am citit despre acest punct, apa se recomandă a fi consumată fie cu jumătate de oră înainte de masă, fie la 1,5 ore după masă. Consumată înainte de masă, umple stomacul şi cantitatea de mâncare consumată scade. Consumată în timpul mesei, favorizează formarea colesterolului şi depunerea grăsimilor sub formă de plăci pe arterele de sânge.

9. MERSUL LA CUMPĂRĂTURI ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME

De câte ori nu am mers la cumpărături atunci când ne este foame? Ştii ce se întâmplă? Nu mai ai control la ceea ce cumperi de mâncare. Şi nici la cât mănânci.

Caută să-ţi faci cumpărăturile atunci când eşti sătul şi să le ai trecute pe listă.

10. MÂNCATUL ÎN FUNCŢIE DE STAREA EMOŢIONALĂ

Mâncăm fără să ne putem controla atunci când suferim din dragoste, atunci când suntem trişti sau deprimaţi sau stresaţi.

Poţi să reduci stresul. Există tehnici de reducere a stresului.

Poţi să te plimbi atunci când eşti trist sau deprimat. Sau să găseşti alte modalităţi de a te înveseli.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

AI GRIJĂ CE RĂSADURI PLANTEZI PE CREIER

11 septembrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Zilele trecute am fost la Biserică şi am auzit două pilde care sunt foarte adevărate atât din punct de vedere religios, cât şi al dezvoltării personale.
Aceste pilde sunt legate între ele prin mesajul pe care îl transmit. Şi m-am gândit să fac un articol despre ele pentru ca un număr cât mai mare de oameni să afle despre ele.

Prima pildă: Oile merg la păscut şi mănâncă iarba pe care o găsesc. La prânz când este prea cald, se retrag de la păscut şi încep să rumege ceea ce au mâncat.

Pilda a doua: Moara macină ceea ce-i pui. Dacă pui grâu, obţii făină de grâu, dacă pui secară, obţii făină de secară, dacă pui porumb, obţii mălai. Iar dacă pui pietre, obţii, pietre mărunţite.

La fel se întâmplă şi cu mintea umană.

Ce plantezi aia culegi

Imaginează-ţi mintea umană ca pe o tarla. Ca pe o bucată de pământ pe care trebuie să pui diverse răsaduri. Răsadurile nu sunt altceva decât ceea ce în mod conştient alegi să asculţi, să înveţi şi să te modeleze.
Să ne uităm un pic la oamenii din jur şi să-i ascultăm ce spun:

• Cei care merg la Biserică şi citesc cărţi religioase, vorbesc despre Dumnezeu, despre minunile lui şi despre diferite înţelesuri ale Bibliei sau Sfintei Scripturi. Sunt veseli, dar fără să râdă în hohote şi parcă o lumină izvorăşte din interiorul lor. Ai impresia că aceşti oameni radiază o pace şi o bucurie sufletească. Au ţinute cuviincioase, şi vorbele parcă le sunt proaspăt scoase din cuptor, sunt calde şi prietenoase. Pentru unii, aceşti oameni care citesc cărţile sfinte şi vieţile Sfinţilor şi care vorbesc permanent de Dumnezeu sunt nişte fanatici. Pentru alţii sunt nişte modele demne de urmat.

• Cei care citesc cărţi de gândire pozitivă, gândesc pozitiv şi-i învaţă şi pe alţii să gândească la fel. Vorbesc despre gândirea pozitivă. Privesc încrezători spre viitor. Pentru ei, problemele sunt provocări sau chiar oportunităţi. Îi vezi zâmbind şi fiind fericiţi pentru că aleg să fie fericiţi. Pentru că aleg să gândească pozitiv. Aleg să vadă partea bună a lucrurilor sau partea plină a paharului. Pentru mulţi, ei sunt doar nişte visători care ignoră problemele şi greutăţile vieţii, dar ei ştiu că nu le ignoră, ci le înfruntă cu atitudinea omului conştient că le poate învinge.

• Oamenii de afaceri şi cei ce citesc cărţi despre bani vorbesc despre bani şi despre câte posibilităţi de a-i multiplica au. Ei sunt modele pentru cei ce vor să câştige bani sau sunt surse de plictiseală dacă se întâmplă să fie în apropierea celor care nu sunt interesaţi de bani. Pe ei îi auzi adesea spunând. „banii nu sunt cel mai important lucru în viaţă, dar lipsa sau prezenţa lor afectează multe dintre lucrurile importante ale vieţii”. Sau cum spune un cântec românesc cântat de Andra, „Banii n-aduc fericirea, dar te-ajută să-ntreţii iubirea”.
• Cei care se uită la filme de groază vorbesc doar despre monştri, despre vampiri şi cine mai ştie ce alte grozăvii. Sunt persoane speriate că cine ştie ce li se poate întâmpla.

• Ce-i care citesc poveşti îşi reprezintă multe aspecte ale vieţii sub forma unor poveşti. Au voci calde şi melodioase şi parcă tot ce-ţi spun te unge la suflet.
• Cei care citesc cărţi şi articole de specialitate, vorbesc de specialitatea respectivă, de ceea ce au mai aflat în acele cărţi sau materiale ştiinţifice. Dacă te afli în preajma lor şi eşti de altă specializare s-ar putea să te plictiseşti. Sau ai putea să supraevaluezi inteligenţa lor. Dar dacă ei citesc şi se informează doar despre ştiinţa respectivă, nu-i normal să fie nişte experţi în domeniu?

• Cei care se uită la filme de acţiune vorbesc despre arme, împuşcături, condus cu viteze foarte mari (ca la curse). Sunt nervoşi, agitaţi şi permanent puşi pe harţă. Au impresia că toţi oamenii sunt violenţi şi soluţia pentru a supravieţui este să fii tu însuţi foarte violent.
• Cei care se uită la diferite show-uri, povestesc despre acestea şi despre glumele mai mult sau mai puţin deşănţate auzite la televizor. Se cred haioşi că spun glume pe care nu le ştiu cei ce nu urmăresc programele respective.

• Cei care se uită la emisiuni sportive, vorbesc de rezultatele sportivilor şi de munca lor.
• Cei care se uită la ştiri se îngrozesc să mai iasă din casă (mai ales seara după anumite ore), şi nu vorbesc decât despre nenorocirile auzite, de modul în care preşedintele l-a criticat pe nu ştiu ce demnitar şi invers. Aceşti oameni sunt stăpâniţi de teamă şi de neîncredere. Se aşteaptă la pericol şi tragedii la fiecare pas. Şi pentru că au aşteptări atât de negative, au parte de asemenea întâmplări foarte negative. Dar întotdeauna e altcineva vinovat. Oricine altcineva, inclusiv Dumnezeu, numai ei nu. Pentru ei singura realitate este cea prezentată pe micul ecran sub formă de crime, jafuri şi alte orori. Refuză să mai accepte alta.

Ce pui în minte ta nu-ţi poate lua nimeni

Mi-amintesc că într-una din cărţile sale, Robert Kiyosaki spune că unei cunoştinţe de-a lui i s-a întâmplat să fie jefuită. Hoţii i-au spart casa şi i-au luat… ce? Televizorul, laptopul, sistemul audio, bani şi alte câteva bunuri. Dar nu s-au atins de o singură carte din bibliotecă. De ce? Păi ce să facă hoţii cu cărţile? Eventual să le vândă la anticariat să obţină alţi bani. Că doar n-o să le citească. Dacă le-ar citi ar afla informaţii foarte valoroase, cum ar fi cele legate de modul în care cunoştinţa lui Robert Kiyosaki a făcut acei bani. Iar faptul că avem o bibliotecă imensă, nu garantează că o avem şi în cap. Până nu citim cartea, nu intră singură în mintea noastră.

Ce pot să-ţi fure hoţii? Să-ţi spargă conturile bancare şi să-ţi lichideze conturile de bani, să-ţi fure bunurile materiale din casă, să-ţi fure identitatea şi să treacă drept TU. Dar nu-ţi pot fura ce se află în mintea ta. Pentru că altfel ar fi la fel ca tine. Şi dacă tu eşti o persoană religioasă şi citeşti cărţi pentru îmbogăţirea sufletului, hoţii, ar deveni şi ei mai bogaţi sufleteşte şi mai cinstiţi. Dacă eşti o persoană care citeşte cărţi despre gândire pozitivă sau despre bani şi hoţii ţi-ar fura ce e în mintea ta, ar deveni şi ei la fel de buni ca tine şi nu ar mai avea nevoie să-ţi fure bunurile materiale. Pentru că ar şti şi ei ce şi cum să facă.

Am citit în atâtea cărţi (şi cred că este adevărat) că este dovedit ştiinţific următorul contrast. Dacă un om câştigă la loto o sumă foarte mare, în câţiva ani ajunge mai sărac decât înainte de câştig. Pentru că nu are mintea formată să manipuleze sume atât de mari. Iar oameni de afaceri milionari sau chiar miliardari care din diferite motive au pierdut toată averea, în câţiva ani şi-au revenit. Pentru că mintea lor a fost cea care a creat acea avere.
Eu am citit despre miliardarul Donald Trump că a fost la un moment dat în pericol de a da faliment şi apoi şi-a revenit şi chiar şi-a mărit averea.

Concluzia:

Aşa cum moara macină ce-i pui în ea, cum oaia rumegă iarba pe care a mâncat-o, aşa şi omul e frământat de gânduri legate cu ceea ce intră în mintea lui. Şi despre ce-l frământă în minte, despre aia va şi vorbi.

Exerciţiu:

Fă un grafic cu ceea ce intră în mod frecvent în mintea ta. Ce fel de informaţie? Analizează cum te afectează informaţia care intră în mintea ta. S-ar putea să nu fie deloc aşa cum am scris eu în acest articol. S-ar putea să fie altceva decât cele scrise de mine aici.
Te aştept să-mi spui.
*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.
Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Numele Tău Este Puternic

6 septembrie 201422 octombrie 2020 Fanica Rarinca Lasă un comentariu

Multe din numele de familie au rădăcini româneşti adânci, provenind din numele familiilor vechi de boieri ale ţării. Altele ne arată ocupaţia pe care o aveau strămoşii noştri şi sub ce „nume” sau poreclă erau cunoscuţi în perioada vieţii lor.

Am căutat pe internet şi am găsit liste cu nume de familii româneşti. Iorgu Iordan a făcut un dicţionar al numelor de familie româneşti. Dacă tastezi numele pe care îl cauţi poţi vedea o secţiune din pagina cărţii cu numele căutat sau ceva asemănător. Câteva materiale ajutătoare, precum dicționare de nume, vei găsi la sfârșitul acestui articol.

Prenumele româneşti, au cel mai adesea nume de sfânt, pentru că poporul român cinsteşte sfinţii ca pe prietenii lui Dumnezeu. Iar aceste prenume, au şi ele însemnătatea lor.

Să luăm de exemplu, prenumele Maria. Cuvântul are o semnificaţie complexă dar cea mai cunoscută traducere este de „stea a mării”.

Pe internet am găsit un site unde poţi să verifici ce înseamnă prenumele tău. La finalul acestui articol vei găsi și un dicționar de prenume.

Ca profesor am văzut mulţi copii scriindu-şi numele de câteva ori pe diferite foi şi în diferite stiluri. Şi m-am gândit „ce copilărie!” Apoi, parcă mi-am amintit foarte vag că şi eu făceam operaţii asemănătoare pe când eram copil. Aşa că m-am amuzat teribil.

Doar că odată cu adolescenţa uităm să mai fim copii şi să mai facem lucrurile pe care le făceam atunci. În prezent adulţii care îşi scriu atât de mult numele sunt cei care ştiu şi cred că numele lor are o deosebită putere şi influenţă asupra lor. O fac în mod conştient pentru a creşte încrederea în sine şi pentru a da şi mai multă valoare numelui său.

Numele tău are putere asupra ta

Am citit că numele tău are putere asupra ta. Iar dacă îl scrii de foarte multe ori, duce la creşterea încrederii în sine, la fortificarea sinelui.

Însă se poate întâmpla să ai un nume de familie cu semnificaţie negativă. Mi-amintesc că am avut un elev numit Perdevară. Evitam să îl strig pe numele de familie. Tocmai pentru că ştiam că numele e puternic. Însemnătatea numelui tău poate determina ce poți sau ce nu poți face în viață.

Apoi, am citit că toate cuvintele pe care le folosești au putere asupra ta. Deci, cu atât mai mult are putere numele pe care ești strigat zi de zi şi cu care îți vorbești ție însuți/ însăți.

De ce nu îţi place numele?

Mulţi copii îmi spun că nu le place prenumele pe care îl poartă.

Şi mi-amintesc că pe când eram adolescentă nici mie nu-mi plăcea numele meu. Ştiam că numele meu este o prescurtare de la Ştefan. Iar în satul nostru era o femeie mai în vârstă numită Ştefana care avea laba piciorului tăiată la ambele picioare şi era vai de capul ei. Şi câteva colege mai răutăcioase asociau prenumele meu cu prenumele ei. Şi-l pronunţau pe un ton de denigrare. Aşa că îmi era ruşine cu numele şi prenumele pe care le aveam. Mă simțeam umilită, asociată cu o persoană cu handicap și chiar credeam ce spuneau.

Verifică şi tu care ar fi motivul pentru care nu îţi place prenumele sau numele pe care îl porţi. Oare nu cumva cineva asociază sau chiar tu asociezi numele tău cu altă persoană negativă sau de care nu-ţi place, dar poartă acelaşi nume cu al tău?

Oare nu cumva ai auzit numele tău rostit pe un ton dispreţuitor?

Abia în facultate am înţeles adevărata valoare a numelui meu. Când am citit sau auzit că Ştefan înseamnă „cunună, coroană pe care o poartă un învingător în luptă”, am înţeles ce putere și frumusețe are numele meu. Tot în facultate o profesoară mi-a zis că numele Rarinca a fost prenume în Moldova medievală. Am căutat pe internet ce ar putea să însemne numele meu de familie, dar nu am găsit. Însă am constat că rimează cu prenumele Fănica şi sună ca o poezie. De atunci îmi place foarte mult numele pe care îl port. Sunt mândră și fericită că mă numesc așa.

Cum poţi face să îţi placă numele sau prenumele tău?

Găseşte pe cineva pozitiv sau cu renume care poartă numele tău şi rosteşte-ţi numele cu aplomb. Cu respect. Cu veneraţie. Cu mândrie. Ca şi când ai striga numele acelei personalităţi;
Găseşte traducerea numelui tău. Numele tău înseamnă ceva şi te poate ajuta să-ţi împlineşti destinul şi viaţa.
Găseşte poezia sau muzicalitatea numelui tău. Fă-l să sune bine de tot.
Scrie-l de foarte multe ori (am citit că e bine să-l scrii de cel puţin 50 de ori pe zi). Îţi va da încredere în tine şi forţă.
Crede în numele tău!
Fii mândru de numele tău!

Construieşte un brand în jurul numelui tău

Numele tău este asociat de ceilalţi oameni cu caracterul tău. Dacă eşti o persoană de încredere, dacă eşti o persoană cu tărie de caracter, cu respect de sine şi de semeni etc., atunci când cineva rosteşte numele sau prenumele tău se va gândi la tine şi la calitatea ta.

Dacă eşti o persoană care nu-şi respectă angajamentele sau ai obiceiuri neplăcute, iarăşi, cei din jur vor asocia numele tău cu obiceiul cel rău.

Cu toţii avem şi calităţi şi defecte. Aşa că fii o persoană care-şi pune în valoare calităţile. Pentru ca oamenii să se gândească la numele tău cu plăcere. Iar asta îţi va afecta şi modul în care te priveşti tu şi îţi vezi sau îţi auzi numele. Pentru că ceea ce auzim şi vedem de multe ori coincide cu credinţele şi convingerile noastre interioare.

Fă ca numele tău să răsune cu bucurie, cu entuziasm din gura celor din jur.

Am auzit mai demult expresia: „Când rosteşte numele cutare, parcă i se umple gura”. Fă ca numele tău să umple gura şi inima tuturor.

Dar în primul rând fă ca numele tău să umple de bucurie şi plăcere gura şi inima ta!

Dicționar de nume de familie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nume_de_familie

Dicționar de prenume

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

PUTEREA LEULUI

2 septembrie 201424 septembrie 2017 Fanica Rarinca 1 Comentariu

PUTEREA LEULUI

(Obiceiuri mici şi zilnice care îţi schimbă viaţa III)

In acest articol nu este vorba de leul din savană, regele animalelor. Nu. Este vorba de leul românesc, cel pe care îl folosim zilnic la cumpărături.

Ce poţi să cumperi în prezent cu un leu? Să vedem:

– o pâine

– unul sau doi covrigi

– o îngheţată wafe

– 10 bomboane

– două sau trei eugenii (depinde şi de unde le cumperi)

– un corn cu ciocolată de la patiserii

– o banană

– două-sau trei mere (de alea româneşti la 2,5 lei kg)

– un iaurt

– două ouă

– o brichetă sau o duzină de chibrituri

– o pungă de pufuleţi

– alte câteva mărunţişuri

La salariile pe care le avem aici în România şi la preţurile care sunt la produsele de cumpărat de cele mai multe ori rămânem fără bani la câteva zile de la salariu. Sau, mă rog, fără bani pentru alte lucruri. Asta pentru că, de cele mai multe ori alegem să-i plătim pe alţii înaintea noastră.

Primii noştri bani din salariu se duc la stat, chiar înainte să-i vedem în mână. Se duc sub formă de impozit, contribuţii pentru sănătate, pentru pensii etc. Asta înseamnă că înainte ca tu să beneficiezi de bani, plăteşti mai întâi la stat.

Apoi, evident rate şi facturi. Adică, iar, înainte să te plăteşti pe tine, să te bucuri de banii primiţi, banii de pe munca ta, se duc la diferiţi agenţi de furnizare a unor produse sau servicii.

Ce rămâne se duce pe mâncare şi eventual pe îmbrăcăminte sau încălţăminte sau alte produse.

Asta înseamnă că TU BENEFICIEZI ABIA LA URMĂ DE BANII DIN MUNCA TA.

Iar dacă nu mai scapi de datorii, nici măcar nu mai beneficiezi de ei.

Robert Kiyosaki ne pune că prin toate ratele nu suntem altceva decât nişte sclavi la companiile de la care am luat produse sau servicii pe credit.

Ce ne sfătuiesc marii finanţişti ai lumii, prin cărţile pe care ni le pun la dispoziţie? Să ne plătim mai întâi pe noi. Adică să facem ceva economii.

ECONOMIILE

S-ar putea să spui că tu nu poţi să pui bani deoparte, oricât ai încerca. Îţi spun eu, că dacă ai credite şi ai de achitat rate lunare, nu e vorba de faptul că nu poţi ci, de faptul că nu ţi-ai propus cu adevărat. Adică e o problemă de voinţă, nu de putere.

Există expresia că dacă vrei să ieşi din casă, cheltui bani. Vreau să-ţi spun că sistemele de plăţi au evoluat atât de mult, că nici nu mai e nevoie să ieşi din casă ca să cheltui bani.

Dar ce-ai zice de economii? Ce ai zice dacă ai economisi UN LEU PE ZI ÎN FIECARE ZI?

E prea complicat pentru tine?

Gândeşte-te că ce faci în fiecare zi devine obicei şi apoi tipar de existenţă. Îţi intră atât de mult în obişnuinţă şi în felul de a fi, că nu te mai poţi lăsa de obicei. Şi nici nu-ţi mai dai seama când faci sau ce faci.

Dacă pui deoparte un leu pe zi, într-un an de zile economiseşti 365 de lei.

Ce poţi să cumperi cu 365 de lei în prezent?

Dacă eşti mamă, ai tendinţa să te „sacrifici” şi să nu-ţi mai cumperi anumite lucruri pentru că au prioritate copiii. Aşa că dacă pui pentru tine zilnic un leu într-un plic, sau într-o cutie sau poate într-un borcan, într-un an economiseşti 365 de lei. În perioada în care sunt reduceri în magazine, poţi să mergi şi să îţi cumperi pentru tine, tot ceea ce nu-ţi permiţi în general. Un costum de haine, sau poate o pereche de pantofi sau altceva ce îţi doreşti foarte mult.
Un bilet de participare la un seminar de dezvoltare personală. Evident, ştiu multe persoane care spun că ar dori să se dezvolte personal, dar când aud că biletele de participare la aceste seminarii costă, spun că nu au bani. Nicio problemă. Pune un leu pe zi într-un borcan şi vei avea bani.
E posibil să se ivească o oportunitate de afaceri, de investiţii care să ajungă la o sumă apropiată. Ce te faci dacă nu ai nimic pus deoparte? Nu-i aşa că ratezi oportunitatea? Apoi dai vina pe criză sau pe alţii.
Rechizitele şi cărţile necesare unui copil la începerea anului şcolar. Pe moment, habar n-am cât îl ajunge pe un părinte să îşi echipeze copilul pentru şcoală. Dar dacă ne gândim că are nevoie de ghiozdan, caiete de toate tipurile, creioane colorate, penar, pixuri sau stilouri noi, plus uniformă, încălţări, s-ar putea ca cei 365 de lei să nu-i ajungă pentru un copil. Dar să spunem că în general cam atât costă. Dacă ai un copil, poţi să economiseşti un leu pe zi, dacă ai mai mulţi copii, poţi să economiseşti câte un leu de fiecare. Etc.

Dacă ai un venit aşa de mic, că nu-ţi permiţi să pui deoparte un leu pe zi, încearcă măcar cu 0,5 lei pe zi. într-un an de zile economiseşti 182,5 lei. Tot e ceva. Cu siguranţă este mult mai mult decât nimic.

Dacă faci parte din categoria de oameni cu venit peste 1000 de euro lunar, s-ar putea să nu ţi se potrivească această idee de a economisi un leu pe zi. Vezi dacă nu cumva ţi se potrivesc ideile de mai jos.

CATEGORII DE ECONOMISIRI

T. Harv Ecker în cartea lui, Secretele minţii de milionar ne dă câteva exemple de economisiri.

10% din venitul lunar.

De fapt, finaţiştii lumii ne spun că e bine să punem deoparte:

10% pentru economii,
10% pentru distracţii,
10% fond pentru caritate,
10% pentru educaţie şi dezvoltare personală,
10% pentru investiţii (care să aducă profit).

Şi că ar trebui să ne descurcăm cu doar 50% din venit. Pentru mine n-a funcţionat chiar aşa. Dar cu economisirea a 10% din venit, am reuşit. Poate nu mereu.

Ce ne învaţă aceşti finanţişti? Ca fondul de economii, să-l numim ECONOMII, şi nu bani albi pentru zile negre. Motivul? DACĂ TE AŞTEPŢI LA ZILE NEGRE, LE VEI AVEA. Aşa că pur şi simplu poţi să creezi un fond de economii, de care să nu te atingi. Niciodată. Lasă-l să crească. În timp, pentru că banii atrag bani şi cu cât sunt mai mulţi, cu atât atrag mai mulţi, o să ai un fond considerabil de bani economisiţi.

2. un cent dublat în fiecare zi.

Ziua întâi un cent. Ziua a doua, doi cenţi. Ziua a treia, patru cenţi. Ziua a patra, opt cenţi. Ziua a cincea 16 cenţi. Ziua a şasea, 32 de cenţi. Ziua a şaptea, 64 de cenţi … Te-ai prins, da? Ideea e că într-o lună de 31 de zile ajungi la peste 10 milioane de dolari. Dacă nu mă crezi fă singur calculele.

La această variantă eu îţi propun să pui zilnic doar un leu. Fără să-l dublezi. Dacă faci zilnic operaţia şi se transformă în obicei, în timp, pe măsură ce veniturile ţi se diversifică, poţi să treci şi la varianta de un cent sau un leu dublat în fiecare zi.

Cred că e mai important obiceiul decât suma pe care o pui deoparte.

3. o anumită sumă fixă în fiecare lună

Dacă nu poţi să pui deoparte nici 10% din venit, nici un cent dublat în fiecare zi, poţi să economiseşti o sumă fixă în fiecare lună. Stabileşti singur cât şi când.

PLANIFICĂ-ŢI DIN TIMP EVENIMENTELE SAU ACHIZIŢIILE IMPORTANTE

Odată ce începi să îţi faci obiceiul de a economisi, începi să îţi planifici şi evenimentele sau achiziţiile pe care vrei să le faci. De ce? Ca să nu te destabilizezi financiar sau să le obţii prin credite.

Ai o nuntă. De cele mai multe ori, data nunţii e cunoscută cu câteva luni înainte (mai puţin a mea, că am stabilit-o în două săptămâni). Economiseşti ca să nu te dai peste cap şi să rămâi fără bani, mai ales că pe lângă darul pe care-l faci îţi mai cumperi şi ţinute şi pantofi şi alte accesorii. Toate acestea te pot ajunge la un salariu dintr-o lună. Şi poate că tocmai de aceea numeşti contribuţia ta amendă pentru că o simţi ca pe o datorie, ca pe o obligaţie. Ca să nu mai numeşti contribuţia ta amendă, începe să economiseşti lunar o anumită sumă de bani. Cât? Păi depinde de cât vrei să le oferi şi cât timp ai la dispoziţie. Împarţi suma de dar la numărul de luni şi ai obţinut suma pe care să o economiseşti. O să vezi că în luna nunţii nu mai ai de scos din buzunar tot salariul tău sau să te mai şi împrumuţi. Şi n-o să-ţi mai fie atât de greu. Eu am procedat aşa pentru nunta fratelui meu. Mi-a fost mult mai uşor în luna respectivă.
Vrei să pleci într-o excursie. Fie că plănuieşti să pleci în concediu în ţară sau peste hotare, deplasarea, cazarea, masa, costă. Plus alte cheltuieli. Haine potrivite, încălţări adecvate, alte echipamente, alte cheltuieli. Şi uneori costă mai mult decât îţi poţi permite. Plus banii de buzunar pe care vrei să-i ai ca să-ţi iei ceva suveniruri sau o îngheţată, o intrare la un muzeu etc. Gândeşte-te cât costă totul şi economiseşte lunar o parte din suma de care ai nevoie. Dacă vrei să pleci în altă ţară, poţi să economiseşti direct în euro. Aşa tentaţia de a-i cheltui atunci când apar urgenţe financiare e aproape de zero. Să zicem că pui deoparte 50 de euro în fiecare lună. Într-un an faci economii de 600 de euro. Şansele să pleci într-o călătorie cresc.
Vrei să faci o achiziţie mai costisitoare. Să zicem că vrei să cumperi ceva care costă cam 1000 de lei. Poţi să economiseşti 2,7 lei pe zi sau 84 lei pe lună.

Ideea este că nu mai laşi lucrurile la voia întâmplării. Ţi le stabileşti din timp când vrei să se întâmple. Şi lucrezi la ele ca să se întâmple. Aşa cum vrei tu.

STABILEŞTE-ŢI PRIORITĂŢI FINANCIARE

In acest articol am dat câteva idei pentru care să economiseşti bani. Dacă le consideri importante pe toate şi începi să faci un plic pentru concedii, un plic pentru rechizite, un plic pentru nuntă, un plic pentru … te destabilizezi financiar. Exact ca atunci când scoţi toată suma din buzunar atunci când ai nevoie. De aceea, iată ce îţi sugerez.

Scrie 10 lucruri pe care ţi le doreşti într-un an de zile. Reciteşte-le şi pune în dreptul lor suma aproximativă de care ai nevoie pentru a le îndeplini. Apoi alege obiectivul financiar cel mai important sau pe cel mai costisitor dacă e şi foarte important şi începe să strângi bani pentru el în mod echilibrat.

ATENŢIE! Rezistă tentaţiei de a lua bani din economii ca să îţi achiţi urgenţele. Crede-mă că ştiu cât e tentaţia de mare. Odată ce ai început să iei bani din economiile făcute, e foarte greu să-i mai pui înapoi. Apoi gândeşte-te! Pentru lucruri importante găseşti întotdeauna bani. ÎNTOTDEAUNA. Dacă vrei să te împrumuţi, pentru ce e mai uşor să obţii bani? Pentru că ţi s-a spart o ţeavă şi te inundă, sau ca să pui bani în plicul de concediu?

ÎNVAŢĂ-ŢI ŞI COPIII SĂ FACĂ ECONOMII

Evident, cel mai bun mod de a-ţi educa copiii, este prin exemplu personal. Dacă tu economiseşti, învaţă-i şi pe copii valoarea banilor şi învaţă-i să facă la fel

Din ce am văzut ca profesor, copiii primesc bani de pacheţel zilnic. Unii nu primesc şi se mulţumesc să mănânce cornul şi laptele oferite de guvern. Unii primesc chiar şi 10 lei sau mai mult pentru pachet în fiecare zi. Crezi că mai vor laptele şi cornul? Nu. Se joacă cu ele sau le aruncă. În cel mai fericit caz le dă altora care nu au.

Dar majoritatea elevilor au zilnic la ei cam 2-3 lei pentru pacheţel. Sau mai mult. Învaţă-ţi copilul ca din cei 2-3 lei pe care îi primeşte, să economisească măcar 0,5 de lei în fiecare zi. Spune-i că cei 0,5 lei economisiţi zilnic, înseamnă 2,5 lei într-o săptămână (şcolară), adică cam 10 lei pe lună sau 100 de lei pe an şcolar.

Mai spune-i că acei bani economisiţi are libertatea să şi-i folosească cum îi place lui. Dacă vrea să-şi cumpere ceva ce tu nu îţi permiţi, încă, îşi poate cumpăra. Sau poate acoperă parţial costul unei excursii în care vrea să meargă. Sau îşi cumpără o minge sau … orice îşi doreşte şi se încadrează în suma strânsă. Crede-mă că dacă îi explici de ce e bine să economisească şi îi dai şi tu exemplu, nu va fi greu pentru copilul tău să evite să cheltuiască până la ultimul bănuţ, doar pentru că ştie că va primi alţii a doua zi.

AVANTAJELE ECONOMIILOR

te disciplinează. Te ajută să îţi propui scopuri financiare, să te angajezi în procesul de economisire şi să te ţii de angajament până îţi atingi scopul.
creează obiceiuri de a nu cheltui până la ultimul bănuţ. Specialiştii spun că e nevoie doar de 30 de zile de acţiune repetată zilnic pentru ca acea acţiune să devină obicei şi să intre pe pilot automat. Doar 30 de zile faci o activitate în mod conştient şi depui efort să-ţi aminteşti, apoi, devine obişnuinţă. Odată ce te obişnuieşti să strângi bani şi să-i pui deoparte ştii mai bine cum să te descurci pe vremuri de criză.
te obişnuieşti să ai parte de recompensă întârziată. Autorii de cărţi de educaţie financiară ne spun că o diferenţă majoră între cei săraci şi cei care au bani, este că cei din categoria a doua au învăţat să-şi amâne recompensele pentru atunci când şi le permit. Cei bogaţi sau cu bani, nu pleacă în excursie şi nu îşi cumpără bunuri cu bani din credite. Ci cu bani din profituri. În cel mai rău caz se recompensează cu bani din economii. Dar pentru ei, este mai important să facă economii şi investiţii, mai mult chiar decât confortul personal. Îmi amintesc că Robert Kiyosaki spune că la începutul afacerii lor, aveau atâtea dificultăţi financiare, că dormeau în maşină sau pe la rude. Şi toată lumea îi întreba de ce nu îşi iau o slujbă? Pentru că voiau să fie liberi. Sau că Kim Kiyosaki si-a cumpărat maşina pe care şi-o dorea din banii obţinuţi ca profit. În felul ăsta maşina a fost un premiu (pe care l-a iubit). Dacă o cumpăra cu bani din credit, maşina o făcea să muncească precum o sclavă şi ar fi urât maşina. Cred că avem mare nevoie de lecţii pe tema asta.
îţi planifici viaţa. Nu mai laşi lucrurile la voia întâmplării. Că dacă o fi, o fi. Ţi le planifici tu. Şi evenimentele şi viaţa financiară. Şi atunci nu mai eşti ca într-o barcă în largul mării la soarta vânturilor şi a furtunilor, ci eşti într-o corabie cu motor foarte puternic care face faţă vicisitudinilor.
eşti pregătit şi pentru oportunităţi. Dacă îţi faci obiceiul de a economisi şi să nu ca să ai bani albi pentru zile negre, ci ca să ai bani în caz că se iveşte o oportunitate, când acestea apar, ai finanţele de care ai nevoie. Trebuie doar să alegi cea mai bună sau cele mai avantajoase oportunităţi.

Dacă tu mai cunoşti alte idei sau criterii de a face economii, te rog să ni-l împărtăşeşti într-un comentariu. Dacă ştii şi alte avantaje ale economisirii banilor, iarăşi te rog să scrii mai jos ca să se folosească şi alţi cititori.

*** Dacă ţi-a plăcut acest articol aştept comentariile tale pe blog, pe email sau pe reţelele de socializare.

Dacă îl consideri util şi pentru alţii, poţi să îl trimiţi mai departe apăsând butoanele like, share sau forward.

Pagina 20 din 24
« Prima
«inapoi
... text anterior
10
... text anterior
18
19
20
21
22
... text urmator
» inainte
Ultima »

DE CE NU EXISTĂ N-AM AVUT DE ALES

Perspectiva religioasă

E o minciună

Încerci să îţi eliberezi conştiinţa şi dai vina pe altcineva

ORI TRĂIEŞTI CU PROBLEMA, ORI GĂSEŞTI SOLUŢII

IMPLICAŢIILE ALEGERILOR

Efecte în lanţ

Ne hotărăsc cursul vieţii

Influenţează destinul altora

Influenţează generaţii de oameni

Liberul arbitru

Partajează asta:

De ce?

Din mândrie

Din cauza unor asocieri de cuvinte.

Pentru că avem impresia că nu respectăm Cuvântul lui Dumnezeu care spune „MAI FERICIT ESTE A DA DECÂT A LUA”

Dintr-o slabă încredere în noi înşine. În subconştientul nostru avem impresia că nu merităm.

CE SĂ PRIMEŞTI?

CUM TE SIMŢI ATUNCI CÂND…?

Partajează asta:

CUM O IDENTIFICI?

CE EFECTE ARE ASUPRA TA?

Te opreşte să te bucuri

Îţi sabotează încrederea în tine

Te opreşte să progresezi. Te limitează.

Nu poţi fi recunoscător

Atragi alte lucruri/ evenimente negative

SOLUŢII

Felicită-te atunci când ţi-ai atins ce ţi-ai propus. Sărbătoreşte! Recompensează-te!

Acceptă-te aşa cum eşti

Concentrează-te pe părţile pozitive.

Analizează-ţi progresele.

Bucură-te de ceea ce ai! Fii recunoscător!

Învaţă lecţia. În loc de „ah, dacă aş fi…” poţi folosi „data viitoare voi…”

Partajează asta:

CEI CE PLÂNG VERSUS CEI CE „VÂND BATISTE”

Partajează asta:

CITATE DIN „NOUA REVOLUŢIE A BUNĂSTĂRII” DE PAUL ZANE PILZER

VITAMINE NATURALE VERSUS VITAMINE SINTETICE

INDUSTRIA ALIMENTARĂ NE ÎMBOLNĂVEŞTE ŞI NE FACE DEPENDENŢI DE PRODUSELE EI

DE CE INDUSTRIA FARMACEUTICĂ NU TRATEAZĂ BOLILE?

DE CE MEDICII NU INTERVIN ASUPRA CAUZEI BOLILOR?

CE SĂ FACI?

Partajează asta:

Partajează asta:

SĂRITUL PESTE MESE

2. MÂNCAREA NU ESTE SUFICIENT MESTECATĂ

3. ÎNDOPAREA

4. MÂNCATUL ÎN FAŢA CALCULATORULUI ŞI A TELEVIZORULUI

5. CONSUM EXCESIV DE FAST-FOOD ŞI ALTE ALIMENTE NESĂNĂTOASE

6. CONSUM EXCESIV DE DULCIURI

7. CONSUMUL DE BĂUTURI DULCI ÎN TIMPUL MESEI

8. CONSUMUL DE APĂ RECE ÎN TIMPUL MESEI

9. MERSUL LA CUMPĂRĂTURI ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME

10. MÂNCATUL ÎN FUNCŢIE DE STAREA EMOŢIONALĂ

Partajează asta:

Ce plantezi aia culegi

Ce pui în minte ta nu-ţi poate lua nimeni

Concluzia:

Exerciţiu:

Partajează asta:

Numele tău are putere asupra ta

De ce nu îţi place numele?

Cum poţi face să îţi placă numele sau prenumele tău?

Construieşte un brand în jurul numelui tău

Partajează asta:

PUTEREA LEULUI

(Obiceiuri mici şi zilnice care îţi schimbă viaţa III)

ECONOMIILE

CATEGORII DE ECONOMISIRI

10% din venitul lunar.

2. un cent dublat în fiecare zi.

3. o anumită sumă fixă în fiecare lună

PLANIFICĂ-ŢI DIN TIMP EVENIMENTELE SAU ACHIZIŢIILE IMPORTANTE

STABILEŞTE-ŢI PRIORITĂŢI FINANCIARE

ÎNVAŢĂ-ŢI ŞI COPIII SĂ FACĂ ECONOMII

AVANTAJELE ECONOMIILOR

Partajează asta:

Fanautodidact

Cele mai citite articole

**Pentru că avem impresia că nu respectăm Cuvântul lui Dumnezeu care spune „MAI FERICIT ESTE A DA DECÂT A LUA”**

**CITATE DIN „NOUA REVOLUŢIE A BUNĂSTĂRII” DE PAUL ZANE PILZER**