VOCEA SÂNGELUI

analize de sange

 

Unii oameni sunt îndrăzneţi, alţii sunt timizi.
Unii sunt optimişti sau dimpotrivă, pesimişti. Alţii sunt competitivi sau retraşi.
Unii îşi doresc să conducă, alţii preferă să facă ce li se spune. Unii lucrează independent, alţii se descurcă mai bine în echipă. Unii sunt solitari şi ceilalţi oameni îi obosesc, alţii sunt sociabili şi doar între oameni se simt bine şi se încarcă cu energie.
Unii sunt calmi, alţii sunt furioşi şi temperamentali.
Unii sunt încăpăţânaţi, foarte ambiţioşi, alţii se pricep să negocieze.
Unii luptă pentru fiecare ţel pe care şi-l propun, alţii abandonează lupta la primul „eşec”.

Ce ne face să fim atât de diferiţi?

S-ar părea că răspunsul este sângele nostru. Acesta se impune prin crearea unor tipuri de personalitate diferite, tipuri de personalitate cu care ne naştem şi le purtăm toată viaţa. Pe parcursul vieţii nu putem schimba tipul de personalitate pe care îl avem. Acesta poate suporta anumite influenţe prin educaţie, prin experienţele personale, dar vocea sângelui rămâne aceeaşi pe toată durata vieţii. Putem să învăţăm să ne înţelegem mai bine unii cu alţii, putem învăţa să comunicăm mai bine, dar vom continua să reacţionăm şi să ne purtăm în funcţie de tipul de personalitate pe care îl avem.

Încă din facultate am auzit despre tipurile de personalitate. Adică mi s-a spus că am anumite tipuri de personalitate. Numai că am auzit lucruri diferite şi atunci am devenit curioasă şi mi-am dorit să aflu adevărul. De exemplu, o colegă de facultate mi-a zis că sunt colerică pentru că mă supăram când constatam că mi se umbla în lucrurile personale. Un profesor mi-a zis că sunt melancolică. Pe când învăţam psihologia pentru gradele didactice m-am ciocnit din nou de noţiunea de personalitate şi am citit despre ele, dar nu găsisem niciun chestionar prin care să identific tipul meu de personalitate. Vreo câteva colege de cancelarie mi-au zis că sunt muncitoare şi deci sunt sangvinică. Ulterior, o fostă elevă care făcea liceul la un profil umanist şi studia psihologia, mi-a zis că sunt flegmatică pentru că eram calmă şi nu reacţionam atunci când ea îmi dădea anumite răspunsuri.
Asta era prea de tot. Ai auzit de vorba aia că dacă ai o boală şi consulţi 10 medici, fiecare îţi prescrie alt tratament? Aşa mă simţeam eu. Îmi doream să găsesc o carte prin care să-mi pot determina eu tipul de personalitate. Am găsit-o. Se numeşte „Personalitate plus Cum sa-i intelegi pe altii intelegandu-te pe tine” şi este scrisă de Florance Littauer. După aceea am mai citit şi alte cărţi ale autoarei tot pe partea de personalitate.
N-o să-ţi vorbesc în acest articol despre tipurile de personalitate descrise în carte. Nici despre personalitatea mea după cele patru tipuri principale identificate. Poate cu altă ocazie.

grupa sanguina

Astăzi o să-ţi vorbesc despre o altă carte pe care tocmai am terminat-o de citit, numită „Personalitatea grupelor sanguine”.
N-aş fi crezut că o să fiu interesată de diferenţele dintre grupele sanguine în acest mod. Adică, acum vreo zece-unsprezece ani, o prietenă s-a întors din Franţa unde avusese o bursă de un an. Mi-a spus că acolo până şi regimurile alimentare sunt în funcţie de grupa sanguină. Iar eu, nu mai ştiu dacă am gândit doar în gând pentru mine sau cu voce tare, dar ştiu că a sunat cam aşa: „Ce ţi-i şi cu cei din Europa de vest. Au atâtea mofturi…Nu mai au ce scorni. Mănânci ce ai şi ce poţi”.

alimentatie

Dar când eşti interesat/ă de personalităţi, ai citit deja câteva cărţi despre acest subiect şi parcă tot mai sunt câteva lucruri pe care nu le înţelegi pe deplin nici la tine nici la alţii şi dai peste o carte de acest tip în propria bibliotecă, ce faci? O citeşti, nu? Şi printre altele afli că nu doar cei din Europa de Vest ci şi cei din Japonia sunt absolut obsedaţi de personalitatea grupelor sanguine. În Japonia s-au făcut studii amănunţite legate nu doar de personalitatea grupelor sanguine. Dar şi de speranţa de viaţă a oamenilor şi chiar de cât de bine dotaţi sexual sunt purtătorii diferitelor grupe sanguine. În acest sens în Japonia se fabrică prezervative speciale în funcţie de grupele sanguine (s-ar părea că reprezentanţii grupei A sunt cel mai bine dotaţi ca lungime).
Aşa că acest articol este inspirat din această carte. E ca un rezumat. Dacă eşti interesat/ă de aceste particularităţi, te invit să citeşti articolul. Dacă vrei să ştii mai multe, îţi sugerez să citeşti cartea. Pentru punctul Răspândire am consultat şi wikipedia.

Grupa 0

Răspândire pe glob 46%, în România 34%.
Puncte forte: dacă faci parte dintre reprezentanţii grupei sanguine 0 să ştii că aceştia sunt optimişti, curajoşi, ambiţioşi, raţionali, au voinţă fermă, îşi urmăresc ţelul cu energie, nu renunţă niciodată. Acţionează cu siguranţa victoriei, consideră eşecul o provocare, au mare capacitate de adaptare, sunt excelenţi conducători, capabili de decizie, au un deosebit simţ pentru echitate. Sunt persoane cu sânge rece, disciplinate, competitive, responsabile. Sunt întreprinzători înnăscuţi şi rezistenţi la stres. Au o mare nevoie de recunoaştere şi de admiraţie.
Puncte slabe: sunt persoane reci – e greu să te apropii de ei sufleteşte (parcă ar trăi într-o fortăreaţă), se implică puţin în viaţa celorlalţi şi par aroganţi. Dacă pe dinafară par duri şi puternici, pe dinăuntru sunt foarte vulnerabili.
Reprezentanţi: Michael Schumacher, regina Elisabeta II, Jackie Kennedy, Prinţul Charles, Mihail Gorbaciov, Al Capone etc.
Obiective: să aibă succes, să fie independenţi.
Alimentaţie: Sunt mari consumatori de carne (s-ar părea că e grupa care a apărut odată cu primii vânători din istoria omenirii).
Sănătate: Reprezentanţii grupei au un sistem imunitar puternic. Sunt robuşti şi viguroşi.
Boli: Se îmbolnăvesc de ulcer gastric o frecvenţă cu peste 50% mai mare decât la alte grupe, ulcer duodenal.
Speranţa medie de viaţă: este cea mai mare dintre toate grupele, fiind de 87 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

  •   Grupa A – contrariile se atrag, dar nu este obligatoriu să se şi înţeleagă. 0 are tendinţe dominatoare, are nevoie de distanţă personală şi pare lipsit de sentimente, iar A are legături foarte puternice cu alte persoane.
  • Grupa 0distanţa creează relaţia. Au nevoie de activităţi de lucru şi recreere proprii, separate de ale partenerului pentru a fi fericiţi. Pot realiza şi lucruri în comun, dar individualismul este foarte important pentru ei.
  • Grupa ABeste ca dansul pe un butoi cu pulbere. 0 este raţional, logic, cumpătat şi tânjeşte după imboldul care să-l încânte, să-l emoţioneze, după neconvenţional, după ceva original care este propriu grupei AB. AB îşi doreşte să fie iubit, puternic, de aceea alege un 0. Dar combinaţia acestor grupe produce lezări şi dezamăgiri de ambele părţi.
  • Grupa Bluptă la tot pasul. 0 doreşte să dea tonul la toate, iar B îşi doreşte acelaşi lucru. Ambii îşi doresc putere, să urmărească un scop deşi în direcţii diferite, să aibă ultimul cuvânt.

Lucrul în echipă: după ce AB visează şi vine cu idei, cei cu grupa 0 sunt foarte buni la stabilirea obiectivelor şi trecerea la acţiune.

Grupa A

Răspândire: pe glob 40%, în România 41%.
Puncte forte: dacă eşti reprezentantul acestei grupe sanguine să ştii că ei reprezintă sentimentul, siguranţa, solidaritatea, un deosebit simţ de observaţie, putere mare de empatie. Sunt buni comunicatori, sunt uşor de educat şi dornici de pace. Se adaptează pentru vreme îndelungată Îşi reţin mânia, îşi frânează energia, Au o paletă largă de trăsături, fie sunt sensibili, fie reformatori şi fanatici. Luptă atât pentru sine cât şi pentru o idee. Se descurcă foarte bine ca: consultanţi, asistenţi, îngrijitori, ascultători, medici, masori şi multe alte meserii care presupun o viaţă socială activă, contact permanent cu semenii.
Puncte slabe: nu-şi exteriorizează supărarea acumulată, vulnerabili, nu spun de ce au nevoie, foarte temători, fac multe pentru alţii şi puţin pentru ei.
Reprezentanţi: Lady Diana, Fănica Rarinca, Richard Nixon, Oskar Lafontaine, Hans-Olaf Henkel, Adolf Hitler (dacă eşti reprezentantul grupei A, nu fi jignit. să ştii că am citit despre el că era o personalitate paranoică).
Obiective: siguranţă, armonie, cooperare, dedicaţie şi apropiere.
Alimentaţie: Digeră foarte bine peşte, orez, ceai verde. Digeră foarte greu carnea, cartofii, laptele. Eu sunt o mare carnivoră. Cele mai bune legume pentru mine sunt: pieptul de pui la grătar, cotletele, fripturile. Deşi s-ar părea că nimic din ceea ce-mi place să mănânc nu-mi face bine.
Boli: cancerul gastric, afecţiuni cardiace, circulatorii (au sângele dens), spasme musculare şi dureri de spate, giardia, devin uşor agitaţi, îşi fac adeseori griji inutile – de aceea ajung să sufere de boli de inimă, reflectează mult asupra lucrurilor. Au nevoie de linişte şi relaxare.
Speranţa medie de viaţă: reprezentanţii acestei grupe sanguine au cea mai scăzută speranţă de viaţă, de doar 62 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

  • Grupa Anu ne vom despărţi niciodată. Ambii sunt persoane sociabile, pacifiste, sensibile. Uneori pot apărea tensiuni „mute” care îi macină pe parteneri pentru că nu-şi vorbesc despre problemele şi nemulţumirile lor. Lipsesc entuziasmul şi dinamismul, de aceea relaţia poate deveni foarte plictisitoare.
  •   Grupa Bsensibili contra insensibili. A tânjeşte după intimitate şi contact, B preferă să îşi urmeze individualist propriul drum. A preţuieşte o seară romantică, B este un realist în permanenţă, sentimentele puternice nu sunt punctul lui forte, iar A este dezamăgit.
  • Grupa ABprofunzime vioaie. AB este pentru A precum o băutură acidulată – o prospeţime care te înviorează şi te stimulează la acţiune. Dar uneori prea multă grijă manifestată de grupa A îi paralizează pe cei din AB, cu atât mai mult cu cât au ei înşişi o componentă A.

Lucrul în echipă: se ocupă de toate grijile şi conflictele interumane, îşi dă seama unde este punctul nevralgic sau ce vrea clientul. Avertizează şi îmbunătăţeşte lucrurile pentru ca tuturor să le meargă bine.

Grupa B

Răspândire: pe glob 10%, în România 19%.
Puncte forte: dacă eşti reprezentantul acestei grupe sanguine să ştii că poţi fi sociabil şi echilibrat în relaţiile cu semenii, organizator desăvârşit, ordonat, exact. Cei din grupa B au principii de viaţă foarte ferme, preferă să aibă propriul lor „cap”, gândesc realist, sunt optimişti, foarte încrezători. Sunt corecţi, harnici, perseverenţi, încăpăţânaţi, prevezători, găsesc soluţii chiar şi în cazurile cele mai dificile. Au inteligenţă analitică, sunt liber-cugetători, îşi asumă responsabilitatea. Sunt foarte atenţi la detalii. Meserii care li s-ar potrivi: chirurg, jurist, artizan, specialist în computere, biolog, inginer, tehnician şi alte meserii care presupun migală şi tehnică de precizie.
Puncte slabe: nu le plac experienţele, nu acţionează în forţă, sunt persoane foarte reci, distante, fără sentimente, nehotărât în luarea de decizii.
Reprezentanţi: Mia Farrow
Obiective: un frâu lung, superioritate, libertate, pur şi simplu niciun sentiment.
Alimentaţie: pot mânca orice pentru că au un sistem digestiv foarte robust.
Boli: predispus la infecţii renale şi urinare. În rest este foarte rezistent. Este pe locul doi după grupa 0.
Speranţa medie de viaţă: sunt tot pe locul doi după grupa 0, dar cu aproape 10 ani mai puţin, trăiesc cam 77 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

  • Grupa Beste durabilă, dar foarte rar amuzantă. Aici se întâlnesc raţiunea cu logica şi încăpăţânarea cu betonul. Au loc certuri aprige sau se tace ostentativ.
  • Grupa AB – această relaţie este marcată de un dezechilibru, B primeşte mai mult, iar AB plăteşte pentru asta, deşi forţa şi vigoarea lui B sunt relaxante pentru AB şi îi dau siguranţă. Sunt multe contradicţii în această relaţie. B este exact şi de încredere, AB este spontan şi generos.

Lucrul în echipă: acţionează mai degrabă individual decât în echipă, totuşi în echipă i se potriveşte rolul de tehnician pentru că e direct interesat de modul în care se fac lucrurile, de controlor al calităţii, costurilor, de finisare a lucrurilor, a detaliilor.

Grupa AB

Răspândire: pe glob 4%, în România 6%.
Puncte forte: dacă eşti reprezentantul grupei AB să ştii că persoanele cu această grupă sanguină sunt uneori ca cei din grupa A, alteori ca cei din grupa B, iar alteori se manifestă în mod complex pentru că întregul este mai mult decât suma părţilor. Sunt persoane imprevizibile, creative şi intuitive, înclinate spre partea artistică. Sunt pline de surprize, misterioase, fermecătoare şi atrăgătoare. Uneori sunt persoane introvertite, alteori sunt extrovertite. Sunt nebuni după sex. Au tendinţă spre perfecţionism ca cei din grupa B. Sunt întreprinzători, receptivi la nou, dornici de relaţii, plini de viaţă, spontani şi curioşi. Par destul de inegali. În general conversează cu plăcere şi pot fi foarte sensibili şi intuitivi pentru ca în momentul următor să devină calculaţi şi obiectivi.Meseriile care li se potrivesc: actorie, modă, vânzări, protocol, branşa hotelieră – multe activităţi care presupun numeroase contacte umane.
Puncte slabe: trăiesc multe dezacorduri, uneori domină dorinţa de apropiere neconflictuală ca cei din grupa A, alteori dorinţa de precizie extremă ca cei din grupa B. Uneori sunt tandri si sensibili ca cei din A, alteori sunt furiosi si temperamentali ca cei din B. Părţile grupei B frânează părţile grupei A. Autoblocarea este cea mai gravă problemă a persoanelor cu această grupă sanguină. De exemplu, mai întâi se luptă să câştige ceva, apoi nu foloseşte corect acest lucru. Iar cei din jur nu înţeleg. Sunt nestatornici, nu au suficientă putere de rezistenţă. Nu au ţeluri clare.
Reprezentanţi: Mailyn Monroe, J.F. Kennedy.
Obiective: recunoaştere şi simpatie, dorinţă de apreciere, ajutor şi sprijin, libertate de mişcare.
Alimentaţie: în mare parte se aseamănă cu grupa A, carnea nu e bine digerată, dar lactatele da.
Boli: şi din acest punct de vedere se aseamănă mult cu grupa A. Sunt afectaţi de aceleaşi categorii de boli (cancer gastric, boli ale inimii, pentru ei valorile ridicate ale colesterolului sunt foarte periculoase). În schimb, sistemul imunitar este mai puternic şi sunt mai robuşti decât cei din grupa A. Tocmai de aceea şi durata medie de viaţă este mai mare decât la grupa A. Sunt însă măcinaţi de tensiuni interioare din cauza părţilor opuse ale manifestărilor sale, care determină depresii trecătoare.
Speranţa medie de viaţă: este de 70 ani.
Compatibilitatea de cuplu cu:

  • Grupa ABambii parteneri trăiesc la cote înalte. Dar nu pot rezista aşa pe termen lung. Amândoi sunt imprevizibili unul pentru celălalt şi caracterul lor capricios poate deveni un punct sensibil permanent, deoarece cei cu grupa AB nu-şi pot imagina că îi pot răni pe alţii. Trebuie să îşi acorde multă libertate unul altuia pentru a trăi în înţelegere.

Lucrul în echipă: sunt nişte visători şi creatori şi locul lor cel mai potrivit în echipă este să vină cu idei inovatoare.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CINE-ŢI FURĂ FERICIREA?

 

Zi de zi te uiţi la viaţa ta şi ai impresia că ceva lipseşte. Ceva care te împiedică să fii fericit şi recunoscător, dar nu ştii exact ce. Te uiţi la cei din jur. Unii nu sunt fericiţi şi parcă prin tristeţea lor te regăseşti şi tu. Alţii sunt fericiţi şi radiază. Transmit în jur doar bucurie, bunătate şi voie bună.

Care sunt aceleaspecte ale vieții care te împiedică să fii pe deplin fericit?

 

INVIDIA

 

Şi de multe ori nu înţelegi cum pot alţii să fie fericiţi? Ce au ei şi tu nu ai? De ce la unii dă Dumnezeu tot binele şi fericirea din lume, în timp ce pe tine te lasă uitării să te zbaţi în mizerie?

Uiţi că de fapt, ai atâtea motive să fii fericit, poate chiar mai multe decât cei pe care îi vezi zâmbind şi radiind, dar nu reuşeşti să le vezi. Ochii tăi sunt acoperiţi parcă de o pâclă şi te împiedică să vezi darurile cu care ai fost înzestrat.
Ţi se pare mult mai simplu să vezi ce au alţii. Sunt câteva proverbe care descriu foarte bine aceste situaţii:

„Capra vecinului e mai grasă.”,

„Iarba vecinului e mai verde, sau mai înaltă”.

Întotdeauna ce are vecinul e mai de preţ decât ce ai tu. Se întâmplă ca din prea multă privire peste gard la vecini să-i doreşti vecinului să nu mai fie atât de fericit. Începi să-i doreşti toate relele din lume.

Numai că, ghici, ce?

Se întorc împotriva ta.
Nu-ţi dai seamă că gândind în acest fel te otrăveşti pe tine. Că tot ce gândeşti şi doreşti rău altora se întoarce la tine.
De multe ori o persoană invidioasă pe binele altora intră într-un cerc vicios. Pe măsură ce invidiază pe alţii îi merge ei mai rău şi celorlalţi le merge mai bine.

În loc să vadă că atunci când acelei persoane i-a mers bine, altora le-a mers rău, se adânceşte în sentimentul acesta de invidie şi parcă pe măsură ce acest sentiment creşte, se înmulţesc lucrurile rele din viaţa ei şi cele bune din viaţa altora.
Citeam mai demult în cartea „Auto-controlul prin metoda silva” de José Silva că nu poţi să te gândeşti şi să te concentrezi să faci lucrurile să meargă bine pentru tine iar pentru alţii să meargă prost.

Pur şi simplu, trebuie să te gândeşti la binele semenilor mai întâi şi apoi îţi va merge bine şi ţie. Metoda funcţionează cu condiţia să nu fii egoist.

Soluţii:
• Gândeşte-te la toate binefacerile din viaţa ta pentru care ai putea fi recunoscător. Te-ar ajuta mai mult dacă le-ai scrie. Despre recunoştinţă am scris două articole: „Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa II” şi „Recunoştinţă versus Nemulţumire”.
• Analizează ce lecţii ai putut să înveţi din necazurile pe care le-ai avut.
• Citeşte Biblia şi vezi că sunt multe exemple ale celor care erau pedepsiţi sau în mari necazuri şi totuşi se rugau pentru binele semenilor, apoi acest simplu gest s-a întors și i-a ajutat pe ei înșiși.
• Roagă-te pentru vecinii tăi să primească şi mai mult bine.

TRECUTUL

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat în trecut.

Doar în filme putem vedea că ar fi posibil sau poate în unele visuri în care avem puterea să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă am schimba cel mai mic lucru din trecutul nostru.

Dar în realitatea de zi cu zi nu poţi schimba ce s-a întâmplat acum o secundă sau la începutul existenţei tale.

În filmul Shrek for ever vedem că personajul îşi doreşte să schimbe ceva din trecut şi află că ar fi putut să nu se nască şi ce s-ar fi întâmplat dacă schimbarea ar fi avut loc.

Mai mult, realizeazăcă prin existenţa lui şi prin deciziile mici pe care le-a luat zilnic, a schimbat în bine cursul vieţii a câteva sute de persoane, unele cunoscute, altele nu.

Nu poţi să schimbi ce s-a întâmplat.

Dar din fiecare întâmplare din trecut poţi învăţa şi deprinde o lecţie.

Iar dacă nu ai învăţat lectia, probabil că viaţa îţi va mai da asemenea teste până reuşeşti să înveţi ceva. Unii nu învaţă niciodată.
Cu ce te ajută să te gândeşti la ce s-a întâmplat?

Oricum nu ai face lucrurile diferit acum?
De vreme ce nu poţi schimba ce s-a întâmplat, la ce îţi foloseşte să consumi atâta energie gândindu-te la ce s-a întâmplat sau la ce s-ar fi putut întâmpla dacă…

Şi evident că fiecare are un anumit scenariu. Adică nu e suficient că te gândeşti şi te consumi în legătură cu ce s-a întâmplat, dar îţi mai faci şi sânge rău imaginându-ţi tot felul de scenarii şi situaţii care nu au avut loc.
Nu e suficient că te gândeşti la ce s-a întâmplat, dar retrăieşti fiecare emoţie (de multe ori negativă), fiecare jignire auzită, fiecare ceartă primită.

Nu poți să schimbi trecutul, dar poți să schimbi povestea vieții tale.

Există tehnici de eliberare prin care poți să modifici modul în care te afectează tot ce s-a întâmplat.

Evident, dacă dorești să te eliberezi, pentru că sunt și persoane care cred că au ceva de pierdut dacă schimbă percepția evenimentelor care au avut deja loc.
Tot ce s-a întâmplat în trecutul tău te-a adus unde eşti astăzi. Persoana care eşti azi este rezultatul tuturor acestor acţiuni din trecut. Dacă nu-ţi place cine eşti, poţi să te schimbi pentru a fi mai bun în viitor.
Convingerile despre tine s-au născut în trecut.

Ori de câte ori nu ai reuşit să faci ceva, ai auzit cuvinte precum: „nu poţi, de nimic nu eşti în stare, dă la mine că fac eu, etc.”. Toate aceste cuvinte auzite de la alţii şi repetate de mintea ta cu fiecare situaţie asemănătoare n-au făcut altceva decât să te lege cu lanţuri de acele convingeri, de acele evenimente din trecut.
Cu cât trăieşti mai mult evenimentele din trecut, cu cât mai ai convingeri negative care s-au născut în trecut, cu atât ai mai multe lanţuri care te opresc de fiecare dată când vrei să fii fericit sau să evoluezi.

Soluţii:
• Schimbă-ţi convingerile negative despre tine cu unele noi pozitive. Scrie-le pe cele negative, apoi înlocuieşte-le cu alte convingeri pozitive. Repetă-le până le crezi.
• Nu te mai gândi la evenimentele din trecut decât ca să extragi perle de înţelepciune din ele. Vezi ce lecţii ţi-au oferit experienţele din trecut.

COMPLEXELE

 

Nu e nimeni perfect.

Dar mulţi dintre noi suferă de nişte complexe care ştirbesc stima şi iubirea de sine.

N-o să vorbesc de acele complexe psihologice care apar de la naştere ci de acele sentimente care ne fac să nu ne simţim bine şi fericiţi.

E foarte greu să convingi o persoană care suferă de astfel de complexe că nu are motiv să sufere şi să nu se bucure de viaţă.
Exemple de complexe care ne răpesc fericirea.
1. Excesul de grăsime. Am auzit multe femei (în mod deosebit) plângându-se de numărul de kg. Am întâlnit chiar persoane care arată foarte bine, chiar fit, aș putea să spun, care de câteva ori pe zi spun că sunt grase şi ar trebui să mai dea jos din kilograme. Dacă suferi de acest complex am câteva cuvinte pentru tine.
a. Deşi pe coperta revistelor de modă sau în industria modei sunt câteva modele care arată numai piele şi os, mai bine de 80% din populaţia globului are forme şi sunt persoane mai pline. Dacă şi tu te numeri printre cele peste 80% din persoane, vezi că eşti în categoria majorităţii, iar majoritatea trebuie să stabilească modelele, nu invers.
b. Unele dintre vedetele prezentate pe coperta revistelor au fost supuse procesului de photoshop-are ca să arate aşa de bine.
c. Capul nostru are dimensiuni limitate. Şi nu mai încape în el toată înţelepciunea pe care o acumulăm. Aşa că excesul de inteligenţă şi înţelepciune se depune…pe coapse. (glumesc, desigur).
d. În cartea „Termina cu vaicareala si fa ceva cu viata ta” autorul, Larry Winget spune că dacă ai început să arăţi ca un hipopotam şi să ai probleme serioase de sănătate, chiar e timpul să termini cu văicăreala şi să treci la acţiune să schimbi ceva.
2. Sunt urât.

Nu poţi concura cu vedetele de pe coperta diferitelor reviste sau din filme, pentru simplu motiv că imaginea lor a fost cu adevărat supusă transformărilor fie prin puterea machiajului, fie folosind Photoshop-ul sau programe asemănătoare.

Mai mult decât atât, dacă ai fost atent, vedetele arată altfel în filme diferite în funcţie şi de natura rolului pe care îl joacă.

Cu ajutorul machiajului şi a costumelor aceeaşi persoană poate juca rol de personaj pozitiv sau negativ.

Nu se schimbă vedeta, ci machiajul în funcţie de rolul jucat.

Eu cred că Dumnezeu te-a creat frumos. Apreciază-te şi iubeşte-te pentru cum arăţi în fiecare zi!
3. Sunt bătrână. Adesea tot femeile se plâng de acest lucru. Aud multe femei pe la 30 sau 35 de ani povestind despre evenimente din trecut şi zic: „pe când eram tânără…”.

Cum adică? Acum eşti bătrână? Pe la 80 sau 100 de ani ce-o să mai zici?

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-un roman de-al său că

Bărbaţii sunt atât de bătrâni pe cât îi arată vârsta. O femeie este atât de bătrână pe cât se simte”.

Citeam într-o revistă acum câţiva ani despre o doamnă, care, la cei peste 70 de ani, povestea cât e de frumoasă vârsta pe care o trăieşte şi a apreciat frumuseţea fiecărui an în parte.

Am apreciat povestea şi doamna care vorbea acolo. În comparaţie, sunt persoane care nici nu-şi serbează ziua de naştere pe motiv că au mai îmbătrânit un an.

Şi ce dacă? Ăsta este cursul vieţii, şi cum spunea acea doamnă de peste 70 de ani, fiecare etapă a vieţii are frumuseţea ei.
4. Am fire albe de păr.

Multe femei încep să se vopsească pentru a masca firele de păr alb care încep să apară.

Apoi, pe măsură ce vopseaua se duce, devin dependente de folosirea vopselelor de păr.

Am observat că odată ce este folosită vopseaua de păr, probabil din cauza substanţelor chimice pe care le conţine, apar şi mai multe fire de păr albe.

În felul ăsta se creează o dependenţă de folosirea vopselelor de păr.

Ştii ceva? Nu te condamn că te vopseşti, dacă vrei să schimbi puţin modul în care arăţi. Sau cum s-ar spune să îţi schimbi look-ul.

Dar poţi folosi o vopsea naturală care să nu îţi afecteze calitatea părului.

Eu prefer să spun că firele albe sunt fire de înţelepciune. Cu cât am mai multe, cu atât arăt că n-am trecut degeaba prin viaţă. Aşa că fii fericită cu sau fără fire albe de păr!
5. De inferioritate.

O persoană se poate simţi inferioară fie din punct de vedere al înălţimii, fie din punct de vedere social, sau financiar, sau fie din punctul de vedere al abilităţilor ei ca persoană.

O astfel de persoană caută să-şi afirme importanţa prin aroganţă, violenţă etc.

Un fost elev de-al meu care era cel mai scund din clasă, obişnuia să fure bani de acasă şi să le cumpere colegilor diferite lucruri, să le facă cinste cu pizza sau suc ca să devină şi el important.

Când nu avea bani să le cumpere atenții, se simțea foarte „mic”.

Aceste complexe dezvoltate în copilărie ajung să te afecteze și când ești adult.

Permanent s-ar putea să crezi că dacă nu ai „acel lucru special” nu ești fericit.
Când fericirea ta e determinată de lucruri exterioare, pe care le poţi pierde, atunci e o fericire superficială.

Dacă fericirea ta depinde de alte persoane, e o fericire superficială.

O pierzi oricând şi nu o poţi controla.

Dar dacă decizi să fii fericit indiferent de motivele acestea sau de altele, atunci nimeni şi nimic nu-ţi pot răpi fericirea.

Încetează să-ţi mai doreşti să fii perfect.

N-o să reuşeşti niciodată.

Şi atunci, de ce să iroseşti energie pe emoţii negative pentru că nu eşti perfect? Cunoşti pe cineva care e perfect?
Permite-ţi să fii tu însuţi şi să te admiri chiar dacă eşti imperfect.
Fii fericit oricum!

În plus, dacă vrei să te eliberezi de aceste complexe, să fii fericit, oricum, oricând, să te iubști și să te accepți așa cum ești, pe acest blog găsești câteva resurse. Una dintre ele este cartea pe care am scris-o cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

De asemenea, o altă resursă este seminarul cu același nume pe care îl susțin gratuit la Galați, sau workshopul cu tehnici efective de lucru pentru a te elibera de aceste complexe, de gândirea aceasta că ai ceva care te face inferior altora.

 

DORINŢA DE A AVEA DREPTATE

De multe ori ne contrazicem cu alte persoane încercând să le convingem că au greşit şi că noi avem dreptate.

Consumăm foarte mult timp şi energie în acest proces de convingere.

În final, indiferent cine are ultimul cuvânt, fiecare e convins că tot el a avut dreptate.
Toată lumea are dreptate. Din propriul punct de vedere, fiecare are dreptate.

În momentul în care începi să te contrazici cu cineva că nu are dreptate, înseamnă că n-ai reuşit să vezi lucrurile şi din punctul lui sau al ei de vedere.

Înseamnă că fiecare vede aspectele vieţii prin lentile divers colorate. Vezi şi articolul „Experienţele personale sunt ca nişte lentile divers colorate”.
Permite-ţi să nu ai tot timpul dreptate şi să înţelegi că fiecare vede problema, situaţia respectivă dintr-un anumit unghi, care e diferit de al tău.

Fii fericit că în acest fel poţi să înveţi ceva.

Poţi învăţa să priveşti realitatea şi din perspectiva altora.

DORINŢA DE RĂZBUNARE

Dacă cineva îţi greşeşte, cel mai bine pentru tine este să te poţi detaşa şi să ierţi.

Dacă îţi doreşti să te răzbuni, e mai rău decât dacă te-ai lega cu lanţuri de acea persoană.

Fiecare gând de răzbunare, fiecare emoţie produsă de astfel de gânduri, te otrăveşte şi te înveninează.

În final persoana care nu se poate bucura de viaţă şi nu poate fi fericită eşti tu.

Poţi învăţa din iubirea şi iertarea mesianică.

Eu am învăţat că deşi greşesc în fiecare zi şi merit să fiu pedepsită, în fiecare zi mă minunez şi mă bucur că Dumnezeu nu se răzbună pe mine şi nici nu mă ceartă sau să mă pedepsească. Despre iertare am scris un alt articol numit „Iubire şi iertare”.

Pe tine ce te împiedică să fii fericit?

Dacă ştii şi alte motive care te împiedică să fii fericit poţi să le scrii într-un comentariu. În felul ăsta învăţ şi eu din experienţa şi cunoştinţele tale.






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ABILITATEA DE A MANAGERIA BANII

money, money, money

 

La Hotelul X, de mâna a doua, din oraşul Galaţi a venit într-o seară un cetăţean străin ca să se cazeze pentru o noapte. Ajuns la recepţie, spune:

Străinul: “Bună seara, aş dori şi eu o cameră să dorm în noaptea asta. Cât costă?”

Recepţionerul: “100 euro”

Străinul: “ Aş putea mai întâi să merg să văd camera, dacă îmi place?”

Recepţionerul: „Sigur ca da”

Lasă străinul 100 de euro la recepţie, ca garanţie şi urcă să vadă camera.

Recepţionerul ia cei 100 de euro primiţi şi merge peste drum la Restaurantul Y şi spune patronului: “ Uite suta de euro pe care ţi-o datorez de o lună de zile”

Patronul restaurantului: “În sfârşit!” Ia acei 100 de euro şi pleacă la poliţistul care îşi făcea rondul în zonă şi îi spune: “Uite cei 100 de euro de pe amenda de luna trecută”

Poliţistul: “În sfârşit!” Ia şi el banii şi merge la prostituata din colţul străzii şi ii spune: “Uite cei 100 de euro pe care ţi-i datorez”.

Prostituata: “În sfârşit!” ia şi ea banii şi se duce la Hotelul X şi spune: “Uite cei 100 de euro pe care ţi-i datorez pe cazarea de luna trecută”.

Apoi, la puţin timp după ce a ajuns prostituata cu banii la hotel, coboară cetăţeanul străin cu un aer nu foarte mulţumit.

Străinul: “Domnule, nu cred ca voi rămâne la dvs la hotel în noaptea asta. Condiţiile nu sunt tocmai pe gustul meu. Vă rog să-mi daţi înapoi cei 100 de euro”.

Recepţionerul: “Sigur ca da, nu e nicio problemă, dar vă rog să mai treceţi pe la noi că ne-aţi deblocat economia”.

 

Se ştie că banii circulă şi trec foarte uşor dintr-o mână în alta.

Există şi un mit în care se spune că unii au toţi banii din lume şi pentru alţii nu mai rămân bani. De fapt, experţii financiari spun că dacă o persoană are bani, alte persoane din jurul ei o duc bine, pentru că cel care are bani merge şi face cumpărături de produse şi servicii de calitate pe măsura gustului propriu. De exemplu, îşi poate cumpăra o casă, apoi îşi cumpără mobilă, sau îşi cumpără maşină, sau merge în călătorii prin intermediul agenţiilor de turism. Ca să nu mai spunem că îşi cumpără haine, încălţăminte, bijuterii, alte accesorii, mâncare etc. Tot ceea ce îşi cumpără acea persoană cu bani, pentru a-şi spori confortul propriu îi ajută şi pe alţi oameni să trăiască mai bine.

Diferenţa mare, este că oamenii care gândesc că e criză, fac tot posibilul să scape repede de bani (din cauza mentalităţii lor, că sunt fără bani). Iar cei care de obicei au bani, au mintea setată ca banii să se întoarcă înapoi la ei, indiferent ce ar face. Aşa se face că cei care gândesc în termeni de criză muncesc din greu pentru bani, abia îi văd şi nu înţeleg mare lucru din folosinţa lor. Oamenii care gândesc în termeni de bunăstare financiară, nu numai că folosesc banii, dar îi fac să se şi întoarcă la ei pentru că au descoperit sisteme care fac banii să facă alţi bani.

Sunt persoane care spun „nu mă interesează banii”. Celor care gândesc şi spun aceste cuvinte, Harv. T. Ecker (Secretele mintii de milionar) le-ar spune „Lasă-mă să ghicesc, eşti falit. De unde ştiu? Păi dacă, ai spune aceleaşi cuvinte despre iubitul/a ta, ar mai rămâne alături de tine? Banii cum să rămână? Se duc la cei care sunt interesaţi de ei şi care le înţeleg limbajul şi caracteristicile”.

M-am gândit că există o paralelă (o asemănare) între modul în care oamenii înţeleg limbajul banilor şi ştiu să îl folosească şi modul în care oamenii înţeleg limbajul câinilor (animalele pe care le cresc cu mai mult sau mai puţin drag). În tipologia pe care am descris-o mai jos nu este obligatoriu ca cei cu un anumit tip de gândire financiară să şi posede un câine. Eu am făcut doar o asemănare între tipul de gândire şi comportament al oamenilor faţă de bani şi câini.

Am găsit câteva tipuri de persoane, din acest punct de vedere:

 

  • Tipul omului înstărit, (care ştie să-şi dreseze câinele), (care înţelege limbajul banilor şi-i pun să lucreze pentru ei sa facă alţi bani). Vedem uneori în filme şi ne minunăm de ceea ce fac unii câini pentru stăpânii lor, au grijă să se trezească dimineaţa, să pornească expresorul de cafea, să pregătească baia stăpânului, apoi îi trage cuvertura şi îl ajută să se trezească. Mai mult, identifică un infractor, ia mirosul unei persoane, ştie dacă persoana e prietenă sau duşmană stăpânului, dacă e bine intenţionată etc. În cursul zilei îl apără de potenţiali duşmani, de parcă el ar fi „capul” în tot ceea ce face. Adevărul este că stăpânul ştie atât de bine să îl dreseze că îl poate determina să muncească în locul lui. La fel se întâmplă şi în comportamentul experţilor cu banii. Îi investeşte în acţiuni, în societăţi, în proprietăţi în tot felul de afaceri care să-l ajute pe el să câştige mult mai mulţi bani. De remarcat este că atât câinele cât şi stăpânul sunt foarte fericiţi.
  •  Tipul celui care ştie să dea câteva comenzi câinelui (clasa mijlocie a societăţii). Sunt persoane care au învăţat câteva comenzi de dresaj a cânelui şi îl pun să aducă băţul, mingea, să se rostogolească, să stea, să facă tumbe şi alte giumbucluşuri. La fel şi cu banii, sunt oameni care au ceva cunoştinţe, ştiu cât de cât valoarea banilor, câştigă mai mulţi bani, fac şi mici investiţii, dar tot ei sunt cei care muncesc din greu pentru bani, apoi banii (câinele) sunt doar pentru distracţii, confort şi bună dispoziţie.
  • Tipul angajatului cu salarii mici (clasa săracă a societăţii). Această categorie de oameni, e ca majoritatea care au un câine dar pentru care ştiu doar câteva comenzi: „Na cuţu!” (câinele vine fericit să-şi primească mica porţie de mâncare), „Taci!, Marş de aici!” (când vin musafiri, câinele e gonit şi pleacă cu coada între picioare). La fel se poartă şi cu banii, se bucură când ia salariul (mica lui porţie pe luna aceea), apoi îi împrăştie pe datorii şi alte necesităţi după care dau mărunţel din buze. Nici câinele, nici stăpânul nu sunt fericiţi decât parţial, atunci când îşi primesc porţia lor.
  • Tipul celui care nu are (venit) niciun fel de câine. Se teme de orice fel de câine şi de orice formă de posedare a banilor.
  • Tipul celui care câştigă la loto (cel ce creşte un câine dintr-o rasă mai puternică decât el). Sunt persoane care cresc câini din rase puternice, îi cresc de mici, dar neavând instrumentele şi metodele de dresaj, atunci când câinii se fac mari, devin mai puternici decât stăpânii. Aceştia încep să se teamă de propriul câine, nu-l pot stăpâni şi în cele din urmă recurg la eutanasierea câinelui. La fel se întâmplă şi cu banii. Joacă la loto în speranţa că o să câştige, iar când câştigă, pentru că nu au educaţie financiară, nu ştiu ce sa facă cu ei. Se tem să nu fie jefuiţi, să nu fie omorâţi din cauza banilor, încep să nu mai doarmă bine noaptea şi în cele din urmă îi împrăştie şi ajung la fel de săraci ca înainte de a câştiga.

De curând am văzut pe facebook o poză care primea multe like-uri.

banii

Mi-am dat seama că acesta este un mod de gândire a persoanelor fără educaţie financiară. Cei care au educaţie financiară şi au mintea setată pe câştig, pe profit, şi care sunt bogaţi, gândesc exact invers.

banii2

Eu mărturisesc că sunt din categoria celor care ştiu doar câteva aspecte legate de bani, dar continui să învăţ şi sunt permanent interesată de ei.

Câteva dintre cărţile de educaţie financiară citite sunt:

Secretele mintii de milionar

De la idee la bani

Conducta de milioane

Robert Kiyosaki Tata bogat tata sarac

Cadranul banilor

Tu ce fel de persoană eşti? Care este relaţia ta cu banii?

Vestea bună este că totul se poate învăţa şi deprinde, inclusiv limbajul banilor, sau al câinilor (daca asta preferaţi), inclusiv setările mentale care fac ca banii sa vină la noi nu doar să plece.

 

Aştept comentariile tale pe email sau pe blog.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

SINDROMUL GÂNDIRII ACCELERATE

 

Ti s-a întâmplat vreodată că în timp ce te ocupi de o anumită lucrare care îţi solicită mintea, să simţi că la un moment dat gândurile parcă au luat-o razna şi în loc să te concentrezi pe ceea ce ţi-ai propus, te gândeşti la cu totul altceva?

Mie mi se întâmplă frecvent.

Mi se întâmplă când vreau să rămân concentrrată la un articol despre care vreau să scriu, când sunt la rugăciune, când vorbesc cu cineva despre o anumită temă etc.

Pur şi simplu, mintea mea o ia razna, sare de la un subiect la altul, de la o idee la alta.

Nu apuc să structurez și să notez o idee care mi-a venit că mintea fuge la altceva care pare mult mai valoros, mai important. Și mă trezesc gândind la subiecte care nu au absolut nicio legătură cu ceea ce făceam.
Când vorbesc cu cineva şi îmi zboară gândul de la o idee la alta, am impresia că trebuie să și vorbesc despre acea nouă idee, altfel e posibil să o uit.

Însă în felul ăsta se produce o deviere a minţii de la un subiect la altul, o deviere a conversaţiei care creează confuzie persoanei cu care vorbesc.
Uneori e un adevărat amalgam de gânduri în mintea mea şi tratează teme sau subiecte diferite, dar toate în acelaşi timp.

Iniţial am crezut că este doar un aspect legat de modul de gândirea al femeilor şi al bărbaţilor.

Rodica Ojog-Braşoveanu spunea într-o carte că bărbaţii au mintea organizată pe fişiere, pe sertare şi că atunci când tratează o problemă au doar un singur fişier deschis.

De aceea dacă te adresezi unui bărbat care are de efectuat o activitate nouă, s-ar putea să nu te audă, să nu fie atent la ce vrei să-i transmiţi pentru că mintea lui se organizează altfel.

Dar noi femeile gândim şi vorbim de parcă avem toate sertarele scoase și deschise în acelaşi timp.
Apoi am observat că acest fenomen este prezent şi la elevi.

Fie întrerup procesul de predare punând întrebări care nu au legătură cu lecţia.

Fie, dacă sunt într-un examen sau la o testare, încep să aibă diferite preocupări, se uită pe fereastră, analizează diferite obiecte.

Atunci le atrag atenţia că ar trebui să fie atenţi la ce au de lucru.

Ei îmi spun că aşa se gândesc ei la tema respectivă.

În continuare le spun că acea nouă activitate este o distragere a atenţiei şi se vor trezi gândindu-se la altceva decât la ce au de lucru.

 

Dar niciodată până acum nu m-am gândit că acesta este un sindrom care afectează o bună parte din populaţia globului.

Despre ce este vorba?

 

Despre acest sindrom vorbeşte Augusto Cury, autorul cărţii „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”.

El spune că: „A gândi e excelent, însă a gândi prea mult este foarte rău” .
De asemenea, afirmă că Sindromul gândirii accelerate, pe care îl prescurtează SGA este o boală a perioadei contemporane, prin care oamenii nu se mai pot concentra asupra unei singure idei, ci mintea lor face salturi de la un subiect la altul, de la o activitate la alta cu viteze foarte mari.

Cum se manifestă?

Persoanele afectate de acest sindrom se simt obosite chiar dacă nu au făcut efort sau exerciţii fizice pentru că acest proces de gândire accelerată consumă foarte multă energie a creierului.

Nu pot dormi suficient, detestă activităţile de rutină, uită, nu se pot concentra, sunt sensibile, stresate, agitate, neliniştite şi cu tendinţe de iritabilitate.

O persoană cu SGA nu reuşeşte să-şi administreze gândurile şi să-şi liniştească mintea.

Care sunt cauzele Sindromului Gândirii Accelerate?

Autorul menţionează trei cauze principale:
1. Numărul mare de stimuli vizuali şi sonori oferiţi de televizor.

Fără a face referire la calitatea şi conţinutul programelor, autorul spune că de exemplu la televizor sunt prezentate cam 60 de persoane într-o oră.

La care se adaugă diversitatea de culori şi de sunete.

Toate acestea distrag mintea și nu-i permit să rămână focusată pe un singur aspect.

Din tot ceea ce am citit până acum s-ar părea că rata de atenție pe un subiect a scăzut la câteva secunde.

Dacă persoana / filmul/ viseoclipul / cartea nu prezintă un interes fenomenal de la bun început, atenția celui care urmărește este rapid întreruptă.
2. Excesul de informaţie.

Cu toţii suntem bombardaţi cu cantităţi imense de informaţie.

Atât elevii prin materiile foarte încărcate în noţiuni şi conţinut didactic, cât şi noi adulţii prin intermediul diferitelor surse de informare (cursuri, cărţi, internet, muzică, filme etc).
3. Politica de consum şi a excesului de culori care îngreuează interiorizarea.

 

Care sunt consecinţele?

Pe măsură ce creşte viteza de producere a gândurilor, scade capacitatea de concentrare şi crește anxietatea.

Anxietatea produsă de acest sindrom la o persoană, generează nevoia de un număr şi mai mare de stimuli în încercarea de a se calma.

Asta înseamnă că persoanele afectate de SGA sunt dependente de generarea de noi şi noi stimuli.

Aşa încât pentru o persoană care are acest sindrom, o activitate rutinieră o face să se gândească că nu are nimic de făcut, că nu este utilă.

Pe cine afectează?

 

Afectează mare parte din populaţia globului, atât populaţia tânără cât şi populaţia adultă.

Autorul susţine că populaţia adultă este chiar mai afectată decât populaţia tânără pentru că, pe lângă excesul de stimuli de la televizor, această categorie de populaţie are o activitate intelectuală mai intensă, gândeşte mai mult şi îşi face mai multe griji.

Ameninţarea cea mai mare pentru calitatea vieţii omului modern nu este munca sa, nici competiţia, nici munca peste program sau presiunile sociale, ci excesul de gândire. SGA compromite sănătatea psihică sub trei forme:
• amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut – ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie;
• preocupări şi griji legate de problemele existenţiale
• suferinţa prin anticipaţie”. (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

Cum îl reducem?

• Prin reducerea timpului petrecut la televizor, reducem numărul de stimuli care favorizează SGA.
• Prin controlul gândurile noastre, avem grijă de calitatea vieţii noastre.
• Prin controlul emoţiilor noastre din prezent avem grijă de viitorul nostru emoţional şi putem determina gradul de linişte, de calm, de fericire. Dacă ai nevoie de strategii prin care să îți controlezi emoțiile, te invit să participi la un seminar gratuit sau să achiziționezi cartea cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! În această carte, înveți să accesezi și să lucrezi cu anumite tehnci de eliberare emoțională, care te ajută și asupra acestui Sindrom al Gândirii Accelerate.
• În cadrul procesului de predare, cu cât profesorul foloseşte metode prin care elevul este antrenat emoţional, cu atât creşte capacitatea de concentrare şi implicare şi scade viteza de gândire, iar învăţarea este favorizată.
• Prin folosirea muzicii ambientale în procesul de predare sau de învăţare. Aceasta linişteşte şi favorizează formarea emoţiilor pozitive.
• Prin reducerea cantităţii de informaţie pe care o primim prin diverse canale.
• Prin participarea la proiecte sociale se dezvoltă responsabilitatea socială şi se reduce anxietatea dată de activităţi de rutină.

 

Dacă ți-a plăcut acest material și îl consideri util și altora, ale căror gânduri fug de la un subiect la altul cu viteze supersonice, care nu se pot concentra pe o idee, fă-le un bine și distribuie acest articol! Mulțumesc!

Astept comentariile tale legate de acest subiect pe blog sau pe email

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

DESTINUL TAU E DEFINIT DE TIPARE COMPORTAMENTALE

 

pe munte

In primii mei ani de învăţământ am văzut pe un perete afişat următorul text:

Ai grijă la gândurile tale, căci vor deveni cuvinte. Ai grijă la cuvintele tale, căci se transformă în acţiuni. Ai grijă la acţiunile tale, căci formează obiceiuri. Ai grijă la obiceiurile tale, căci îţi definesc caracterul tău. Ai grijă la caracterul tău, căci îţi va creiona destinul.

Tiparele sunt nişte obiceiuri atât de înrădăcinate în fiinţa noastră că nu mai suntem conştienţi că ele au nişte consecinţe sau că pot fi schimbate.

Ni se par acţiuni atât de fireşti că nu vedem altă modalitate de a fi. N-o să intru în detaliu cu definirea tiparelor, dar o să dau câteva exemple.

Unele sunt adunate de prin cărţi sau auzite pe la seminarii, altele sunt din experienţa personală sau văzute la alte persoane.

Andrew Matthews în cartea lui „Urmeaza-ti inima” dă câteva exemple:

  •   Un bărbat obişnuieşte să cucerească femeile folosindu-se de bani, cadouri, bijuterii de lux şi alte lucruri scumpe. Când relaţia lui cu o femeie s-a încheiat, el acuză femeia că este materialistă şi îl preţuieşte doar pentru banii lui. Apoi trece la următoarea femeie şi aplică exact acelaşi comportament. E vina femeilor că nu-l apreciază pentru altceva? Dacă ar schimba acest tipar ar obţine alte aprecieri?
  • O tânără, deşi îşi doreşte să fie apreciată pentru calităţile ei sufleteşti, face cuceriri în rândul bărbaţilor prin ţinutele ei sexy şi provocatoare, apoi se plânge că e tratată ca o femeie uşoară.
  • O persoană care a trecut prin două-trei divorţuri pentru că în toate căsniciile a avut exact aceleaşi comportamente şi obiceiuri nesănătoase şi a tratat partenerul/a în acelaşi mod, se va plânge că toate persoanele de sex opus sunt la fel.

De pe la seminarii

 

BXP52521

  • Un domn povesteşte despre copilăria lui şi spune: „tatăl meu era dependent de jocurile de noroc. Din cauza asta am avut perioade bune şi perioade proaste. Perioade în care aveam ce mânca, aveam mobilă în casă şi perioade în care nu aveam ce mânca şi nici mobilă în casă. Apoi tata a considerat că avem acel stil de viaţă din cauza ţării în care trăiam. Aşa că am schimbat şi ţara şi continentul. Dar a fost doar o chestiune de timp până să revină la obiceiul lui şi să avem perioade bune şi proaste. Crezi că era de vină ţara? Sau continentul?”

Tipare sociale

 

Să zicem că o persoană are obiceiul de a fi mai egoistă şi nu ţine seama de nimeni şi îşi deranjează constant vecinii sau colegii de muncă.

Pentru că mai este şi impulsivă se ceartă cu ei din orice şi la cea mai mică observaţie începe să facă scandal.

La un moment dat îşi doreşte să se mute ca să scape de vecinii / colegii „ăia nebuni”. Se mută în alt cartier sau în alt oraş.

Dacă nu-şi schimbă obiceiurile, crezi că are vreo importanţă unde se mută? E de vină blocul? E de vină cartierul? E de vină oraşul?

Tiparele civice

 

În România există nişte tipare pe care nu le regăsim la alte popoare din Europa de Vest.

Spre exemplu, există tiparul de a arunca gunoaiele şi resturile peste tot pe stradă sau pe oriunde îi vine bine cetăţeanului.

Oamenii mai cred că în acest fel dau şi celor care lucrează la salubritate şansa să aibe un loc de muncă. Dar, sunt conştienţi că în ţările occidentale ale Europei, nu doar muncitorii de la salubritate se ocupă de curăţenia de pe stradă, dar că fiecare în parte are responsabilitatea de a o păstra.

Sunt persoane care se întorc de la muncă din ţări occidentale, povestesc cât e de frumos şi bine acolo, dar pentru că au venit în România, se poartă ca în România şi aruncă gunoaiele tot pe unde apucă. Îşi transformă ţara şi locurile natale într-un coş de gunoi, într-o cocină.
Nu ştiu ce părere ai tu, dar eu cred că nu e vina şi responsabilitatea politicianului că România este plină de gunoaie, ci e vina fiecărui cetăţean, care ştie ce ar trebui să facă, dar nu face.

Fiecare dintre noi putem face câte ceva să schimbăm aspectul ţării.
Dar despre aceste tiparele civice din România o să vorbesc într-un alt articol.

Tipare organizatorice

 

dezordine

O persoană are o fire mai dezordonată.

După fiecare etapă de curăţenie îşi propune să pună lucrurile la loc în dulapuri, să aşeze hârtiile în dosare, să spele vasele etc.

Şi deşi e conştientă că i-ar lua doar câteva secunde sau minute să facă toate aceste acţiuni la momentul potrivit, totuşi, din obişnuinţă şi comoditate nu o face. Le lasă împrăştiate pe unde apucă.

În două săptămâni casa arată de parcă a trecut prin cel de-al doilea război mondial. Când se apucă de făcut curăţenie îi ia foarte mult timp şi necesită foarte mult efort şi energie.

Apoi, i se pare că nu are suficient spaţiu şi îşi doreşte să se mută.

Dacă nu-şi schimbă obiceiul, are vreo importanţă cât de mare este spaţiul în care se mută? În cât timp crezi că va arăta casa exact la fel?

Tipare financiare

 

cumparaturi cu cardul

O persoană câştigă 1000 RON pe lună şi economiseşte 100 RON în fiecare lună.

O altă persoană câştigă 5000 RON pe lună şi cheltuieşte 6000 RON în fiecare lună.

Care câştigă mai mult?

Eu zic că prima persoană.

Dacă facem un calcul simplu, la sfârşitul unui an, prima persoană va avea 1200 RON economisiţi, a doua persoană va avea o datorie de 12000 RON.

De regulă, a doua persoană, va căuta să-şi ia al doilea şi chiar al treilea job ca să câştige şi mai mulţi bani.

Dar cercetările arată că cu cât o persoană câştigă mai mult, cu atât vor creşte şi cheltuielile. În plus, acea persoană are deja un tipar financiar orientat spre cheltuieli mai mari decât veniturile.

Oricât va căuta să-şi echilibreze balanţa, e doar o chestiune de timp până ajunge înapoi la datorii.

Îmi spunea cineva acum mai mulţi ani, că cine face datorii odată, parcă intră într-un cerc vicios din care nu mai scapă.

Cunosc persoane care pe timpul ăsta de criză, mi-au spus că nu au datorii sau credite, au economii.

S-au obişnuit să facă economii pentru că au pus bani deoparte să-şi cumpere apartament cu bani în mână, fără credite.

Sunt persoane care sunt permanent în criză financiară. Indiferent de starea financiară a ţării ei au datorii în mod continuu.

Şi persoane care nu sunt afectate nici măcar de crizele financiare naţionale sau internaţionale.

O să spui că situaţia este specifică doar ţării noastre pentru că aici veniturile sunt mici.

Eu spun, că deşi nu am vizitat prea multe ţări, citesc cărţi de educaţie financiară care spun că şi în ţările dezvoltate este la fel.

Nu ţine de venitul persoanei ci de obiceiurile sale, orientate spre economii şi investiţii sau spre consum. Persoanele care au obiceiurile orientate spre consum, îşi vor achiziţiona haine, maşini, case cu cardul de credit.

Dacă eşti interesat, recomand filmul Confession of a shopaholic (în româneşte, Ador să fac cumpărături).

N-o să fac analiza tuturor tiparelor. Cert este că ele sunt acţiuni făcute în mod repetat şi inconştient şi care duc doar la anumite rezultate.

Dacă ne amintim definiţia nebuniei dată de Albert Einstein, sună cam aşa:

Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru mereu şi mereu şi mereu şi să aştepţi rezultate diferite”.

Prin urmare dacă vrei rezultate diferite trebuie să schimbi tiparul sau obiceiul pe care îl ai pe o anumită direcţie.

CUM SE FORMEAZĂ TIPARELE?

 

În cartea sa Secretele mintii de milionar, autorul T. Harv Ecker, vorbeşte de tiparele financiare şi spune că sunt trei căi prin care o persoană şi-a format aceste tipare:

1. A preluat în mod inconştient modelul văzut la părinţi.

Chiar dacă nu-i plac toate acţiunile şi obiceiurile părinţilor noştri, le preia şi face exact ce făceau şi ei. Dacă ne analizăm atent, vom vedea că aşa este.

Eu personal, pot spune că am preluat o bună parte din obiceiurile şi tiparele lor.

De ce preluăm tiparele părinţilor?

Pentru că sunt singurele pe care le cunoaştem.

Pentru că ăla este tipul de gândire dominant şi mediul în care am crescut.

2. Tipare pe care le-a văzut şi preluat de la alţii conştient sau inconştient.
3. Tipare pe care şi le-am format ei înşişi prin autoeducaţie sau prin voinţă proprie. Pot fi bune sau rele.

CUM SCHIMBI TIPARELE?

 

1. Devii conştient şi constaţi ce anume e greşit la acţiunile tale curente. Poţi începe prin a scrie obiceiurile mai puţin plăcute pe care le ai.

2. Îţi stabileşti un obiectiv ca în termen de X timp să schimbi acel tipar. E bine să fie un termen mai lung. Studiile arată că e nevoie de acţiuni repetate zilnic între una şi şase luni ca să devină un obicei puternic.

3. Schimbi acţiunile una câte una, în mod conştient şi te ţii de ele până devin obiceiuri noi şi le schimbi pe toate. Schimbarea conştientă a unui obicei sau tipar este ca şi condusul unei maşini.

La început e greu şi ai de învăţat şi faci multe greşeli, dar te concentrezi să faci lucrurile în mod corect, aşa cum îţi propui.

Pe măsură ce repeţi în mod conştient, înveţi, şi eşti începi să stăpâneşti acţiunea. Tot practicând-o ajungi să treci acţiunea pe pilot automat şi să o faci în mod inconştient.

4. Devii disciplinat şi consecvent în îndeplinirea obiectivului şi schimbarea tiparului.

În acest articol am vorbit despre obiceiuri negative care ne distrug viaţa. Dacă vrei să citeşti despre obiceiuri pozitive, am vorbit despre ele în

Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa I şi

Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa II.

Daca vrei niste tehnici rapide ca sa te eliberezi de tiparele neproductive si sa introduci in viata ta altele, care sa te ajute, te invit la un seminar gratuit cu tema Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!

Exerciţiu:

Ia un pix şi notează ce obiceiuri / tipare ai şi ai dori să le schimbi?

Aştept comentariile tale pe email sau pe blog.

Dacă ţi-a plăcut poţi împărtăşi şi cu alţii prin like sau share.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AUTOSABOTAJUL II

 

AUTOSABOTAJUL 2

 

În prima parte a articolului numit Autosabotajul am scris cum am ajuns la ideea care m-a inspirat în conceperea lui. Pe blogul banidinbloguri am citit cum trebuie formulate articolele de calitate şi că trebuie să dau şi soluţii la problemele pe care le prezint. Şi mă tot gândeam cum să formulez soluţii pentru acest subiect.
Apoi în ultimul capitol al cărţii Tamara Lowe Fii Motivat am găsit printre alte sugestii şi exerciţiul: scrieţi principalele obstacole şi puncte slabe şi identificaţi minim trei soluţii pentru depăşirea lor. Când am ajuns la obiceiul meu de a mă autosabota, mintea mea a găsit mai mult de trei soluţii. O să le scriu mai jos, ca să mă ajute şi pe mine şi pe tine, dacă ai acest obicei. Ordinea este aleatorie.

1. Pentru temerile pe care le avem am primit provocarea pe care mi-a dat-o terapeuta. Provocarea a sunat cam aşa: “Imaginează-ţi că nu există absolut niciun risc pentru ceea ce ţi-ai propus. Ai văzut filmul <<The Bucket List>>?” I-am zis că nu îl văzusem. Mi-a recomandat să îl văd şi apoi să îmi fac o listă de acţiuni pe care le-aş face dacă nu ar exista absolut niciun risc. Am răspuns acelei provocări, am văzut filmul, şi încet-încet lucrurile s-au schimbat în viaţa mea.

Filmul “ The Bucket List” cu doi actori renumiţi (Jack Nicholson şi Morgan Freeman) prezintă povestea a două persoane (unul e putred de bogat) care se împrietenesc în spital şi află că nu mai au mult de trăit. Aşa că cel care era milionar îi propune celuilalt să facă împreună o listă cu ce ar vrea sa facă în ultimele luni de viaţă. Alcătuiesc lista şi pornesc împreună într-o aventură peste tot pe glob. Ajung sa bifeze obiectiv după obiectiv de pe lista respectivă, inclusiv că a “sărutat cea mai frumoasă femeie din lume” (când milionarul s-a împăcat cu fiica lui) şi că au escaladat Vârful Everest . Poate că nu e vorba despre Everestul propriu-zis, dar fiecare dintre noi are propriul vârf Everest (potenţialul nostru maxim) pe care să îl escaladeze. Iar pentru asta ar trebui să coboare în profunzimile sufletului şi să-şi identifice şi atace propriile frici. Cu fiecare frică sau obstacol doborât din interiorul sufletului, mai urcă o treaptă de dezvoltare personală.

Cam acelaşi lucru îl spune şi Dale Carnagie în cartea sa “Lasă grijile, începe să trăieşti!”. El dă exemple de persoane care erau atât de stresate să aibă succes că s-au îmbolnăvit foarte grav. Medicii le-au mai dat câteva luni de trăit sau să facă ceva sa se destreseze. Au ales sa meargă să călătorească şi să se distreze, iar aceste două terapii i-au vindecat.

Alte filme care iarăşi m-au inspirat pe aceasta temă sunt: filmul “Strictly Ballroom” în care am găsit expresia “a life lived in fear is a life half lived (o viaţă trăită în frică este o viaţă trăită pe jumătate)” şi filmul “The Princess Diaries” în care se spune că “curajul nu este absenţa fricii ci acţiunea în ciuda fricii”.
Alte persoane motivatoare, cu experienţă ne spun că frica o avem atât timp cât nu acţionăm. Dacă alegem să acţionăm constant în ciuda fricii şi să nu ne mai gândim la ea, la un moment dat frica e de domeniul trecutului şi ne gândim “oare cum am reuşit să trec peste ea?”

2. Întăreşte-ţi visul. Vezi ce te motivează, visul sau coşmarul. În Autosabotajul I am scris despre capacitatea de a vedea în detaliu ceea ce ne motivează. Şi spun specialiştii e important nu doar să vizualizăm visul, ci să-l şi trăim ca şi când s-ar fi împlinit deja.
Îmi aduc aminte că am ascultat un CD şi vorbitorul spunea că îşi dorea o maşină sport Corvete decapotabilă roşie. Nu doar că şi-a pus poza peste tot cu putinţă, dar în fiecare dimineaţă când urca la volanul maşinii lui, închidea ochii şi pentru câteva secunde simţea că era în noua lui maşină de vis şi ce frumos torcea motorul. Trăia intens senzaţiile de bucurie ca şi când era deja împlinit acest vis. Apoi deschidea ochii şi nu era decât la volanul vechii lui maşini care abia pornea. Dar în câteva luni şi-a realizat visul.

Pe un alt CD, numit Cum să eliberezi frâna de mână, un alt vorbitor ne vorbeşte de trei tehnici pentru a nu ne mai sabota atunci când lucrăm la visul nostru. El ne spune cam aşa: Scrie cele mai importante cinci vise ale tale. Apoi, pentru fiecare vis în parte, răspunde în scris şi în detaliu la trei întrebări şi citeşte zilnic ce ai scris. Întrebările sunt:
1. Ce înseamnă visul ăsta pentru mine?
2. Cum va arăta când se va împlini?
3. Cum mă inspiră?

Eu trebuie să recunosc, că nu reuşesc să mă motivez când mă gândesc la visurile mele. Adică, ştiu foarte bine ce-mi doresc, ştiu să le descriu şi să răspund la cele trei întrebări, dar în niciun caz nu mă pot emoţiona, nu pot trăi în inimă visul meu. Dar de-a lungul timpului am observat că am fost motivată mai degrabă de coşmaruri.
Când a venit vremea să dau la facultate, nu puteam să concep să nu iau. Pentru mine nu mai era viitor în afară de facultate. Adică, nici dincolo de facultate nu mai vedeam ce va fi, dar ştiam că facultatea va fi trambulina mea prin care aveam să ies din mediul în care crescusem. Pe când învăţam pentru examenul de admitere, o vecina îi spunea mamei cuvinte foarte încurajatoare: „învaţă ea, dar învaţă degeaba. Uite fata lui Cutare cât a învăţat şi alde mă-sa au cărat cu sacoşele şi au dat (şpagă) şi în stânga şi în dreapta şi tot nu a luat fata. Dar voi că abia aveţi după ce bea apă… N-are nicio şansă…”. Iar mama mă informa cu tot ce zicea vecina. Eu mă retrăgeam în camera de studiu şi cu lacrimi în ochi, mă rugam fierbinte să mă ajute Dumnezeu să reuşesc. Apoi mă apucam şi învăţam mai cu sârg. Am fost admisă a treia pe listă, la o concurenţă de 13 pe loc. Fără niciun fel de şpagă. Şi-am avut şi bursă.

3. Citeşte cărţi motivaţionale, ascultă şi citeşte biografii de succes ale celor care au reuşit
Într-o zi, pe când eram în cabinetul terapeutei am vazut că avea pregătită pe birou cartea Norman Vincent Peale Spune pot si vei putea. Mi-am adus atunci aminte că avem şi eu cartea acasă şi se depunea praful pe ea în bibliotecă. Apoi am citit-o şi a fost o lecţie binefăcătoare şi dătătoare de putere. Alte cărţi pe care le-am citit şi le pot recomanda sunt: „Furnica şi elefantul” de Vince Poscente – o fabulă excelentă despre leadership şi depăşirea obstacolelor; „Lasă grijile începe să trăieşti” de Dale Carnagie, despre care am vorbit mai sus; David Schwatrz Puterea magica a gandului, „Cheia succesului – Gândirea pozitivă” de Napoleon Hill.
Citind sau ascultând biografiile de succes ale celor care au reuşit constatăm, de foarte multe ori, că ei au trecut obstacole mai mari decât cele pe care le avem noi, iar asta ne poate da curaj să mergem mai departe.

 

4. Citeşte Biblia. Este plină de versete despre credinţă şi de puterea credinţei. Te va ajuta să îţi sporeşti încrederea în tine şi în Dumnezeu. Se găseşte şi în varianta online, dacă nu ai o versiune scrisă. Practică rugăciunea plină de credinţă.

5. Participă la seminarii de dezvoltare personală şi te vei motiva. Acolo ai să vezi oameni cu slăbiciuni ca tine care au reuşit şi asta va ridica nivelul motivaţiei şi încrederii că şi tu o poţi face. În afară de motivaţie mai înveţi şi ceva tehnici de lucru.

6. Vizionează filme care te inspiră şi te motivează. Eu am obiceiul de a mă inspira din filme. Deja am dat exemplu de trei sau chiar patru filme în aceste două articole. În afara celor menţionate aş dori să mai adaug două filme documentare extraordinare: The Secret, Legea Rezonanţei. Ţi-aş mai recomanda, atunci când eşti tensionat, îţi poţi schimba modul de gândire şi sarea sufletească urmărind o comedie. Sau poţi învăţa din greutăţile pe care le înfruntă un personaj dintr-o dramă.

7. Lucrează la convingerile, tiparele de mentalitate, comportamentele şi credinţele tale negative şi schimbă-le cu unele pozitive. Urmăreşte-ţi gândurile cele mai frecvente. Analizează-ţi comportamentele repetitive. Fii atent la cuvintele pe care ţi le spui toată ziua. Cum te vezi? Ce ai zice dacă în loc să te faci în toate felurile şi să te tot apostrofezi la fiecare greşeală ţi-ai spune cuvinte de încurajare?
În filmul Legea Rezonanţei veţi găsi câteva idei şi un ritual despre cum să schimbaţi convingerile negative în unele pozitive. Cum ar fi: în loc să spui că nu ai noroc, îţi spui că eşti o persoană binecuvântată şi că tot ce atingi se transformă în bulgări de aur (sau lucruri bine făcute), în loc să spui că nu poţi, să spui că reuşeşti să faci tot ce îţi propui. Convingerile tale pe care le ai acum ţi s-au format prin repetiţia unor cuvinte spuse de alţii. Apoi mintea ta le-a preluat în situaţii asemănătoare celor în care ţi-au fost spuse. Deci, tot ce trebuie să faci este să îţi scrii noi cuvinte şi să ţi le repeţi până ajungi să le crezi.

8. Nu subestima puterea emoţiilor. Caută să-ţi creezi emoţii pozitive. În filmul Legea Rezonanţei se vorbeşte de modul în care suntem influenţaţi de emoţiile pe care le emitem sau le receptăm. Mai mult decât atât, emoţiile noastre au puterea de a schimba ADN-ul personal şi atunci când acesta este pus într-o eprubetă vidată şi chiar şi la distanţe de 400 de km. Cu atât mai mult, emoţiile noastre pot să ne influenţeze starea fizică, modul de gândire şi de acţiune. Prin urmare şi rezultatele.
Atunci când suntem cuprinşi de teamă, simţim că avem inima mică cât un purice şi rezultatele noastre sunt mici. Atunci când suntem fericiţi, împliniţi simţim că avem o inimă mare şi largă şi atunci rezultatele noastre sunt de cele mai multe ori pe măsura dorinţelor noastre.

9. Găseşte-ţi un mentor, un model de urmat. Admiri pe cineva care a reuşit? Urmăreşte şi citeşte despre el/ea. Dacă poţi, ia legătura cu el/ea printr-un email, printr-o scrisoare, prin telefon şi spune-i cât de mult îl/o admiri şi cere-i ajutorul. Mergi pe cărări bătătorite şi cere ajutorul unui mentor care a reuşit să obţină ceea ce şi tu urmăreşti. Te va ajuta cu sfaturi şi, de ce nu, cu cuvinte de încurajare, iar atunci când greşeşti, te va certa cu blândeţe sau poate mai dur, dar nu să te demoralizeze.

10. Întăreşte-ţi încrederea în tine. Ţine un jurnal de complimente. N-o să vorbesc prea mult despre cum să îţi creşti încrederea în tine, pentru că acest subiect trebuie să îl mai studiez şi eu. Ştiu că există tehnici prin care se poate face acest lucru. Una dintre ele este să ţii un caiet, un jurnal cu toate complimentele pe care le auzi, despre ceea ce faci bine, de cât de bine te descurci la o anumită activitate etc. Acesta trebuie să cuprindă persoana şi ziua în care ţi-au fost făcute aceste complimente. Atunci când simţi că te împotmoleşti şi e din ce mai greu, răsfoieşte şi citeşte acest jurnal şi ai să vezi că ţi se schimbă părerea despre tine însuţi.

11. Aeriseşte-ţi mintea. Goleşte-o de gândurile negative. Încarcă-te cu energie pozitivă. Aici aş putea să îţi mai spun de acţiunea binefăcătoare a aerului, deci, ieşi mai des la plimbare în aer liber, admiră frumuseţea naturii, urmăreşte păsările, ascultă cum cresc pietrele (idee preluată din Shogun), dar nu te mai gândi la acţiunile fără rezultate. Legat de acest punct, adu-ţi aminte că respiraţia profundă linişteşte, relaxează şi oxigenează creierul. Plus că are rolul de areduce stresul şi anxietatea.

12. Nu te compara cu alţii. Dacă eşti într-o competiţie, sau poate că nu eşti decât în mintea ta în competiţie şi îi vezi pe alţii că reuşesc ce îşi propun, în timp ce tu stagnezi, ai tendinţa să îţi spui: „Ce face Cutare şi eu nu fac?”, „X are noroc”, „Eu nu sunt aşa descurcăreţ ca Y” etc. Şi poate că în sinea ta îţi spui că te încurajezi, dar treptat-treptat apare un sentiment de frustrare care în loc să te ajute, te demoralizează. Pe măsură ce devii demoralizat clachezi tot mai des. Aşa că, în cele din urmă am invăţat că trebuie să îmi spun: „O să ajung şi eu acolo unde mi-am propus. E doar o chestiune de timp. Fiecare face treaba în ritmul lui. Nu sunt în competiţie cu nimeni”.

13. Focalizează-te pe punctele tale forte. Atunci când suntem dornici să reuşim şi acest lucru întârzie să se întâmple, avem tendinţa să ne focalizăm pe punctele noastre slabe şi să căutăm să le corectăm. Cu cât ne concentrăm pe ele, cu atât scade randamentul şi rezultatele pozitive şi cu atât creşte frustrarea.
În acest caz, ar fi necesar să ne focalizam pe punctele noastre forte. Să le citim în fiecare zi şi să lucrăm asupra lor. Pentru că lucrez în învăţământ am văzut suficiente situaţii, o să dau un exemplu de aici.
Să zicem că un elev este pasionat de desen. Îi place să deseneze în pauze şi uneori în timpul orelor. Desenează modele de rochii, sau peisaje, bijuterii, pantofi sau orice îi face plăcere. Obţine note foarte bune la desen, dar pentru că nu-i place matematica, obţine note mici şi foarte mici la matematică.
Părinţii nu mai văd ce-i place copilului şi pentru că matematica este foarte importantă la examene, îşi trimite copilul să se pregătească în particular la matematică. La început, elevul îşi îmbunătăţeşte randamentul la această disciplină. În timp, pentru că lui nu-i place, consideră tot efortul de a deveni bun la matematică ca fiind foarte obositor, copleşitor chiar şi randamentul scade. Toată lumea începe să devină nemulţumită.
Dacă părinţii s-ar uita puţin la ceea ce-l pasionează pe copil, l-ar pregăti la desen, nu la matematică. Copilul s-ar pregăti cu mare plăcere, ar constata pe pielea lui că pentru anumite tehnici de desen e foarte important să ştie şi matematică. Atunci s-ar apuca să înveţe la matematică, ştiind că asta îl va ajuta să devină foarte bun la desen. Deci, focalizându-se pe punctele forte, ar face faţă şi şi-ar depăşi mai uşor punctele slabe.
Cunosc şi situaţii în care elevul pasionat de dans sau sport a fost încurajat de părinţi să-şi urmeze pasiunea şi copilul a avut o situaţie echilibrată la toate disciplinele şcolare.

14. Continuă să acţionezi. În cartea Secretele mintii de milionar, autorul spune că există o ecuaţie pentru succes, exprimată cam aşa: G → S → A = R (G = gândurile care determină S = sentimentele, care determină A = acţiunea şi care determină R = rezultatele). Tot el spune că G şi S sunt elemente ale lumii noastre interioare, iar R aparţine lumii noastre exterioare. Puntea dintre lumea interioară şi cea exterioară este dată de acţiune. Visurile nu se împlinesc dacă doar visăm şi gândim pozitiv.

În cartea Furnica şi elefantul, autorul spune că schimbarea se face treptat-treptat fără să ne dăm seama. El dă următorul exemplu: Avem o găleată cu apă limpede şi scopul nostru este să facem apa să fie albastră, dar nu avem voie să punem în apă mai mult de o picătură de cerneală pe zi. Dacă am uitat să punem cerneala într-una din zile, în ziua următoare nu putem pune două picături. Deci doar o picătură pe zi. Şi ce se întâmplă? În prima zi punem picătura de cerneală, vedem cum cerneala se dizolvă şi se împrăştie în apă, dar apa nu-şi schimbă culoarea. La fel şi a doua zi şi a treia zi… Dar la un moment dat, tot punând câte o picătură de cerneală, pentru că ne-am obişnuit să facem acţiunea, apa devine albastră.

Autorul chiar compară această schimbare cu cea în care copilul nostru creşte, se schimbă, dar noi nu observăm, pentru că îl avem tot timpul în ochi, dar cineva care nu l-a mai văzut de ceva vreme, va remarca schimbarea.
La fel se întâmplă şi cu acţiunea împotriva temerilor. Dacă ne obişnuim să facem acţiunea zilnic, la un moment dat ne întrebăm oare cum de nu mă mai tem să fac lucrul ăsta?
Cam astea sunt soluţiile pe care le-am găsit eu pentru mine. Dacă consideri că te ajută, eu sunt fericită. dacă ştii pe cineva pe care să ajute, îi poţi trimite linkul prin share.
Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AUTOSABOTAJUL I

calut_balansoar_baby_mix_cowboy

 

Citind articolul „Cum sa-ti gasesti propria voce unica” pe blogul Personalitatealfa in care autorul vorbeste despre un prieten care de 10 ani munceste la visul lui, dar are frana de mana trasa, am inceput sa ma gandesc la mine cum am prostul obicei sa lucrez cu frana de mana trasa si sa ma autosabotez.
Ce inseamna ca ma autosabotez?

  •  Ca eu imi stabilesc de ceva timp niste obiective
  • Citesc carti si ascult CD – uri de dezvoltare personala
  •  Particip la seminarii de dezvoltare personala
  • Am activitate pentru o perioada de timp (ce-i drept nu constanta si nici continua, mai exact trebuie sa o iau de la capat de fiecare data) dar chiar si in acele perioade, rezultatele vin foarte greu sau sunt insesizabile.

Daca si tu ai impresia ca lucrezi cu frana de mana trasa, atunci acest articol ti-ar putea fi de folos. Nu am pretentia ca sunt mai desteapta decat Pera, dar acest articol s-a nascut din experienta proprie si vreau sa il impartasesc cu tine si poate evoluam impreuna.
Cum am reusit eu ani la rand sa ma autosabotez? Ma pot asemana cu un cal balansoar, care se misca (e activ), dar nu se deplaseaza. E normal ca un cal balansoar sa nu se deplaseze pentru ca nu are forta motrice. Nu are nici directie. Nu pune pasi unul in fata altuia si nu se indreapta catre un loc anume. Pentru ca este mort, sau un cal jucarie are doar o scandura curba sub picioare, care permite balansarea inainte si inapoi a calului jucarie.
Un psihoterapeut compara activitatea mea cu miscarea produsa de geamandura (aparent inainte sau inapoi dar de fapt ea sta pe loc). Geamandura e purtata de valuri, iar valurile nu deplaseaza mase de apa, ci sunt doar miscari ondulatorii ale apei (in sus si in jos) sub actiunea vantului. Asa ca geamandura sta pe loc, desi pare ca se misca.

Desi, aparent persoana pare foarte activa si uneori este activa pana la epuizare, rezultatele apar foarte greu sau deloc.

Care ar fi cauzele?

O sa incerc sa schitez cateva cauze, fara a avea pretentia ca le scriu pe toate sau ca ordinea in care le scriu este neaparat cea corecta sau unica.

1. Fricile

Frica de succes

R. D. Saunders (specialist si vorbitor pe probleme de leadership) spune ca s-au descoperit peste 300 de frici sau temeri de care noi oamenii suntem stapaniti, cum ar fi: frica de moarte, frica de inaltime, frica de singuratate, frica de alti oameni, frica de saracie etc. Dar pe noi ne intereseaza sa discutam despre frica de succes. R. D. Saunders vorbeste de aceasta frica si o aseamana cu „carii sau termitele care consuma lemnul unei case dinspre interior spre exterior„, asa incat din exterior casa pare ok, „sanatoasa”. In realitate semnele consumarii ei de catre termite se vad cu putin timp inainte de a se prabusi. Pare ca totul se naruie dintr-o data. Dar nu exista nimic care sa se petreaca asa dintr-o data, brusc, ci intotdeauna e vorba de un intreg proces care a dus pas cu pas la acea naruire.

In cazul oamenilor, naruirea poate fi o epuizare a fortelor proprii pentru ca vom continua sa muncim, sa fim activi, sa ne stabilim obiective si termene, dar fara sa avem si rezultatele pe care ni le dorim. Si atunci devenim frustrati si ori intensificam munca, ori o abandonam.

Asa cum spuneam am acest obicei de a ma autosabota si la indemnul unui psihoterapeut am cautat sa vad cum functioneaza.

Pentru mine a fost ca in filmul „Stapanul Inelelor- Intoarcerea Regelui„, faza in care cetatea Gondorului este sub asediu. Pe langa zecile de mii de inamici (orci si alte bestii) care impresurau cetatea si aruncau catapulte pentru a sparge zidurile, pe deasupra ei zburau si nazgulii. Tipatul lor infiora de spaima multe persoane, multi ostasi ai Gondorului. Civilii si soldatii se tineau cu mana de urechi pentru ca acest tipat era asurzitor si inspaimantator. Exista o scena in care Gandalf (mentorul tau daca ai unul) striga soldatilor: „Sunteti fii ai Gondodului. Nu aveti de ce va teme. Treceti inapoi la posturile voastre. Trimiteti bestiile inapoi in vagauna lor.” In acel moment e un haos total in cetate. Pe de o parte nazgulii care zboara pe deasupra tipand ingrozitor si iau soldatii de pe metereze pe care ii arunca de la nivelul 9 al cetatii. Pe de alta parte indemnul lui Gandalf si incertitudinea soldatilor care nu stiu ce sa faca, sa fuga si sa se puna la adapost sau sa lupte pana la ultima suflare pentru a apara cetatea si pe toti cei dragi din ea?

Eu am obiceiul sa imi stabilesc obiective, incep sa muncesc si sa lupt pentru ele. Poate la inceput cu entuziasm, dar apoi vad ca nu e chiar atat de usor. Incep sa aud „nazgulii” tipand in mintea mea. (Nazgulii pot reprezenta tot ce isi spune o persoana sau ce i se spune, toate obiectiile care i se aduc si pe care mintea  le reproduce). Ma vad aruncata de sus, zrobindu-mi-se toate oasele si muschii si ma intreab daca o sa mai scap cu viata. Frica pune stapanire pe mine si ma simt paralizata. Daca mentorul ma incurajeaza in astfel de momente, mintea mea, auzind „nazgulii” poate sa strige „da, tie ti-e usor sa vorbesti, dar nu ai idee prin ce trec eu„, desi verbal pot fi de acord cu mentorul.

Teama de fericire

In momentul in care ma reapucasem de lucru, imi spuneam ca nimic n-o sa ma mai opreasca si incepusem sa am ceva rezultate. Ca sa le amplific, visam si imi imaginam detalii despre cum imi doresc sa arate visul meu atunci cand se implineste. Si imi imaginam, si eram fericita, chiar radiam de fericire atunci cand traiam anticipat visul si deodata mi-am amintit de un defect care ar putea sa faca lucrurile sa o ia la vale. In acel moment am simtit ca un cutit mi-a strapuns inima si totul a inceput sa se prabuseasca. Oricat am cautat dupa aceea sa ma redresez si sa cred din nou ca pot, toate actiunile mele erau legate de teama respectiva si am devenit din nou neproductiva. Acum gandesc ca nu e nimeni perfect, cu atat mai putin eu si chiar si cele mai mari defecte ne pot da lectii care sa ne invete sa le depasim.

Eşecul este viclean şi are un simţ al ironiei foarte ascuţit. Simte o plăcere imensă atunci când prinde pe cineva exact înainte de a atinge succesul.                Napoleon Hill

Consider ca teama de esec si teama de succes sunt foarte perfide si actioneaza cand te astepti mai putin.

Teama de asumare a responsabilitatii.

Pe traseu, pe masura ce muncesti si cresti, realizezi ca volumul de munca este imens si ca ai o responsabilitate uriasa fata de tine si fata de toti cei implicati in afacere. In acel moment apare teama ca nu o sa te descurci, ca nu o sa faci fata si preferi ca altii sa preia responsabilitatea pentru ca tie iti este mult mai bine cum iti era inainte, fara sa ai responsabilitati.

Teama de a recunoaste teama.

Asta se manifesta ca si cand iti scade prestigiul, demnitatea daca recunosti ca ti-e teama. Si atunci nu doar ca-i minti pe altii cum ca nu ti-e teama, ca sa pari curajos, dar te minti si pe tine pentru ca refuzi sa recunosti ca esti om si ai temeri, ai slabiciuni. Ignori semnele unei astfel de temeri prin care iti autosabotezi visele si fericirea. Apoi incepi sa dai vina pe toti si toate, sa pozezi in rolul de victima. De fapt, s-a constatat ca oamenii ii apreciaza mai mult pe cei care recunosc deschis ca au slabiciuni precum teama. De ce? Poate pentru ca fiecare isi cunoaste defectele personale si e foarte greu sa admire pe cineva care pare sau se da perfect.

Teama de schimbare.

Avem o anumita inertie prin care ne opunem schimbarii, ne dorim ca lucrurile sa ramana asa cum au fost mai inainte. Din cauza acestei temeri de schimbare auzim multe persoane in jurul nostru care dupa atatia ani de la Revolutie il proslavesc pe cel pe care l-au condamnat si impuscat acum 24 de ani. Acum li se pare ca erau mai bune acele vremuri pentru ca refuza sa se schimbe si sa se adapteze la nou. Pentru ei este un efort prea mare.

2. Convingerile

S-a scris mult despre convingeri. Am citit despre ele si in carti si pe bloguri de dezvoltare personala.
Convingerile reprezinta un sistem de credinte pe care ni le-am format si au la baza trei surse:
Ce ne-au spus parintii incepand de la primele greseli din copilarie, expresii menite sa corecteze acele greseli ale noastre, cum ar fi: “esti moale ca o balega”, “nu esti bun de nimic”, “nu meriti”, “esti prost” etc. Daca nu ai auzit astfel de cuvinte din gura parintilor tai atunci esti binecuvantat.
Cuvinte auzite de la colegi, profesori, alte persoane care si-au varsat nemultumirile pe noi, dar care ne-au aruncat cuvinte si expresii de genul: „cine te crezi?”, „stai in banca ta”, „vezi-ti lungul nasului”, „esti tampit/a” etc., pe care daca tot sunt repetate ajungem sa ni le insusim si sa le credem. Stiti ca este o vorba :”Daca doi iti spun ca esti beat, mergi de te culca”.
Cuvinte pe care ni le spunem noua insine. Poate n-o sa-ti vina sa credeti dar noi vorbim cu noi insine mai mult decat cu oricine altcineva si atunci cand gresim avem obiceiul sa ne admonestam, sa ne catalogam, sa ne etichetam cu cuvinte precum cele auzite de la altii, gen: „esti prost”, „babalau”,”idiot”, „cap sec”, trantor”, „cine te crezi?”, “ai mai vazut destept ca mine?” etc.
Iar atunci cand vrei sa-ti schimbi viata si iti doresti mai mult, iti stabilesti niste obiective pe termen scurt, mediu si lung, daca obiectivele tale sunt prea indraznete, convingerile tale (acea voce din capul tau) vin si iti spun: „da, da! Vezi sa nu! Cine te crezi? Mai vezi-ti lungul nasului! O sa ajungi acolo, cand o zbura porcul…” etc. Si in felul asta, din start iti anulezi implinirea obiectivelor, dar esti optimist si te pui pe munca. Si muncesti, si-ti mai dai cu stangul in dreptul, si iar o iei de la capat si iar iti mai dai cu stangul in dreptul si tot asa, uneori pana la epuizare.

3. Lipsa unei dorinte arzatoare.

Ce este o dorinta arzatoare? De unde stim ca e cu adevarat arzatoare? O dorinta arzatoare ne face sa ne consumam, sa nu putem dormi noaptea pana nu o implinim. Suntem febrili, cautam solutii pentru toate problemele care apar. La toate seminariile la care am participat am auzit de existenta unei dorinte arzatoare care ne face sa lucram pentru visul nostrum. Aceasta dorinta arzatoare este de multe ori asociata cu viziunea si vizualizarea visului pana la detaliu.

Am citit in carti ca nu doar oamenii de afaceri ci mai ales sportivii de performanta practica aceasta tehnica de vizualizare a visului ca sa intareasca dorinta si sa o faca si mai arzatoare. Astfel de informatii gasiti si in cartea Curajul de a reusi” de Ruben Gonzales.
Exista tot felul de tehnici prin care iti aprinzi dorinta si reaprinzi focul acesteia, cum ar fi, sa pui o poza cu ceea ce iti doresti pe cele mai vizibile locuri din casa, sa vizualizezi detaliile visului si sa le scrii, apoi sa le citesti zilnic.
Spre exemplu, dupa ce am auzit la seminarii si citit in carti despre vizualizarea visului si existenta unei dorinte arzatoare, i-am adresat o intrebare preotului din satul meu natal. Stiam ca a construit o biserica cu bani proveniti in majoritate din sponsorizari, ca a promis ca in doi ani se va face slujba in Biserica cea noua si asa a fost. “Parinte cum ati reusit sa construiti o biserica asa de mare si de frumoasa cu atatia bani din sponsorizari in numai doi ani? Sunt alti preoti care in zece ani nu au terminat de construit biserica pe care au inceput-o. Care este secretul?” Parintele, probabil uimit sa primeasca asa o intrebare, dupa o clipa de gandire a zis: ”Pe cand eram la doi metri sub pamant, sapand fundatia, eu vedeam in detaliu cum vor fi turlele bisericii si le descriam oamenilor veniti la lucru. Se uitau la mine de parca eram nebun. Apoi nu puteam sa dorm noaptea, ma trezeam pe la ora 5 dimineata, ma urcam in masina si plecam la Galati sa caut sponsori. A fost greu. Am primit multe refuzuri si am fost dat afara din multe birouri, dar dupa ce am obtinut prima sponsorizare a devenit mai usor.”
Acuma, daca ceea ce tu iti doresti e doar o dorinta si nu e si arzatoare, poti sa iti lipesti tu pozele peste tot pe frunte, pe pereti, ca n-o sa te miste si n-o sa te determine sa muncesti pentru visul tau.
Sau daca aceasta dorinta este mai mica decat teama sau temerile pe care le ai, iar este in zadar, iar esti ca un cal balansoar.

4. Asteptarile

In multe dintre cartile citite se vorbeste de asteptarile pe care noi le avem. De curand, am citit ca bogatii se asteapta sa reuseasca in tot ce-si propun si sa se imbogateasca; in timp ce saracii se asteapta sa esueze si sa devina mai saraci.

Asta ma duce cu gandul la o pilda pe care am auzit-o intr-o zi la biserica.

O femeie batrana a auzit intr-o zi la Sf. Liturghie un paragraf din Biblie, care zice: “Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” (Matei 17, 20). Ajunsa acasa, batrana se aseaza in genunchi si incepe sa se roage si se roaga toata noaptea, iar in zori, se ridica de la rugaciune si se uita in spatele casei sa vada daca s-a mutat dealul de acolo ca tare greu ii mai era sa-l urce in fiecare zi. Cand vede ca dealul e la locul lui, spune: “Stiam eu ca o sa fii tot acolo!”. Intrebarea este: La ce i-a folosit femeii ca s-a rugat toata noaptea?

La fel se intampla si in cazul autosabotajului. Ne stabilim obiective, realiste sau marete, dar cand plecam sa facem munca, avem asteptari negative. Care se implinesc pentru ca este o lege universala a atractiei care spune ca atragem lucrurile pe care ne concentram.

5. Lipsa increderii in sine

Cand o persoana isi spune permanent cuvinte, precum “nu pot, nu merit”, oricat de bine organizata si disciplinata ar fi, oricat ar fi de muncitoare, mesajul pe care il transmite celor din jur, chiar acesta este: “nu pot, nu merit”, asa ca si de data asta munceste in gol.

6. Confortul.

Expertii spun ca dusmanul unei vieti extraordinare este o viata confortabila. Ca atunci cand o persoana se simte confortabil, e mai putin motivata sa isi stabileasca teluri sau sa munceasca pentru ele. De multe ori amana ceea ce trebuie sa faca pentru a-si atinge scopurile. „Amanarea, spune Robert Kiyosaki Tanar si bogat inseamna moartea visului”.

In partea a doua a articolului Autosabotajul, o sa vin cu cateva solutii pe care le-am identificat eu pentru mine.

Astept parerile tale prin comentarii sau email.

Daca ti se pare interesant, poti distribui si altora.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

NICI CAPUL NU MĂ DOARE, NICI CALMANTE NU IAU

dureri de cap

 

Pe perioada sarcinii, de câte ori a fost nevoie să mă internez pentru nişte investigaţii şi analize am primit ca medicaţie, calmante. La început nu am comentat în faţa medicilor, dar m-am întrebat de ce să iau calmante dacă nu am dureri? Fiind sub formă de tabletă, nu le-am luat (da, am sărit peste sfatul medicilor).

M-am gândit că dacă atunci când nu am dureri iau calmante, când o să am cu adevărat dureri îşi vor mai face efectul? Sau va trebui să dublez doza. Dar înainte de naştere, pentru că tot calmante mi s-au recomandat (fără să fiu întrebată dacă am dureri), am întrebat eu: „de ce îmi recomandaţi calmante dacă nu am dureri?”. Mi s-a răspuns: „Pentru orice eventualitate”, dar când a venit la vizită şefa de secţie, doctoriţa m-a prezentat că eu sunt „doamna care s-a ofuscat că i-am recomandat calmante”.

Personal nu sunt de acord cu folosirea calmantelor, mai ales pentru dureri obişnuite, suportabile. Să vă spun de ce.
1. Durerea este un efect. Cauza care o produce e altceva. Poate fi produsă de un dezechilibru din organism. Vrea să ne atragă atenţia asupra faptului că în organism există o carenţă de ceva (poate de vitamine sau minerale sau altceva), sau că un anumit organ suferă. Luând calmante nu îndepărtăm cauza. Tratăm doar efectul. După ce efectul calmantului a trecut, durerea revine. Dacă vom continua să luăm calmante, cauza se poate agrava şi să producă dureri şi mai mari. Şi atunci ce facem? Luăm şi mai multe calmante?
2. Calmantele pot avea şi efecte secundare, cum ar fi distrugerea unor celule ale sistemului nervos. Ceea ce înseamnă că odată cu durerea ne ucidem şi sistemul nervos.
3. Durerea poate fi o binecuvântare.Da, aţi citit bine. iată de ce cred asta:
a. Durerea ne arată o creştere (de exemplu, febra musculară după un anumit exerciţiu fizic, ne arată că anumiţi muşchi sunt în creştere, dacă vom continua să facem acel exerciţiu fizic, muşchii respectivi se vor dezvolta şi ne vor ajuta să facem performanţă în direcţia dorită.
b. Durerea ne arată că ceva e în neregulă cu organismul nostru şi în ce direcţie trebuie să intervenim cu vindecarea. La un seminar am auzit povestea unui jucător de baschet care s-a accidentat la picior pe teren. Pentru că a vrut să joace până la finalul meciului, i-a cerut medicului echipei să-i administreze un calmant. Medicul a făcut cum a cerut jucătorul, iar la următoarea săritură pe care a făcut-o acel jucător, toată lumea a auzit o masă de oase care se rup. Acel jucător şi-a încheiat atunci şi acolo cariera în baschet.
c. Durerea ne arată că suntem VII şi normali. La acelaşi seminar am auzit despre bolnavii de lepră din India. Se ştie că bolnavii de lepră nu simt durerea. Îşi pot pierde degete, membre… ei nu simt nimic. S-ar părea că bolnavii de lepră din India, pentru că convieţuiesc la un loc cu şobolanii, sunt nevoiţi să crească şi pisici dacă vor ca dimineaţa să nu se trezească cu urechile sau degetele mâncate de aceştia. Dacă gătesc şi scapă ceva în foc, ei efectiv bagă mâna în foc şi riscă să îşi ardă degetele, tocmai pentru că nu simt nimic. Aşa că ar trebui să ne considerăm fericiţi şi binecuvântaţi atunci când putem să simţim durerea.

Aşa cum am scris în titlul acestui articol eu nu sufăr de dureri, decât poate ocazionale. Şi alea sunt de regulă suportabile.

Dar pentru că am auzit că sunt multe persoane care suferă de dureri de cap şi pentru că am mai citit câte ceva despre ele, mai departe o să scriu despre cauzele care pot provoca dureri de cap. Pe internet am găsit şi o clasificare a tipurilor de dureri de cap nu doar a factorilor care le determină. Pe unele le voi dezvolta, pe altele doar le enumăr.

Lipsa sau excesul de vitamine şi minerale din organism. Administrarea unei supradoze de vitamina A, sau carenţa complexului de vitamine B pot provoca dureri de cap. Pentru cei care ţin regim alimentar fără sare, lipsa sodiului din organism poate fi o cauză pentru durerea de cap. (sursa de informare: Nutriţie şi biotratamente, vol I ¸ scrisă de Phyllis A. Balch)

Lipsa de oxigen. Creierul reprezintă 2% din greutatea corpului, dar are nevoie de 25% din oxigenul acestuia. O persoană care trăieşte în spaţii închise, sau poate în mediu poluat, poate avea dureri de cap. La aceasta se adaugă şi o respiraţie superficială. Din toate materialele citite, respiraţia superficială este atunci când în procesul de inspiraţie-expiraţie se mişcă doar zona pieptului. O respiraţie corectă este cea profundă, care porneşte din abdomen. Studiile arată că inspiraţia care ţine cât numărăm până la trei şi expiraţia cât numărăm până la şase este cea corectă. Exerciţiile de respiraţie profundă au rolul de a relaxa şi calma organismul, mai ales în situaţiile de stres, de furie şi de anxietate.

Deshidratarea. Se spune că atunci când ne este sete, deja organismul este deshidratat. Aşa că e indicat să bem apă înainte de a se instala starea de sete. Apropo de deshidratare. Este o reclamă TV şi radio care e bine intenţionată, dar e greşit formulată. Sună cam aşa: „Pentru sănătatea dvs., consumaţi zilnic minim doi litri de LICHIDE”. Persoanele consumatoare de bere /vin / vodcă pot considera că dacă consumă doi litri de astfel de băuturi pe zi şi-au făcut necesarul de lichide pe ziua respectivă. Total greşit. Alcoolul duce la deshidratare. Dacă reclama ar specifica faptul că doar apa se ia în considerare, ar fi o reclamă bună. Nici măcar lichidele din supă sau din alimente nu se calculează. E vorba de consumul a minim doi litri de apă zilnic. Adică opt pahare de apă pe zi.

Lipsa somnului. Un adult trebuie să doarmă cam 7-8 ore pe zi. Insomniile şi lipsa unor ore de somn din cele necesare, pe termen lung duce la instalarea unor stări de oboseală. În cartea Fii in forma autorii Jim Loehr şi Tony Schwartz spun că „Oboseala are efect în cascadă. Mai întâi apar emoţiile negative, care determină creşterea ritmului cardiac, care duc la tensiune musculară şi diminuarea puterii de concentrare”. Şi toate acestea, fie separat, fie cumulate, pot provoca dureri de cap. Insomnia cauzează durerile de cap nocturne.

[C]onsumul de cafea. Deşi sunt anumite medicamente care conţin cafeină pentru a trata durerea, consumul de cafeină determină dureri de cap în două moduri:

  •  Dureri de cap la o persoană dependentă de cafea care încearcă să se lase
  • Cafeina este un diuretic foarte puternic care duce la deshidratare. Pe termen scurt, cafeaua oferă un surplus de energie, pe termen lung, prin deshidratare, duce la instalarea unor stări de oboseală care pot determina dureri de cap. Atunci când consumăm cafea ar trebui să mărim cantitatea de apă pe care o consumăm pentru a reduce deshidratarea. Personal aş spune că atunci când consum cafea, îmi reduce senzaţia de sete. Cu alte cuvinte prin consumul de cafea, îmi amăgesc creierul şi organismul că n-aş avea nevoie de cei doi litri de apă, dar pe termen lung se întoarce împotriva mea.
  • Săritura peste mic dejun şi alte mese. Aceeaşi autori ai cărţii Fii in forma spun: Când te trezeşti dimineaţa, după opt până la doisprezece ore în care nu ai mâncat nimic, nivelul de glucoză din sânge este foarte scăzut, chiar dacă nu ai senzaţia de foame. Cunosc multe persoane, mai ales elevi care se plâng de dureri de cap. dacă îi întreb ce au mâncat în cursul zilei, majoritatea spun: nimic.

Alte cauze:

  • Hipoglicemia
  • Foamea şi deficienţele de nutriţie, precum şi situaţiile de aplecat şi disconfort abdominal
  • Alimente care conţin tiramină şi fenilalanină (aditiv care se găseşte în mezeluri)
  • Consumul de alimente reci provoacă aşa numita „îngheţare a creierului
  • Stresul şi munca continuă fără alternaţa unor perioade de refacere
  • Alcoolul, tutunul, drogurile
  • Anxietatea
  • Alergii
  • Expunerea la iritanţi ca poluanţi, parfumuri
  • Constipaţia
  • Oboseala ochilor. Boli ale ochiului, nasului şi gâtului
  • Tensiunea musculară
  • Dezechilibru hormonal
  • Febra
  • Hipertensiunea arterială
  • Anemia
  • Probleme intestinale
  • Modificări ale coloanei vertebrale
  • Modul în care este prins şi strâns părul. Folosirea de bentiţe foarte strânse pe cap.
  • Dureri provocate de tuse, plâns, cântat.
  • Dureri de cap de weekend (pentru anumite persoane hiperactive în cursul săptămânii şi lipsite de activităţi importante la sfârşit de săptămână).
  • Dureri de cap matinale care ascund probleme ca bruxismul (scrâşnitul din dinţi), dezechilibre hormonale, hipertensiune arterială.
  • Dureri de cap cauzate de înţepenirea gâtului care ascund o posibilă meningită.
  • Dureri de cap cauzate de automedicaţie.
  • Alte afecţiuni cum ar fi: migrene, tumori, sinuzită, boli de creier.

Da, ştiu. Am dat cam multe cauze. E posibil să nu le fi epuizat. Le-am scris în funcţie de cum am reuşit să mă informez. Oricum, chiar în cartea Nutriţie şi biotratamente autorul spune că pentru durerea de cap este foarte greu să se identifice exact cauza şi să se prescrie un anumit tratament. Iar pentru unii este pur şi simplu mai uşor să ia un calmant decât să caute printre atâtea cauze.
Dar am considerat că poate sunt persoane interesate de acest subiect, şi dacă tot m-am informat, am scris şi acest articol să fie de folos cui are nevoie.

Vă urez cât mai puţine dureri de cap!

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber


 

AI RĂBDARE, TRĂIEŞTE CLIPA!

ceas-vechi-vintage

„Încă nu am ajuns?… Încă nu am ajuns?… Mai avem mult?… Când ajungem?, întreba Măgăruşul într-una în timp ce el, Shrek şi Fiona se îndreptau către Regatul Foarte Foarte Îndepărtat.
_Măgarule, încetează odată! strigă la el Shrek.
Măgăruşul tăcu preţ de câteva secunde apoi iar începu: Mai avem mult?… Când ajungem?…”
(Filmul Shrek 2)

Când vedem filmul, ni se pare foarte amuzantă scena.
În cartea lui, „Pregătit pentru succes”, autorul Jeff Keller spune că pe când era copil şi el făcea la fel şi obişnuia să-şi întrebe permanent părinţii de câte ori mergeau în vreo călătorie mai lungă.

Oare câţi dintre noi nu am făcut la fel?
Oare câţi dintre noi nu facem încă la fel, chiar ca adulţi?

 

Bucură-te de călătorie!

 

motociclete-realizate-din-ceasuri-vechi-14

 

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu acum mă gândesc cum procedez eu. De câte ori trebuie să ajung undeva, să zicem că merg la Bucureşti, iau un mijloc de transport în comun. Cunosc cu aproximaţie ora la care trebuie să ajung la destinaţie şi obişnuiesc să scot ceasul să văd cât mai e până ajungem. Mai privesc şi pe geam să mai văd peisajul, dar mă plictisesc repede de „aceeaşi” privelişte. De fapt, nu e aceeaşi privelişte pentru că anotimpul este diferit şi automat, şi peisajul se schimbă.

Dacă facem o călătorie de grup, după ce am ajuns la destinaţie, de multe ori, vedem peisajul sau obiectivul sau ce ni se părea important, apoi ca şi copiii, începem să (ne) întrebăm: „Cât mai stăm, ce mai avem de făcut, de ce nu plecăm?”.
Nu ne mai putem bucura de elementele din natură, de soare, de ciripitul păsărelelor, de adierea vântului. Gândul nostru s-a mutat deja către următorul obiectiv şi suntem nerăbdători să plecăm ca să ne îndreptăm spre el.
Oare cum am privi lucrurile dacă ne-am bucura ochii şi inima cu fiecare privelişte pe care o vedem, cu fiecare km pe care îl parcurgem? Oare cum ni se va părea viaţa dacă în loc să fim atenţi la greşelile celor ce ne însoţesc am da atenţie ciripitului de păsărele? Sau să observăm schimbările din natură? Sau poate voioşia unui copil?

Abia aştept să…

 

abia astept sa

Adesea, îmi dau seama de propriile greşeli, după ce le văd la cei din jur şi le judec. Abia după aceia iau decizia să mă corectez şi să nu mai fac ceea ce făceam.

Aud persoane în jurul meu (în trecut mă auzeam şi pe mine) spunând frecvent abia aştept să… se întâmple un anumit eveniment, iar când evenimentul are loc persoana e dezamăgită şi abia aşteaptă alt eveniment.

Sau spun, abia aştept să vină primăvara, sau vara sau orice anotimp. Nu avem timp să ne bucurăm de ceea ce abia aşteptăm să vină. Poate pentru că într-un fel le trăim în imaginaţia noastră înainte să vină, iar atunci când vin nu mai simţim aceeaşi emoţie, aceeaşi bucurie şi mintea noastră se mută spre următorul moment pe care abia îl aşteptăm căutând altfel de emoţii.

Anul trecut, parcă, am citit un articol pe undeva, poate pe net sau poate într-o carte care suna cam aşa: O tânără mamă spune, abia aştept să nasc copilul, apoi abia aştept să crească. Copilul preia de la mamă cuvintele şi începe şi el să spună: Abia aştept să mă fac mare, abia aştept să merg la grădiniţă, dar acolo e dezamăgit/ă, apoi abia aştept să merg la şcoală, apoi la liceu. Apoi abia aştept să am un/o prieten/ă , abia aştept să am familia mea, abia aştept să… treacă viaţa.
Iar când privim înapoi ne punem întrebarea: Doamne, oare când au trecut anii ăştia?
Oare nu cumva i-am determinat noi să treacă atât de repede pentru că de fiecare dată am fost atât de nemulţumiţi de momentul prezent încât am căutat să-l trăim pe următorul?

Suntem ca nişte roboţi

 

Avem de multe ori impresia că trăim ca nişte roboţi, că viaţa noastră se desfăşoară între casă şi locul de muncă. Foarte rar mai avem şi alte tipuri de activităţi. Iar atunci poate, când ne facem timp să ieşim la o plimbare, sau la un eveniment suntem absorbiţi de ceea ce n-a mers sau de grija zilei de mâine, de ceea ce mai avem de făcut, sau de rezolvat. De multe ori suntem, dezamăgiţi de rezultatul eforturilor noastre pentru a atinge un anumit obiectiv şi asta ne amărăşte viaţa o lungă perioadă de timp.

David Geffen spunea: „Există planul lui Dumnezeu şi planul tău. Iar planul tău nu contează”.

Suntem atât de nemulţumiţi că planul nostru a eşuat încât suntem gata să ne luăm la judecată cu Dumnezeu şi să-i cerem socoteală.

Dacă avem mici bucurii, sunt umbrite şi absorbite de aceste griji care ne macină, sau pe care le lăsăm să ne macine. În viaţă totul este o alegere!!! Aşa că în loc să ne bucurăm, să trăim momentul prezent suntem permanent preocupaţi fie de remuşcări şi nemulţumiri legate de trecut, fie de aşteptări senzaţionale pentru momentul următor.
De aceea, atunci când privim în urmă, găsim puţine amintiri frumoase, puţine momente de încărcătură emoţională şi spirituală. Viaţa noastră pare goală şi avem impresia că timpul trece nemilos pe lângă noi.

Trăieşte momentul!

 

În titlu nu m-am referit să trăim clipa după expresia carpe diem. Nu e cazul să ne apucăm să facem bungee jumping sau mai ştiu eu ce sporturi extreme ca să ne încărcăm viaţa de adrenalină. Nu, dacă ăsta nu este stilul nostru de viaţă.
Dar putem să trăim fiecare moment din viaţa noastră. Să ne facem mai mult timp pentru noi, în care să înlăturăm grijile şi necazurile şi să savurăm momentul. Să facem acel moment să fie unic pentru noi.
Poate că ne facem timp să mergem la o piesă de teatru, sau la o plimbare, sau să facem o călătorie de un weekend. Nu ştiu. Dar să conteze pentru bucuria noastră interioară. Nici nu e obligatoriu să facem asta foarte des. Degeaba mergem la plimbare zilnic, dacă a devenit un alt automatism în viaţa noastră şi nu ne bucurăm de ceea ce vedem, sau primim de la natură.

Premiază-te din când în când!

 

Dacă ai reuşit un mic proiect personal, e important să te premiezi. Nu neapărat cu un premiu de valoare. Poate fi o ieşire la un restaurant, sau să-ti cumperi ceva ce ai amânat de mult, sau să-ti satisfac un capriciu. Cu cât înveţi să apreciezi acel mic succes, acea mică reuşită, cu atât s-ar putea să ai parte de mai multe. Iar dacă nu ai, măcar ai făcut ca acel lucru mic să conteze pentru tine.
Dacă învăţăm să dăm importanţă lucrurilor mici din viaţa noastră, să ne bucurăm de ele, Dumnezeu ne va răsplăti şi cu lucruri mari de care să ne bucurăm.
Într-un articol anterior vorbeam de recunoştinţă. E foarte important să fim recunoscători, dar să nu uităm că şi noi am avut un rol foarte important în atingerea obiectivelor noastre. La urma urmei, mai există o vorbă care spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care SE ajută. Deci să nu uităm să ne premiem şi pe noi cei care am muncit pentru obiectivul respectiv.

Dacă alegem să trăim cu intensitate fiecare moment, să lăsăm să vibreze în inima noastră cântecul păsărelelor, sau poate ţipătul de bucurie al unui copil, să ne gândim că tot ce e verde în natură ne asigură nouă oxigenul să trăim, dacă încetinim pasul şi viteza de deplasare, dacă apreciem fiecare gest mic pe care partenerul/a îl face pentru noi, dacă alegem să avem amintiri plăcute, atunci când vom privi înapoi în timp vom putea spune, Doamne, parcă au trecut 100 de ani. Pentru că toate acele amintiri plăcute au o încărcătură emoţională şi spirituală aparte. Cu cât sunt mai multe, cu atât viaţa noastră este mai plină şi ni se pare că timpul a trecut mai greu.

Să învăţăm de la campioni

 

vlad_pislariu_eszter_pop_dans_sportiv-640x320

 

Campionii nu au prea mult timp să sărbătorească. Nu mă refer aici la acei „campioni” care muncesc din greu un sezon sau două, îşi ating obiectivele, apoi o ţin în petreceri care pe termen lung le afectează energia şi rezultatele.
Mă refer la acei campioni care de la un sezon la altul urcă din treaptă în treaptă şi obţin titlu după titlu.
În afară de munca grea şi de antrenamente zilnice, au parte şi de o educaţie puternică. Ei ştiu că momentele de mari victorii sunt scurte, că nu au timp prea mult să sărbătorească. După ce coboară de pe podium, din faţa publicului şi a presei, se întâlnesc cu antrenorul care le spune Sărbătoare e doar azi. De mâine ne aşteaptă un nou program de lucru pentru că avem de atins următorul obiectiv.
Ei sunt învăţaţi că, pentru a atinge acea victorie şi acel obiectiv pe care şi-l doresc trebuie să înveţe să se bucure pe parcurs. Să transforme micile succese de la antrenamente sau competiţii în adevărate rampe de lansare care să-i ajute atunci când e mai greu. Iar când le e greu sunt învăţaţi că e important să facă din micile eşecuri adevărate autostrăzi ale ambiţiei pentru a reuşi să depăşească obstacolele.
Se bucură permanent.
Ei ştiu că fericirea nu constă doar în atingerea obiectivului. Că fiecare pas este o destinaţie în călătoria lor. Că lucrurile mari sunt o succesiune de lucruri mici, care contează. Ei ştiu că rezultatele mari sunt o însumare a tuturor eforturilor, a tuturor urcuşurilor şi coborâşurilor de pe traseu. Şi se bucură de fiecare în parte.
Ei când privesc în urmă găsesc multe momente de încordare, de efort, de lacrimi şi dorinţe neîmplinite, dar şi de fericire şi spun că a fost greu, dar a meritat. Pentru ei, timpul nu trece la fel de uşor ca pentru cei ce abia aşteaptă să…

Exerciţiu
Răspunde-ţi la următoarele întrebări

  • Când a fost ultima dată când ai râs cu poftă şi de ce anume?
  • Care a fost obstacolul care mai întâi te-a nemulţumit iar apoi te-a ridicat pe culmile fericirii că l-ai depăşit?
  • Care este cel mai frumos gest pe care l-a făcut partenerul/a pentru tine şi când? Cât de mult ai apreciat asta?
  • Care sunt cele mai frumoase cuvinte pe care ţi le-a adresat partenerul/a?
  • Scrie cât mai multe amintiri plăcute din ultimele 6 luni.
  • Când te-ai premiat ultima dată pentru o mică realizare? Cu cine erai? Cum te-ai simţit?

Te aştept cu un comentariu sau un email. Dacă ţi-a plăcut da, te rog, un like sau un share pe reţelele de socializare. Cineva s-ar putea sa-ti multumeasca.

 

Cu drag,

Fanica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

OBICEIURI MICI ŞI ZILNICE CARE NE SCHIMBĂ VIAŢA II

zambet

Acum câteva zile am publicat prima parte a articolului Obiceiuri mici şi zilnice care ne schimbă viaţa. Între acestea am vorbit despre:

  1. Obiceiul de a citi câteva minute, dacă e posibil măcar 15 minute pe zi în fiecare zi

  2. Obiceiul de a ne îngriji frumuseţea zilnic şi seara şi dimineaţa

  3. Obiceiul de a adresa vorbe frumoase şi complimente celor din jur. Pentru cei care nu au citit articolul îl găsesc aici

http://fanautodidact.ro/blog/2014/05/08/obiceiuri-mici…himba-viata-ii/

Acum a venit timpul să continui cu alte obiceiuri pe care eu mi le-am format sau ce am mai învăţat despre ele.

 

4. Spune mulţumesc celor dragi

Adesea, avem tendinţa de a-i pune pe cei dragi să facă ba una, ba alta. În general o facem folosind un ton de poruncă fă aia! , fă cealaltă! , du gunoiul! , fă curăţenie! , spală vasele! etc. Dar uităm să spunem mulţumesc.

Ei, ce să spun! Ce atâta formalitate pentru cei din familie! Probabil că astea sunt cuvintele pe care ţi le spui citind ce am scris.
Dar să ne imaginăm următorul scenariu:
Zilnic îi spui copilului tău să facă ba una, ba alta, să te ajute la diferite treburi. Şi el o face foarte îndatoritor şi cu mare sârg. Iar tu nu-i spui niciodată mulţumesc. Apoi, într-o zi vine în vizită o prietenă, care stă la masă la tine şi la final te ajută la strâns şi spălat vase. Şi tu îi spui Mulţumesc. Ce înţelege copilul tău? Că pe el îl tratezi zilnic ca pe un sclav, în timp ce pe prietena ta o tratezi ca pe o persoană deosebită, căci ei îi mulţumeşti pentru acelaşi serviciu pe care ţi-l face şi el.

Dacă tu îi spui mulţumesc copilului pentru diferite activităţi, îl educi prin puterea exemplului personal şi la rândul lui îţi va spune şi el mulţumesc pentru bănuţii de pachet sau pentru orice alt favor pe care i-l faci. Acelaşi lucru e valabil şi pentru partenerul de viaţă.
Nu în ultimul rând, cu cât spui mai des mulţumesc pentru diferite servicii mici, cu atât vei avea parte de mai multe servicii, ca la rândul lui, copilul / partenerul să audă mai des acel dulce „mulţumesc”.

Exerciţiu

  • Fă un experiment şi spune „mulţumesc” pentru fiecare gest pe care îl fac cei dragi pentru tine şi notează rezultatele.

5. Recunoştinţa

[Î]n cartea Spune pot si vei putea a lui Norman Vincent Peale am găsit următoarea poveste, pe care o voi reda pe scurt:

Într-o zi m-a abordat un om care mi-a zis:
_Am ajuns la capătul funiei şi am hotărât că singurul lucru pe care îl am de făcut este să-mi zbor creierii.
_De ce să nu-ţi „zbori” spiritul? Ce-ai zice să discutăm despre asta?
_Totul s-a dus, nu mai am nicio nădejde. Trăiesc într-o beznă profundă. De fapt, mi-am pierdut orice chef de viaţă. Sunt frustrat, plictisit, sunt complet la pământ.
_Hai să vedem care-i situaţia dumitale, am sugerat. Am luat o coală de hârtie, am tras o linie pe mijloc de sus până jos şi i-am zis să scriem în partea stângă toate lucrurile pe care le-a pierdut şi în dreapta lucrurile care i-au rămas.
_E foarte uşor, mi-a zis el abătut. Un lucru e sigur, n-o să avem nevoie de coloana din dreapta. Nu mi-a rămas nimic, punct.
_Când te-a părăsit nevasta, l-am întrebat.
_Ce vreţi să spuneţi? a exclamat. Nu m-a părăsit. Soţia mea mă iubeşte!
_Asta-i grozav, am spus. Atunci acesta va fi punctul numărul unu în coloana din dreapta – „Nu m-a părăsit soţia”. Acum spune-mi, când au fost închişi copiii?
_Ce întrebare stupidă! a strigat. Copiii mei nu sunt la închisoare!
_Bine, am zis. Ăsta-i numărul doi în coloana din dreapta – „Copiii nu sunt la închisoare”. Dar presupun că nu mai ai deloc poftă de mâncare cu toate necazurile astea.
_Ştiţi, e ciudat, dar chiar aşa rău cum stau lucrurile, pot mânca tot ce văd în faţa ochilor.
…..Ei bine, am continuat cu alte câteva puncte şi el a început să priceapă încotro mă îndrept.
_Ciudat cum se schimbă lucrurile dacă le priveşti dintr-un alt unghi, a zis el.
Când am adunat toate punctele bune care i se întâmplau, am zis: Uite câte avuţii posezi! Nu-i nevoie să-ţi zbori creierii. Nu trebuie decât să-ţi „zbori” spiritul. Şi nici măcar n-am trecut de suprafaţă în enumerarea lucrurilor pozitive pe care le ai….

Când crezi că ai pierdut tot, mai priveşte odată cu mare atenţie.

Există o vorbă populară care spune: Recunoştinţa e o floare rară. Dacă analizăm bine, chiar aşa şi este. De cele mai multe ori, dacă ne întreabă cineva ce mai facem, avem tendinţa să ne plângem de tot ce nu merge bine în viaţa noastră. Poate că e în firea umană să fim nemulţumiţi de ceea ce avem şi dacă ne gândim bine, tocmai nemulţumirile au dus la progres şi evoluţie în societate.
Dar oare de câte ori vedem ceea ce avem? De câte ori spunem mulţumesc pentru tot ceea ce primim zilnic?
De câte ori suntem recunoscători că trăim, că suntem sănătoşi, că avem un acoperiş deasupra capului, că avem un calculator care funcţionează etc.? Comparativ cu alţii care nu beneficiază de aceste aspecte ar trebui să ne simţim privilegiaţi şi recunoscători.

Citate:

William Penn: „Secretul fericirii este să apreciezi binecuvântările de care te bucuri, în timp ce alţii se pierd în şirul problemelor”.

Zig Zigler: „Fericirea nu vine la cei care nu apreciază ceea ce au deja…”

Jeff Keller: „Concentrându-ne asupra a ceea ce nu avem, simţim într-o mai mare măsură lipsurile”.

Albert Einstein: „Sunt două moduri în care îţi poţi trăi viaţa – unul este să vezi totul ca pe ceva obişnuit… celălalt, să vezi totul ca pe ceva miraculos”.

Jeff Keller, în cartea „Pregătit pentru succes” vorbeşte despre miracolul corpului omenesc. Zilnic inima pune în mişcare aproximativ 7500 litri de sânge şi bate de aproximativ 100000 ori. Într-o singură zi. Într-un an se ajunge la 36 500 000 bătăi. Şi poate bate în ritmul ăsta timp de câteva decenii… Există aproximativ 100 miliarde de neuroni la nivelul creierului şi transmit impulsuri nervoase cu viteze de până la 320 km/oră”.

Prin cărţile de dezvoltare personală, citesc adesea că pe ceea ce ne concentrăm, aceea creşte. Am observat că chiar aşa este. Cu cât mă plâng de anumite lucruri din viaţa mea, parcă cu atât aceasta devine mai mizerabilă şi greu de suportat. Cu cât sunt mai recunoscătoare, cu atât parcă îmi reuşesc mai uşor anumite dorinţe personale şi obiective.

Într-o vară, îmi amintesc, făceam contracte de publicitate. Mergeam pe la firme şi le prezentam posibilitatea de a-şi face publicitate într-un anuar. La început a fost mai dificil. Apoi, după ce am găsit o persoană care să accepte, să semneze un asemenea contract şi eu am început să spun în gând rugăciuni de mulţumire, parcă am început să am contracte pe bandă-rulantă. Şi cu cât făceam mai multe contracte, cu atât eram mai recunoscătoare şi invers.

Aşa că acum, mi-am făcut obiceiul ca zilnic să fiu recunoscătoare pentru diferite binecuvântări. Bineînţeles că nu pot fi pentru toate în parte, că s-ar putea să nu-mi ajungă ziua. Dar îmi place să fiu recunoscătoare că trăiesc, că sunt sănătoasă şi pentru alte câteva lucruri. Câteva minute mă gândesc la ele. Apoi îmi văd de celelalte treburi.

Recunoştinţa are câteva beneficii:
• Când eşti recunoscător, rămâi concentrat pe tot ce merge bine în viaţa ta.
• Recunoştinţa îţi reduce emoţiile negative precum frică, mânie, gelozie etc.
• Te ajută să ai o atitudine pozitivă chiar şi atunci când lucrurile par să meargă mai prost. Vei găsi noi oportunităţi în toate încercările prin care treci.
• Recunoştinţa te ajută să te vezi o persoană valoroasăşi să îţi creşti stima de sine.
• Reduce stresul pentru că nu te mai concentrezi pe ce nu merge, ci vezi partea buna a fiecărei situaţii.
• Sănătatea ta e mai bună când eşti recunoscător. Multe boli sunt cauzate de emoţiile şi gândurile negative, iar dacă acestea se reduc, atunci se îmbunătăţeşte starea ta de sănătate.

Exerciţiu

Notează cel puţin 5-10 motive pentru care eşti recunoscător/ recunoscătoare. Fă exerciţiul acesta zilnic timp de o lună. Observă rezultatele în viaţa ta.

6. Zâmbeşte

Mi se spune de ceva vreme că am un zâmbet frumos. Nu eram prea zâmbăreaţă înainte. Aveam în general un zâmbet sfios când îmi era ruşine de ceva. În rest nu-mi amintesc să fi zâmbit prea mult. De câţiva ani am învăţat că zâmbetul este cel mai frumos şi cel mai ieftin accesoriu pe care-l poate avea o femeie.
Aşa că am învăţat să zâmbesc.
Să îţi spun care e diferenţa?
Înainte viaţa mi se părea searbădă. Aveam impresia că toată lumea avea ceva cu mine. Eram nefericită şi mă plângeam foarte des de tot ce mi se întâmpla.
Acum, de când am învăţat să zâmbesc, viaţa este frumoasă, am început să întâlnesc alte persoane care îmi întorc zâmbetul, mă cred norocoasă şi sunt fericită că exist.
Să-ţi spun şi alte beneficii ale zâmbetului?
• Sunt convinsă că ai auzit că atunci când zâmbim, creierul nostru secretă un hormon al fericirii. Asta înseamnă că chiar şi atunci când suntem stresaţi sau supăraţi, dacă în mod conştient decidem să zâmbim, ne schimbăm starea de spirit şi trecem mai uşor peste acele momente dificile.
• Într-o carte despre limbajul trupului, am citit că atunci când o persoană zâmbeşte, muşchii faciali de la ochi în jos se ridică în mod natural. Astfel se conturează frumos pomeţii obrajilor, colţurile gurii sunt ridicate, ochii se micşorează şi, da, în jurul ochilor apar nişte riduri de expresie. Dar aceste riduri fac persoana care zâmbeşte să fie mai frumoasă şi mai tânără.
• O persoană care stă mai tot timpul încruntată, are muşchii faciali lăsaţi. Colţurile gurii şi pomeţii obrajilor atârnă în jos. Şi dacă această persoană nu face eforturi să şi zâmbească, nicio operaţie estetică nu-i va scoate expresia de câine plouat şi bătut de pe faţa ei. Ca să nu mai spunem că va arăta cu câţiva ani mai în vârstă. Şi probabil că exact aşa se şi simte.

Exerciţiu
Notează cel puţin cinci motive pentru care să zâmbeşti zilnic. Începe să zâmbeşti. Observă diferenţele care apar în viaţa ta.

7. Activităţi sportive

alergatori

 

Pe parcursul vieţii mele am avut perioade în care acest obicei exista în viaţa mea zilnic, şi perioade, când m-am făcut comodă şi nu am mai practicat aceste activităţi. Sau poate că e mult spus activităţi sportive. Sunt pasionată de mersul pe jos.
Am avut ani buni în care mergeam zilnic pe jos câţiva km şi eram suplă şi plină de sănătate şi perioade în care m-am simţit mai încărcată cu activităţi, şi nu-mi mai făceam timp pentru deplasări pe jos. Sau eram prea hămesită de foame pentru a mai avea energie să merg pe jos. Aşa că luam mijloace de transport în comun. În câteva luni se observa diferenţa în starea mea de sănătate şi în cele câteva kg în plus pe care le luam.
Pentru că nu este un obicei constant al meu, o să scriu câteva rânduri despre acestea din ce am auzit la alţii.
Pe un CD, ne vorbea un domn că un bărbat s-a dus la un antrenor si i-a zis că ar vrea şi el să-şi dezvolte anumiţi muşchi. Antrenorul l-a întrebat dacă obişnuieşte să facă vreun gen de activităţi sportive. Aflând că nu, i-a recomandat să facă câte 10 flotări pe zi, în fiecare zi. Bărbatul cu pricina se aştepta să primească sarcini mai complicate şi mai multe. Antrenorul însă a insistat că trebuie să faci câte puţin, dar să fii disciplinat. Să faci în fiecare zi. Omul nostru a decis să aibă încredere în antrenor şi s-a pus pe treabă. În fiecare zi făcea câte 10 flotări. După o lună de zile a fost capabil să vadă o uşoară diferenţă în ce priveşte condiţia fizică, după trei luni de zile era deja convins de diferenţe, iar după şase luni de zile vedeau şi prietenii. Când era întrebat ce face, nimeni n-a vrut să creadă că face doar 10 flotări pe zi. Toţi se erau convinşi că prietenul lor le ascunde ceva. Se aşteptau să audă despre vreo formulă miraculoasă sau cine ştie ce efort deosebit.

O altă doamnă povestea că deşi nu îi place să alerge, şi-a propus să alerge la un maraton. Aşa că a început nu în forţă, cum se aşteaptă mulţi, ci să alerge la început 2-3 minute pe zi, apoi a crescut la 5 minute, apoi la 10 minute. Până a ajuns să parcurgă distanţa necesară pentru maraton. Scopul ei nu era să ajungă prima la maraton, ci să îl termine. Şi cu exerciţiu zilnic, mărind distanţa puţin câte puţin a reuşit.

8. Formule miraculoase instant pentru viaţă nu există

Trăim în era instant-urilor. Aflăm, de multe ori din reclame că dacă ai mâncat prea mult şi ţi se face rău, poţi lua o pastilă şi digeri instant mâncarea ca să poţi mânca mai mult. Ai cafea instant, ai fotografie la minut, cu un singur click ajungi să comunici cu cineva aflat în cealaltă parte a lumii si lista poate continua.
Multe persoane se aşteaptă să ţină cură de slăbire prin înfometare o săptămână şi să dea jos vreo 10 kg cel puţin, sau să meargă trei zile la sală şi să-şi construiască muşchi ca ai halterofililor, sau să mănânce 1 kg de lămâi să scape de răceală şi aşa mai departe.

Să te întreb ceva. Imaginează-ţi că ai o afecţiune şi mergi să consulţi doi medici.
Primul îţi spune: îţi recomand acest flacon cu 30 de pastile, le iei pe toate odată, să faci terapie de şoc şi în două ore eşti…gata.
Al doilea îţi spune: îţi recomand acest flacon de 30 de pastile şi iei câte una pe zi după una dintre mese.
Pe care l-ai crede că e medic specialist şi practician bun? Pe primul, care îţi recomandă varianta însănătoşirii instante sau pe al doilea care îţi spune că ai şanse să te faci sănătos, dar e nevoie să fii disciplinat o lună de zile?
Eu l-aş crede pe al doilea.
Toate lucrurile bune vin în viaţă treptat-treptat. Au nevoie de timp ca să crească, să se dezvolte. Exact ca un bebeluş. Nu ne aşteptăm să-i dăm unui bebeluş o tonă de mâncare ca să crească cât un adult într-o zi. Poate că pe parcursul vieţii, mănâncă mai mult de o tonă de mâncare, dar puţin câte puţin în fiecare zi.

Concluzii

Fiecare obicei din viaţa noastră contează şi ne duce într-o anumită direcţie. Există o vorbă care ne spune că obiceiurile pe care le avem ne hotărăsc destinul. Dacă vrei să schimbi direcţia trebuie doar să schimbi obiceiul.
Dacă eşti obişnuit să:
• Mănânci mâncare sănătoasă zi de zi, atunci vei fi în formă şi cu o sănătate optimă.
• Mănânci mâncare tip fast-food sau pizza sau preparate zi de zi, atunci sănătatea şi greutatea ta va avea de suferit.
• Faci zilnic activităţi sportive te bucuri de sănătate şi muşchi şi voie bună.
• Leneveşti dar visezi că într-o zi te apuci de sală sau de alergat o să ai de suferit.
• Citeşti zilnic – într-o viaţă citeşti o bibliotecă întreagă.
• Nu citeşti nimic – rămâi un incult şi un ignorant toată viaţa.
• Te cerţi – ai o viaţă plină de scandal.
• Oferi altora laude şi complimente – se întorc la tine şi vei fi fericit.
• Zâmbeşti – o să arăţi tânăr/ă şi fericit/ă şi o să ai parte de multe lucruri plăcute.
• Stai încruntat/ă – o să arăţi bătrân/ă şi cu faţa lăsată.
• Fii recunoscător – multe alte binecuvântări vei vedea în viaţa ta.
• Te plângi – viaţa ţi se va părea un chin din ce în ce mai greu de îndurat.

Vestea bună e că dacă avem obiceiuri proaste, le putem schimba.
E nevoie de:
• Conştientizare
• Decizie de schimbare
• Acţiune
• Diciplină
Bineînţeles că mai sunt şi alte obiceiuri despre care se poate vorbi. Eu le-am ales pentru descriere e acestea.

Aştept părerea ta despre ele, fie într-un comentariu mai jos, fie pe email.

Dacă ţi-a plăcut poţi să dai şi un share sau like pe reţelele de socializare, ca să citească şi prietenii tăi.

 

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber