MĂ MĂNÂNCĂ PIELEA, DA’ N-AM RÂIE!

Se întâmpla în urmă cu câţiva ani. Eram adunaţi mai mulţi colegi şi colege într-o sală de clasă şi aşteptam să înceapă un consiliu la nivel de şcoală, când o aud pe una din colege spunând, „Mă mănâncă pielea, da’ n-am râie!

M-am gândit o bună perioadă la această replică. De ce a spus-o, ce semnificaţie avea?

Pentru că de-a lungul timpului am fost bombardaţi cu atâta informaţie, de multe ori ştiinţifică, am ajuns să uităm noţiunile elementare.

Erau vremuri, în care orice persoană ştia să descifreze limbajul trupului altei persoane.

În prezent, dacă începi să te scarpini, şi dai semne că te mănâncă pielea sau capul, oamenii încep să se uite la tine suspect. Eşti imediat arătat cu degetul că s-ar putea să ai râie.

Presiunea socială și sentimentul de rușine de ce o să spună lumea sunt la cote maxime. Mulți își fac tot felul de idei, mai mult sau mai puţin corecte, își dau cu presupusul despre adevăratul motiv care determină mâncărimea de piele.

Şi este foarte uşor să-ţi faci în minte scenarii care mai de care mai sumbre, să mergi la medic, să apelezi la tratamente pentru tratarea scabiei şi aşa mai departe.

Dar dacă nu e vorba de râie, sau păduchi sau orice altă boală de piele?

Dacă citești pe diferite site-uri care tratează problema scabiei şi a scărpinatului afli că sunt persoane care au „suferit de mâncărimi de piele” ani de zile.

Una spunea că pe toată durata studenţiei, ori de câte ori se urca în tren „lua” scabie. Culmea este că niciuna dintre colegele ei de cameră nu se îmbolnăveau de râia pe care o lua ea.

Altcineva povestea că s-a chinuit un an de zile şi nu s-a vindecat cu niciunul din tratamentele pe care le primea de la medic.

Dar dacă pentru a trata adevărata problemă, aveau nevoie de ajutor din altă parte?

De multe ori, problema respectivă nu este una reală, ci doar o percepţie, doar un pitic pe creier, în mintea noastră. Sau o convingere foarte puternică.

 

De ce te mănâncă pielea?

 

Adică ce motive poate avea o persoană să aibă mâncărimi de piele sau de cap?

Uneori mâncărimile de piele pot fi cauzate de vreo alergie, intoxicaţie alimentară, de conţinutul de clor din apa de la robinet, alteori de înţepături de insecte, sau de ce nu, de creşterea părului, sau chiar de la transpiraţie.

Dar sunt multe situaţii în care o mâncărime de piele sau de cap să nu aibă legătură cu niciuna dintre aceste cauze, ci cu limbajul trupului. Cu semnale pe care le scoate la suprafaţă subconştientul unei persoane.

În urmă cu vreo 4 ani, o traineriţă ne-a recomandat la un curs, serialul Lie to me pentru a învăţa câte ceva despre limbajul trupului. Fiind pasionată de filme, l-am şi căutat şi am început să-l urmăresc.

Chiar în episodul pilot, un adolescent este acuzat şi închis preventiv, ca fiind suspect de uciderea unei profesoare de la liceul unde studia. Numai că în afară de poliţia locală, în investigaţia cazului s-au mai implicat şi nişte specialişti în decodarea limbajului trupului.

La început, investigaţiile lor nu ajungeau nicăieri. Până când, tatăl acelui adolescent are o reacţie non-verbală la o întrebare. Se scarpină pe braţ. Şi acea reacţie, i-a ajutat pe aceşti specialişti ce investigau, să afle ce îl deranja pe tatăl băiatului şi ce l-a făcut, practic, pe băiat să devină suspect.

După ce-am văzut acel serial, am început să caut şi cărţi şi să mă documentez mai detaliat pe tema limbajului trupului. Am aflat că multe din semnele pe care le transmite corpul nostru spun multe despre gândurile pe care le avem şi despre emoţiile prin care trecem.

Aşa că aş putea să-ţi spun acum  câteva motive, pentru care pot apărea mâncărimi de piele.

 

Pentru început, să mă întorc la titlul articolului, la acea replică a colegei mele care m-a frământat ceva vreme.

Eram într-o stare de aşteptare.

Dacă eşti o persoană calmă, relaxată şi flegmatică, s-ar putea să nu ai probleme să aştepţi răbdător fără să faci nimic, până începe o şedinţă.

Dar dacă eşti o persoană colerică, obişnuită să aibă activitate, chiar şi când stă, faptul că trebuie să aştepţi s-ar putea să te irite.

Practic, subconştientul colegei mele s-ar putea să-i fi spus Ce plictiseală! Nu mai începe odată, şi să se termine mai repede, ca să plec acasă! Dar subconştientul s-a manifestat sub forma unei mâncărimi de piele.

Sau, poate ca şi acea studentă, de care vorbeam mai sus, ai o reacţie de mâncărime când călătoreşti. E foarte posibil că, fie ai o alergie la acel mijloc de transport, fie o fobie socială – faţă de tipul de persoane care călătoresc cu acelaşi mijloc de transport. Ceva te deranjează la acel mijloc de transport, iar asta îţi dă o stare de nervozitate şi te mănâncă toată pielea.

Dacă mâncărimea să se manifeste în legătură cu o locaţie, încât de câte ori ajungi în acel loc, îţi vine să te scarpini, să-ţi rupi pielea de pe tine, gândeşte-te ce anume te deranjează la acea locaţie.

Fiecare om şi fiecare loc au o anumită energie pe care corpul nostru o simte la nivel molecular, fără să implice neapărat mintea conştientă. Dacă energia acelui loc este de natură să o perturbe pe a ta, s-ar putea să te deranjeze subconştient şi să te scarpini, să te doară capul etc.. Subconştientul caută să-ţi transmită că ceva nu e tocmai ok.

Dar dacă acea locaţie este chiar acasă la mine? Cum e posibil să mă simt absolut excelent oriunde în altă parte şi tocmai acasă să am acea senzaţie de mâncărime?

Înseamnă că există ceva ce te deranjează acasă. Poate fi vorba doar de o percepţie. Poate ai o nemulţumire de modul în care arată casa ta. O găseşti pe a altuia, prin comparaţie, mai frumoasă, mai aerisită, mai mare, mai curată, mai …, mai…, mai… şi ceva din propria ta locuinţă te stresează. Poate nu-ţi place să fii singur acasă, sau poate e dezordine şi asta îţi produce o neplăcere.

Sau poate că acel loc îţi evocă amintiri neplăcute şi atunci subconştientul tău reacţionează, chiar numai când te gândeşti la el.

Poate ai această reacţie în legătură cu o anumită acţiune. E foarte posibil ca asta să-ţi transmită cât de tare îţi displace acea acţiune.

Mâncărimea de piele, poate pleca de la un sentiment de vinovăţie că ai greşit ceva sau că trebuia să faci ceva ce nu ai făcut.

Iar acea vinovăţie s-a transformat în nervozitate, poate chiar furie, pe care simţi nevoia să o îndrepţi fie spre alţii, fie spre tine. Spre tine o îndrepţi în mod inconştient, ca să-ţi vină să-ţi rupi pielea, deci să te pedepseşti.

Şi în cartea Învaţă cum să-ţi controlezi Furia scrisă de dr. Les Carter, am citit despre o pacientă, care a ajuns în cabinetul lui ca specialist psiholog, pentru că avea mâncărime şi băşici pe pielea picioarelor. Prima întrebare pe care i-a adresat-o dr. Les a fost ce fel de probleme are cu furia. Şi persoană respectivă nu înţelegea, pentru că nu credea că are probleme cu manifestarea furiei. În urma întrebărilor, şi-a dat seama că, de fapt, îşi reprima furia. O înghiţea, o închidea în ea şi o întorcea asupra ei.

E foarte posibil să ai mâncărime de piele atunci când vorbeşti cu o anumită persoană, și simţi că nu te poţi opri din scărpinat. Poate că e o prietenă foarte bună, sau o persoană pe care vrei să o impresionezi. Poate că vrei să intri pe sub pielea ei, pentru că simţi că prietenia cu ea te-ar ajuta. Şi totuşi de fiecare dată când stai de vorbă cu acea persoană, te scarpini de nu te mai poţi stăpâni.

În astfel de situații, după ce conversaţia se termină, începi să-ţi faci mustrări de conştiinţă.  Vai, ce-o să creadă? Că am râie! Eu ţi-aş recomanda ca în loc să te învinuiești, să verifici ce nu-ţi place, ce te deranjează la acea persoană?

E foarte posibil ca în subconştientul tău să se facă legătura între persoana în preajma căreia te scarpini cu cineva care nu-ţi place, sau care nu ţi-a plăcut în copilărie. Sau poate nu-ţi place ceva din stilul ei. Şi ai impresia că e ok. Dar subconştientul tău nu crede la fel. Aşa că îţi tot trimite semnale că ceva nu e în regulă.

Poate eşti agent de vânzări şi o parte dintre persoanele cu care te întâlneşti şi vrei să le vinzi ceva, încep să se scarpine. Pe după gât, pe braţe, pe picioare, pe burtă.

Oare asta înseamnă că toate acele persoane au o boală de piele?

Eu aş spune că eşti disperat să faci nişte vânzări şi cauţi să obţii rezultate cu orice preţ. Iar oamenii simt asta. Te rog, să verifici metodele tale de vânzare. E posibil ca mesajul lor să transmită că se plictisesc, nu le interesează, eşti agresiv, vrei să manipulezi, că sunt drăguţe în general şi nu ştiu cum să spună NU. Ceva le deranjează poate la tine, poate la stilul şi metodele tale. Verifică şi adaptează.

Indiferent care ar fi percepţia, e important să o conştientizezi ceea ce simţi, apoi să cauţi să schimbi percepţia şi să acţionezi ca să schimbi ceea ce nu îţi place.

Şi probabil că te întrebi cum faci asta?

 

Cum conştientizez?

 

Ca să conştientizezi e nevoie să ai mintea trează să îţi asculţi trupul. Să îţi urmăreşti gândurile şi emoţiile.

E nevoie să renunţi la a face multitasking. Atunci când faci multitasking, ai mintea distribuită într-un milion de direcţii şi nu îţi dai seama exact ce anume te deranjează.

Dar când te ocupi de un singur lucru, îţi poţi da seama mult mai uşor de gândurile care-ţi trec prin cap, de emoţiile pe care le simţi şi de reacţiile corpului la acele gânduri sau emoţii.

Pe măsură ce înveţi să devii conştient asupra unei acţiuni, devii mai conştient în legătură cu tot ceea ce-ţi spune trupul tău / subconştientul tău. Devii conştient de emoţiile şi trăirile tale.

 

Cum schimbi percepţia?

 

Există o tehnică numită recadrare. În loc să percepi toate lucrurile neplăcute în legătură cu o situaţie, concentrează-te pe pozitiv.

Ce anume îţi place la acel lucru, situaţie, persoană, locaţie, eveniment etc.?

Dacă nu simţi că mai există ceva să-ţi placă acum, gândeşte-te ce anume ţi-a plăcut la început? Ce te-a atras la acea persoană, locaţie, eveniment, situaţie etc.?

Fii recunoscător pentru tot ce există bun şi frumos acolo. Cu siguranţă, încă există. Pentru că un lucru pe care nu-l mai doreşte cineva s-ar putea să fie apreciat şi dorit de alţii. Fii, deci, recunoscător pentru tot ce e bun şi frumos, încă, la ceea ce ai.

Gândeşte-te la beneficiile pe care le ai sau le obţii, de la o anumită acţiune, care te stresează, de exemplu.

Şi astfel, îţi schimbi percepţia. În loc să te concentrezi pe tot ce nu-ţi place, te deranjează, te irită, te înfurie; începi să vezi partea frumoasă şi să simţi recunoştinţă.

 

Acţionează ca să schimbi starea lucrurilor

 

Dacă ai mâncărimi când discuţi cu o persoană, vezi dacă poţi să îţi schimbi percepţia asupra ei. Dacă nu, poate e bine să reduci timpul petrecut cu ea. Apoi verifică cum te simţi.

Dacă ai mâncărimi în legătură cu un loc, urmărește ce nu-ţi place acolo şi să iei măsuri. Dacă depinde de tine să faci schimbările necesare, poate ordine, curăţenie, redecorare, rearanjare a lucrurilor, poate să corectezi ceva ce te stresează de multă vreme. E timpul să faci nişte schimbări. Dacă nu depinde de tine să schimbi aspectul acelui loc, atunci schimbă locaţia, sau schimbă-ți starea.

Sau poate e necesar să iei o pauză, o vacanţă, să mergi într-un alt loc.

Caută alte sarcini care să-ţi mute atenţia şi focusul de la „problema” pe care o ai. Anumite activități cum ar  fi, să faci o muncă de voluntariat, un act de caritate te determină să te gândeşti mai mult la alţii şi mai puţin la tine. Ocupă-te de altceva, cum ar fi: să citeşti un roman, să urmăreşti un film, orice prin care să-ţi muţi atenţia în altă parte. Apoi verifică cum te simţi şi dacă problema revine, atunci când revii la acea activitate.

 

Cum schimbi emoţia / starea?

 

O metodă foarte simplă de a schimba emoţiile din organismul tău, din sistemul tău, este EFT (Emotional Freedon Tehnique) prin care lovind uşor cu două degete diferite puncte de pe corp, îţi poţi linişti starea negativă şi poţi introduce în corp, stări noi, pozitive.

Pentru mai multe detalii despre aceste tehnici de lucru, prin care îți poți schimba starea, emoția, convingerile și chiar mâncărimea în sine, (sau orice altă durere sau stare de rău) te invit la seminarul și workshopul Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l şi altora, ca să nu mai tragă concluzii false.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM REACȚIONEAZĂ CEILALȚI LA VĂICĂRELEILE TALE?

„Oamenii se văicăresc ca să atragă atenția, pentru că ceea ce vor cu adevărat este să-i scuture cineva, să le spună să tacă din gură, să termine cu văicăreala și să facă ceva cu viața lor.”

Larry Winget

 

O carte extraordinară legată de acest subiect este Termină cu văicăreala și fă ceva cu viața ta! Scrisă de Larry Winget. Autorul, îți dă un șut, metaforic vorbind și te ajută să conștientizezi că tot ceea ce ți se întâmplă este responsabilitatea ta. Ori ai creat acea problemă, ori ai atras-o.

Cunoști persoane pe care dacă le întrebi: Ce faci? încep să-ți înșire toate lucrurile negative care nu funcționează bine în viața ei? Sau chiar din viața cunoscuților lor?

Eu da.

Probabil că la început au obținut simpatie de la cei din jur.  Sau toată lumea din jur i-a acordat atenție și persoanei i-a plăcut.

În caz că nu știai, atenția acordată este unul din cele cinci moduri prin care o persoană se simte iubită. Dacă vrei să știi mai multe despre limbajele iubirii, te invit să cauți și să citești cartea Cele cinci limbaje ale iubiriii de Gary Chapman.

Prin urmare ce s-a întâmplat?

O persoană care se văicărește, a povestit odată un necaz, a obținut audiență. Lumea a ascultat-o, a compătimit-o și i-au oferit ceva sfaturi.

Dar s-a mai întâmplat ceva. Acest mod de a fi tratată de cei din jur i-a produs plăcere creierului.

Și creierul nostru face absolut orice ca să ne scape de durere și să ne producă plăcere. Chiar dacă, pentru asta înseamnă să ne aducