IUBIRE ŞI IERTARE

 

_Dacă ai suficientă dragoste, eşti cel mai

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3, 16)

Dumnezeu-Fiul care era fără de păcat, fără de pată, şi se iubea pe sine şi pe noi, s-a sacrificat pentru noi, miliardele de oameni care vieţuim pe pământ, ca să ne salveze. Dar eu nu o să-ţi vorbesc despre acest tip de iubire.
În această zi, în prag de sărbătoare, am ales un subiect de discuţie cu mine şi cu tine despre cum văd eu iubirea şi iertarea. Pentru că auzim adesea cuvinte de iubire din partea celor dragi, sau de iertare, dar de multe ori numai în perioada sărbătorilor.
Şi în rest? Nu ne mai iubim? Nu ne mai iertăm? Trăim în restul anului doar cu sentimente de dezgust, de ură, de răzbunare, de nepăsare, iar când vin Sărbătorile (Crăciun sau Paşte) începem să ne gândim la cei pe care trebuie să îi iubim şi să-i iertăm?

1. IUBIRE
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: “să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 19, 19; Marcu 12, 30-31)

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Dar pe tine cum te iubeşti? Da. Ai citit bine. Pe tine cum te iubeşti? Sau, pe tine te iubeşti? Spre acest gen de iubire vreau să vorbesc astăzi pentru că nu poţi oferi ceva ce nu ai. Sau cu alte cuvinte, dacă farfuria ta e goală, cum ai putea să-i ajuţi pe alţii?
Mulţi ar fi tentaţi să spună că ei se iubesc pe ei şi poate că unii şi reuşesc să o facă dar cu siguranţă că nu toţi. De ce cred asta? Pentru că mulţi dintre noi avem obiceiuri proaste care duc la degradarea vieţii proprii. Şi atunci cum putem spune că ne iubim pe noi înşine?

Ce obiceiuri ai?

Câţi dintre noi nu au obiceiuri precum: fumat, consum de alcool, câteva cafele pe zi, consum iraţional de ciocolată sau dulciuri, consum de energizante, mâncare în exces, mâncare de tip fast-food. Ce legătură are mâncarea cu iubirea de sine? Păi aş zice că are. Dacă mănânci mai mult decât ai nevoie pentru că, mai ales în aceste zile de sărbătoare, când ai masa plină şi ai de toate gătite, parcă ai vrea să mănânci măcar câte „puţin” din toate. Da ştiu că ai văzut la televizor reclame la diferite pastile care îţi spun că poţi mânca şi ciorbă şi jambon şi sarmale şi friptură şi tort şi tot ce mai vrei tu că poţi rezolva problema digestiei doar cu o singură pastilă. Oare? Eu nu spun că acele pastile nu-şi fac treaba. N-am luat niciodată. Mă întreb însă, acele pastile îşi fac treaba doar pe termen scurt sau şi pe termen lung. Pe termen lung, care va fi efectul, acestor mese copioase urmate de pastile de digestie, asupra sănătăţii tale? Oare nu cumva îţi distrugi ficatul şi fierea şi alte organe interne? Asta înseamnă că te iubeşti? Păi dacă te iubeşti, de ce îţi distrugi sănătatea? Şi dacă mănânci „până dai cu degetul” pentru că e sărbătoare şi vrei să te bucuri de toate şi ajungi cu intoxicaţie alimentară la spital, înseamnă că te iubeşti? Apoi te plângi că eşti bolnav şi îl acuzi pe Dumnezeu pentru „crucea pe care o duci”. Ţi-ai făcut-o singur prin toate obiceiurile prin care îţi baţi joc de sănătatea pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu.
Sau poate, eşti o persoană care are un ten acneic. Şi te uiţi în oglindă, descoperi un coş, te apuci să îl killăreşti, apoi mai descoperi şi alte 1-2 -5-10 „coşuri” şi sari şi pe ele. Şi în câteva minute arăţi de parcă ai fi avut un atac subit de ţânţari asupra feţei tale. Dacă ăsta îţi este obiceiul (pe care eu l-am avut foarte mulţi ani şi din când în când îl mai practic, dar nu mai e obicei) oare nu-ţi baţi joc de frumuseţea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu?
Te las pe tine să descoperi ce alte obiceiuri ai prin care îţi distrugi sănătatea sau îţi baţi joc de darurile primite de la Dumnezeu. Eu am vorbit de cele de care m-am făcut ani de-a rândul şi ocazional încă mă mai fac vinovată.

Ce cuvinte îţi spui?

Ce cuvinte îţi spui atunci când faci diferite greşeli? Îţi spui că eşti un idiot, prost, un dobitoc etc? (Apropo, toate întrebările se pot pune şi la genul feminin) Ce vorbeşti tu cu tine? Îţi spui că oricine poate face greşeli şi ca fiinţă umană eşti supus greşelii, sau îţi spui cuvinte dure? Dai dovadă de îngăduinţă şi cauţi să înveţi din greşeala comisă sau de apostrofare şi pedeapsă? Cineva îmi spunea că pe noi înşine avem tendinţa să ne iertăm cel mai rapid. Oare? Sau doar ne păcălim că ne iubim şi ne iertăm atunci când vrem să ne dezvinovăţim şi să plasăm vina asupra altcuiva pentru că de fapt refuzăm să învăţăm lecţia din greşeala comisă? Oare nu cumva căutăm să ne liniştim conştiinţa vinovată cu unul dintre obiceiurile enumerate sau descrise mai sus? Şi atunci cum ne iubim pe noi înşine?

Descoperă-ţi limbajele iubirii şi iubeşte-te!

Ca să te iubeşti pe tine, trebuie să îţi accepţi toate greşelile pe care le faci şi să înveţi lecţia din ele pentru a te corecta altă dată. Şi să îţi spui cuvinte de iubire şi încurajare în fiecare zi. Să te mângâi, să te iubeşti prin acele limbaje de iubire ale tale. (pentru asta îţi recomand cartea Cele cinci limbaje ale iubirii de Gary Chapman). Nu aştepta să te iubească altcineva. Trebuie să te iubeşti tu mai întâi. Îţi plac cuvintele de încurajare? Oferă-ţi-le ţie apoi vei şti să le spui şi altora. Limbajul tău de iubire e dat de cadouri? Fă-ţi tu cadouri apoi vei şti să oferi şi altora. Apoi, în funcţie de limbajele de iubire ale celor de lângă tine, îi poţi iubi şi pe ei aşa cum te iubeşti pe tine. Oferindu-le şi lor din bogăţia iubirii tale.

2. IERTARE
O să încep discuţia despre iertare cu două poveşti.

O familie creştină

Într-o tânără familie de creştini practicanţi (majoritatea suntem creştini, dar puţini şi practicăm şi aplicăm principiile creştine) erau doi fraţi de câţiva ani. În una din zile s-au certat şi supărat unul pe celălalt. Când a venit seara şi se pregăteau de rugăciune, mama îi spune fiului mai mare: „Acum trebuie să îl ierţi pe fratele tău că spunem rugăciunea Tatăl Nostru şi ştii că spunem „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, iar dacă tu nu îl ierţi pe fratele tău şi mori în noaptea asta o să ajungi în iad”. Fiul cel mare îl iartă pe fratele lui mai mic, iar după ce se termină rugăciunea şi mama a plecat din cameră îi spune fratelui pe care tocmai îl iertase: „Te-am iertat, dar dacă nu mor în noaptea asta, ce-ţi fac eu mâine…”

Doi călugări la drum

Doi călugări mergeau pe drum ca să ajungă la mănăstirea în care îşi făceau pravila. La un moment dat au ajuns la un râu pe care trebuiau să-l treacă cu piciorul prin vad deoarece nu era pod. Lângă malul râului era şi o tânără care voia să treacă dincolo, dar se temea. Atunci, unul din cei doi călugări a luat femeia în spatele lui şi aşa a trecut-o dincolo, după care a lăsat-o să plece în treaba ei, în direcţia ei. Al doilea călugăr a fost mai întâi surprins de gestul primului călugăr, pentru că conform jurămintelor făcute ei nu aveau voie nici să se uite cu atât mai puţin să se atingă o femeie. Dar nu a avut curajul să-i atragă atenţia primului călugăr. Aşa că gândul lui de surpriză s-a transformat în judecată, apoi în mânie. Şi pe măsură ce mergeau şi se apropiau de mănăstire, respiraţia celui de-al doilea călugăr devenea tot mai rapidă, el, însuşi era mai tulburat, mai plin de furie. Primul călugăr îl întreabă: „Ce se întâmplă, frate? Nu te simţi bine? Văd că te tulbură ceva.” „Cum să nu mă tulbure, spune al doilea călugăr, când te-am văzut ce ai făcut. Conform jurămintelor noastre noi nu avem voie nici să ne uităm la o femeie şi tu ai făcut mai mult de atât, ai atins-o şi ai trecut-o în braţe peste râu”. „Frate, spune primul călugăr, eu doar am trecut-o râul şi i-am dat drumul, dar tu ai cărat-o în cârcă până aici”.

Te-a amuzat prima poveste? Te-ai gândit că şi noi de multe ori, atunci când iertăm punem condiţii. „Te iert, cu condiţia să nu mai faci”. Dacă citim Biblia aflăm că trebuie să iertăm semenilor noştri nu doar odată ci „de şaptezeci de ori de câte şapte”, adică la infinit.
Dar despre a doua poveste, ce zici? Câţi dintre noi nu purtăm poveri grele pentru că îi judecăm pe semenii noştri şi nu-i putem ierta pentru ceea ce ne-au făcut nouă personal sau pentru că au încălcat un anumit principiu sau o anumită lege? Şi povara creşte cu fiecare persoană pe care nu o putem ierta. Îmi imaginez o persoană care nu poate ierta pe nimeni cum cară greutatea tuturor persoanelor pe care nu le poate ierta. Habar nu are că asta îl ţine pe loc să nu poată înainta în viaţă. E ca o persoană care aleargă pe o maşină de alergat pe bandă, dar fără să ajungă nicăieri pentru că nu se deplasează.
Ai simţit vreodată ce înseamnă să ierţi din toată inima pe cineva? Cum simţi că ţi se duce o mare piatră de pe inimă? Şi tu te eliberezi şi te simţi uşor/uşoară de parcă pluteşti.
Dar nu numai pe semenii tăi trebuie să-i ierţi ca să te eliberezi, ci şi pe tine. Da. Am zis bine. Trebuie să te ierţi pe tine. M-am dus la spovedanie spunând un păcat pe care îl spovedisem, nu-l mai repetasem dar pentru că fusese constant în mintea mea, aveam impresia că nu merit să primesc iertarea şi duhovnicul m-a certat. Mi-a zis că nu aveam încredere că Dumnezeu mă poate ierta şi asta pentru că Eu nu mă puteam ierta.
De când am început să citesc cărţi de dezvoltare personală, am încetat să mă mai cert pentru fiecare greşeală şi să mă întreb ce pot învăţa din greşeala respectivă. Ce lecţie îmi oferă? Poate că nu învăţ lecţia imediat, şi repet greşeala. Dar am învăţat că vina şi responsabilitatea e doar a mea. Oricum, e important să realizăm că toţi greşim, că nimeni dintre muritori nu e perfect sau lipsit de greşeală şi de câte ori greşim să încetăm a ne mai spune cuvinte de ocară. Pe un material de dezvoltare personală am aflat că poţi practica iertarea zilnic, după cum urmează:

  •  Luni te ierţi pe tine pentru tot ce ai greşit toată viaţa şi în săptămâna ce a trecut
  •  Marţi îţi ierţi părinţii şi fraţii şi surorile
  •  Miercuri îţi ierţi rudele mai apropiate sau mai îndepărtate
  •  Joi îţi ierţi prietenii
  •  Vineri (luând exemplul lui Iisus Hristos) îţi ierţi duşmanii şi pe cei ce-ţi fac rău
  •  Sâmbătă îţi ierţi strămoşii cei adormiţi ale căror păcate se răsfrâng şi asupra vieţii tale
  •  Duminică ierţi pe toată lumea. Faci pace cu tot Universul.

E greu să urmezi un astfel de program de iertare? Sigur că e. Pentru că cere disciplină şi orice activitate nouă care ne solicită disciplina e greu de îndeplinit. Mai mult decât atât parcă, atunci când vrem să iertăm, mai tare ne aducem aminte de greşelile celor pe care vrem să-i iertăm, aşa încât în loc să iertăm, de multe ori mai tare ne otrăvim şi ne împovărăm.
Dar fiecare îşi găseşte calea şi metoda proprie prin care să se elibereze de poverile pe care le cară.
Vă urez un Paşte fericit plin de iubire şi iertare!

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

EXPERIENŢELE PERSONALE SUNT CA NIŞTE LENTILE DIVERS COLORATE

„Ce te face să fii altfel decât toți ceilalți oameni de pe această planetă? O sursă extrem de importantă a unicității este experiența proprie. Tot ceea ce ai făcut vreodată nu este înregistrat doar în memoria conștientă, ci și în sistemul nervos. Tot ceea ce ai văzut vreodată, ai auzit, ai atins, ai gustat sau ai mirosit intră în imensul depozit care este creierul nostru. Aceste amintiri conștiente și inconștiente se numesc corelații. Pe acestea ne bizuim când facem judecăți de valoare, între care cele mai importante sunt cele referitoare la cine suntem și de ce suntem în stare.”

Anthony Robbins

Noi privim diferitele evenimente din viaţa noastră în funcţie de experienţele anterioare pe care le-am avut, vis-a-vis de întâmplări asemănătoare.

De foarte multe ori, fiecare experiență are atașată o încărcătură emoțională, care dă putere sau restricționează persoana de a mai trăi situații asemănătoare.

Aşa încât dacă o experienţă a fost încununată de succes, o vom mai repeta, dar dacă a avut un efect traumatizant asupra noastră s-a putea să avem reticenţe în a o mai repeta sau a mai accepta vreun alt eveniment care ar putea să aibă aceleaşi consecinţe.
Din acest punct de vedere, consider că gândim, simţim şi acţionăm diferit unii faţă de alţii.
De exemplu, discutam cândva mai multi profesori în legătură cu permiterea elevilor în timpul orelor de curs să iasă din sala de clasă spre a merge la toaletă. Eu am afirmat, foarte vehement, că nu le dau voie să iasă din clasă, că pentru asta au pauza. Plus că, aşa spune şi regulamentul şcolar, iar un alt coleg a afirmat la fel de vehement că el le permite şi a adus următorul argument: „Dacă nu ieşi tu, s-ar putea să faci pe tine şi să ieşim noi, aşa că mai bine du-te!”. S-ar părea că acest profesor, a paţit-o odată, că un elev, (probabil din cauza fricii sau poate a unei boli personale, sau poate din ambele cauze) s-a scapat pe el în clasă şi au fost nevoiţi să iasă toţi din sală.
Eu, la rândul meu am argumentat la fel de vehement, că pe când eram în primii ani de învăţământ şi locuiam într-un cămin de elevi, am mers într-o dimineaţă la toaleta în timpul orelor de curs ale celor din cămin, şi din cabina alăturată am auzit doi elevi care aveau contact sexual. M-am îngrozit de ceea ce se poate întampla în timpul orelor de curs şi că noi profesorii avem o mare responsabilitate. Apoi în altă zi, în timp ce eram la cursuri, unei eleve i s-a aprins telefonul în bancă, s-a uitat la el apoi şi-a cerut voie la toaleta. De atunci nu mai permit nimănui, nici măcar celor de la clasele mici să meargă la toaletă in timpul orelor de curs. La urma urmei, disciplinarea lor trebuie să înceapă de la clasele mici şi să ştie că trebuie să respecte nişte reguli. Evident, mai fac şi excepţii. Dacă văd că elevul prezintă simptome că i-ar fi rău… îl las să meargă.
Două persoane, două perspective diferite asupra aceluiaşi aspect.

Experienţa respectivă a produs o emoţie diferită la persoane diferite care duce la deosebiri în gândire, simţire şi acţuni ulterioare. E ca şi când am vedea aceeaşi experienţă cu lentile colorate diferit.
Acest lucru mă face să mă gândesc la filmul „Comoară Naţională” în care personajele principale: Nicolas Cage, Justin Bartha şi Diane Kruger ajung să fie implicate în furtul Declaraţiei de Independenţă a SUA, pe spatele căreia căutau indicii preţioase despre o comoară de mari proporţii. Printre indicii, găsesc o pereche de ochelari cu trei rânduri de lentile: galbene, albastre şi verzi. La inceput s-au uitat pe spatele Declaraţiei de Independenţă doar prin lentilele galbene ale ochelarilor şi au văzut un anumit lucru, Apoi, accidental s-au uitat prin două rânduri de lentile şi au văzut altceva pe spatele Declaraţiei de Independenţă, iar când s-au uitat prin toate cele trei rânduri de lentile au văzut imaginea completă, de ansamblu, care ascundea harta comorii.

Revenind la experienţele noastre strict personale legate de un anumit eveniment, parcă am privi acel eveniment prin lentile diferit colorate şi evident că vedem lucrurile din perspectivă proprie, practic vedem altceva decât cel care le vede printr-o lentilă de altă culoare decât lentila noastră. Dar putem oare să combinam şi noi lentilele şi să vedem lucrurile şi din perspectiva celuilalt? Absolut!

Chiar îmi amintesc că o prietena îmi povestea despre o experienţă din cabinetul psihoterapeutei ei, în care psiholoaga a pus-o să povestească o întâmplare din punctul ei de vedere, apoi a trimis-o în alt colţ al încăperii, iar de acolo să privească şi să asculte tot ce spusese ea mai devreme, dar nu ca o persoană care trăieşte efectiv întâmplarea, ci, ca o persoană care ascultă povestea şi ce parere îşi face despre întâmplare, despre povestitoare, despre limbajul trupului, tonalitatea vocii povestitoarei şi dacă e corect cum a reacţionat. A mutat-o în cele patru colţuri ale cabinetului cerându-i ca în povestea respectivă să joace rolul altui personaj şi să vadă lucrurile din punctul de vedere al lor, al noilor personaje, şi nu al ei propriu. Evident că a realizat că sunt patru aspecte total diferite pentru aceeaşi întâmplare pe care o trăise ea.
Am incercat si eu o experienţă asemanatoare citind un Manual de NLP, astfel încât la o întâmplare trăita şi simtită din punctul meu de vedere să fiu nevoită să ies din pielea personajului meu şi să mă văd prin ochii altor persoane cu care am discutat sau a unor persoane total neutre care ar fi văzut şi analizat discuţia noastră.
A incerca sa vezi lucrurile nu doar din punctul propriu de vedere ci şi al celorlalţi se numeste empatie şi e ca şi când am căuta să schimbăm culoarea lentilelor prin care privim sau să le combinăm între ele. Rezultatul este total diferit, decât atunci când ne uităm printr-o singură lentilă de o anumită culoare şi credem că noi avem toată dreptatea din lume, că adevărul e doar de partea noastră.
De altfel e cunoscut, că într-o dispută, e aproape imposibil ca unul să fie perfect nevinovat şi celălalt totalmente vinovat, că adevărul e pe undeva pe la mijloc sau aproape de mijloc, de aceea într-un proces de judecată sunt ascultate mai multe persoane, pentru că fiecare vede, aude şi simte adevărul din propriul unghi, iar acel unghi poate fi ascuţit, drept sau obtuz la fel şi interpretarea a ceea ce crede fiecare că vede, aude sau simte.
Ce vreau să iţi sugerez, e că atunci cand te contrazici cu cineva, când te cerţi, când te simţi nedreptăţit/ă, încearcă să schimbi lentilele şi culoarea lor când priveşti la acel eveniment şi să vezi lucrurile şi din punctul lor de vedere. S-ar putea să fii uimit/ă de ceea ce vei descoperi.
La fel şi in situaţiile în care tu propui ceva altcuiva. Acel ceva poate suna foarte bine şi interesant şi entuziasmant pentru tine, dar pentru persoana din faţa ta să arate foarte sinistru şi să-i amintească de o altă experienţă negativă pe care a trăit-o cu mult timp în urmă şi atunci să fie reticent/ă în a accepta ce-i propui tu. Nu o lua la modul personal. Persoana cu care discuţi nu te refuză că are ceva cu tine ci pentru că retrăieşte întâmplarea aceea nefastă. Sau se poate întâmpla ca o persoană să fie molipsită de entuziasmul tău şi să accepte, sau poate nu a avut niciun fel de experienţă anterioară şi vrea să se mai gândească.
Nu uita că fiecare vede lucrurile din propriul punct de vedere, prin propriile lor lentile şi chiar dacă empatizează cu tine s-ar putea să nu vadă lucrurile doar prin lentila ta, ci printr-o combinaţie de culori ale lentilelor tale şi lentila proprie.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, îl poţi împărtăşi cu alte persoane cunoscute, dând like sau share. Fie că ţi-a plăcut sau nu, îmi poţi lăsa şi un comentariu mai jos.

Cu drag,Fănica RarincaFii autodidact!






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Despre Fănica Rarinca

Numele meu e Fănica Rarinca.

Ca origine, sunt de la ţară, dintr-o localitate din judeţul Galaţi. Am făcut Facultatea de Geografie la Iaşi şi un an de master la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, tot Facultatea de Geografie. De 20 de ani sunt profesor de geografie în Galaţi şi deşi îmi place meseria de profesor, am decis că nu e suficientă pentru mine ca vreau să mai fac şi altceva pe lângă această meserie.

Povestea mea de viață începe în vara anului 2010.

A fost anul în care îmi doream să fac un credit pentru a-mi cumpăra un apartament, cu rată pe 30 de ani. Numai că eram permanent în urmă cu banii. Niciodată nu-mi ajungea salariul de la o lună la alta. Când venea vara și primeam tot salariul pe toată vara, mergeam și-mi cumpăram haine și cărți și după mai puțin de o lună mă trezeam că rămâneam fără bani.

Astfel, pe timp de vară, îmi mai căutam ceva de făcut pentru a câștiga niște bani în plus, să pot supraviețui până în luna octombrie când venea următorul salariu.

Nu aveam cunoștințe despre cum să economisești, nu știam nimic despre bani sau despre alte lucruri. Toată cultura mea se rezuma la ceea ce citisem în romanele d aventuri și în materia pentru facultate. Iar aceea nu m-a învățat despre cum să-mi gestionez diferite aspecte ale vieții.

Perfecționare continuă

De când mă ştiu mi-a plăcut să mă perfecţionez şi să devin tot mai bună în tot ce fac. Tocmai de aceea am ales numele acestui blog autodidact, pentru că asta este principala mea calitate.

Mi-a plăcut întotdeauna să citesc şi să scriu. Se spune că la momentul în care mi s-a luat din moţ am ales pixul. Cărţile preferate ale copilăriei şi adolescenţei mele au fost cele din Colecţia Jules Verne. Romanele citite mi-au deschis pasiunea pentru geografie, pentru călătorii şi aventură, dar m-au ajutat şi să mă exprim mai bine, mi-au dezvoltat vocabularul. Primul personaj din cărţile lui Jules Verne care a devenit idolul meu a fost Phileas Fog. Mi-am dorit să devin punctuală ca el până la secundă. Aş putea să spun că în mare parte am reuşit.

Da, sunt profesor și asta este extraordinar. Îmi dă posibilitatea să modelez tinerele vieți, să le ajut (în limita timpului posibil – de o oră pe săptămână) să-și redefinească tiparele, obiceiurile, modul de gândire. Dar, evident nu este suficient. Să fii profesor, cu o materie atât de stufoasă, nu este ușor. Ai momente în care simți mai mult că faci slalom printre diferite borne, perioade de pus note, decât că faci educație și cu atât mai puțin că-i înveți ceva folositor pentru viață.

Primul pas

Astfel, în vara anului 2010, îmi doream să-mi găsesc ceva de lucru, să câștig suma care să acopere creditul pentru casă.

Într-o seară mi-a sunat telefonul și o doamnă m-a invitat la un semnar, să aflu despre o posibilitate să câștig niște bani în plus. Am spus DA imediat și a doua zi m-am înființat la Teatrul Muzical unde se susținea seminarul.

Era un seminar Network 21, în care se promova afacerea Amway. Nu auzisem despre nici una. Am decis să încerc, cu atât mai mult cu cât există și un sistem de educație, prin care poți învăța ce să faci, chiar dacă nu ai experiență. Acela a fost momentul în care am aflat despre dezvoltare personală. M-am îndrăgostit de cărțile și materialele prin care puteam învăța și altceva, să-mi gestionez viața.

Toate cărțile și seminarele la care am participat, toate Cd-urile pe care le-am ascultat au făcut o schimbare în mintea mea și în viața mea.

 

Prima carte

După primul an de dezvoltare personală, în urma unui coșmar de noapte am scris o carte. Inițial s-a numit Povestea Patronului Guru și a angajatei lui Ciocârlia. A fost pentru prima dată când am avut curajul să public o carte, cu numele meu pe copertă. Am avut și alte tentative, dar m-am oprit, chiar înainte de a trimite tot ce am lucrat la editură. Perfecționismul costă. Ajungi să nu mai finalizezi nimic, pentru că indiferent ce faci nu este suficient de bun, cu atât mai mult, nu este perfect și te temi de ce vor comenta cei din jur.

Dar, în 2011, la un an după ce am descoperit programul de dezvoltare personală am avut curajul să duc această carte la editură. După ce prima ediție s-a terminat, am făcut ceva adăugiri, am mai modificat-o, i-am schimbat titlul și s-a numit simplu, Guru și Ciocârlia. Pentru a o publica pe Amazon (în anul 2020), am fost nevoită să-i schimb titlul din nou, pentru a nu intra în conflict cu cei ce dețineau mărci înregistrate pentru numele de Guru sau Lark (Ciocârlia). O găsești în prezent pe Amazon cu un nou titlu, Patronel and Soriela. Astfel, până la epuizarea stocului de carte în limba română cu titlul Guru și Ciocârlia, am decis să o ofer cadou la orice achițizie de carte de pe fanautodidact.ro

 

Am continuat cu participarea la seminare și arătarea planului de marketing, deși îmi era foarte greu din punct de vedere emoțional. Fiecare Nu pe care îl primeam, fiecare comentariu contra îl priveam ca pe un atac la propria persoană. Și totuși, îmi doream să cresc.

Linia de îndrumare m-a sfătuit să apelez la un specialist că aveam traume emoțonale și din acest motiv nu creșteam.

Am ascultat-o și pe lângă programul de pregătire și munca de arătat planul, am mers la un psiholog, care îmi dădea niște sarcini de lucru, pe lângă sfaturile din consultație.

În urma acelei terapii, mi-am deschis inima, am acceptat să iubesc, să mă las iubită. L-am cunoscut pe cel care a devenit soțul meu.

De 6 ani m-am căsătorit şi am devinit mămică. Copilul meu s-a născut la o lună distanță după acest blog. Pentru că-mi era dificil să mă mișc cu produsele să mai arăt planul de marketing, am decis că pot să fac o schimbare în viața oamenilor, oferindu-le informațiile pe care eu le-am acumulat în acești ani.

Nașterea blogului fanautodidact

 

Am ales titlul blogului fanautodidact, care poate fi o combinație dintre calitatea de fan cât și plăcerea de a fi autodidact. Adică, îmi place să mă perfecționez continuu, să cresc, să devin mai bună pe zi ce trece.

De aceea, dacă privești logo-ul atașat la blog, vei vedea că imaginea formează un om, dar și două cărți deschise în fața unui om. De asemenea, poate arăta și ca un avion care zboară. Pentru că asta îmi doresc atât pentru mine, cât și pentru tine, cel care mă urmărești. Îmi doresc să te ajut să crești, să zbori și să-ți atingi potențialul, să-ți împlinești visurile. În acest fel mi le împlinesc și eu pe ale mele.

În timp ce băiatul meu era bebeluș și abia mergea de-a bușilea, am participat la un curs intitluat Persuasion EliteDe aici, am plecat cu foarte multe informații despre cum să convingi oamenii, dar și cu prieteni. Nicoleta Nistor (terapeut, coach și autor de carte) este una dintre persoanele cu care am legat o prietenie aparte și care m-a ajutat să schimb multe emoții și traume din trecut.

11139435_10206552378672217_4761258630220219181_n

 

Eliberarea de răni din trecut

La sfarsitul lunii aprilie 2015 am participat la un seminar gratuit si apoi un workshop conduse de Florin Pasat, de la Atrage abundenta in viata ta. Aici am invatat si exersat tehnici de eliberare emotionala si de atunci lucrez la eliberarea emotiilor negative pe care le am inca din copilarie.

Pana in prezent m-am eliberat de autoinvinuire, teama de succes, teama de a fi judecata de altii, de furie, de frica de oameni (nu mă mai tem să abordez persoane care au un nivel mai mare decât mine) etc. Cu ajutorul tehnicilor deprinse EFT și NLP, învățate din cărți, am putut să îmi schimb multe convingeri care mă limitau, am schimbat percepțiile, emoțiile mele și odată cu ele, am reacționat diferit.

Lucrez in continuare la alte emotii si sunt capabila sa te ajut să te eliberezi de tot ce te doare. În acest timp am citit peste 150 de cărți, multe dintre ele de educație emoțională, dar și din alte domenii ale dezvoltării personale.

 

A Doua Carte Publicată, Seminare și Workshopuri Proprii

Pe data de 6 februarie 2016 am sustinut primul meu seminar, care poartă titlul cărții pe care am scris-o,”Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!” După acesta au urmat și altele

Iată câteva poze de la acest seminar.

Consider că, de vreme ce eu mi-am rezolvat o bună parte din rănile emoționale din trecut, îi pot ajuta și pe alții dornici să depășească momente grele din viața lor.

Te pot ajuta să te eliberezi de frică, de furie, de vinovatie, pentru a-ți dubla increderea în sine și a începe să te iubești, pentru a schimba obiceiurile auto-distructive, pentru a avea relații mai bune cu tine și cu ceilalți oameni.

Știu că ești în căutare de soluții pentru viața ta. Așa ca te rog, îmi poți trimite un email personal cu ce te frământă și pe cât posibil o să scriu un articol, pe acea temă.

În 2016 și 2017 am avut trei apariții TV. Le poți urmări la următoarele adrese.

În ianuarie 2017 am devenit practician certificat Ho’oponopono.

Autor de roman de educație emoțională

 

Tot în anul 2017, în urma unui alt coșmar s-a născut o ideea pentru altă carte la care am scris în decurs de 3 ani. Este un roman în serie (patru volume), deocamdată doar primul volum a fost publicat. Este intitulat Mica Stea Portocalie și este un roman fantasy, de aventuri și educație emoțională, pentru adolescenți și adulți.

Aici poți să citești o recenzie despre Mica Stea Portocalie.

Aici poți să citești un interviu pe care l-am dat Website-ului Promoautori.

 

Autor pe Amazon

În anul 2020 am urmat un curs în limba engleză de publicare a cărților pe Amazon, curs care mi-a permis să-mi public una dintre cărți pe Amazon.

Fii cel mai bun care poti tu sa fii!

 

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber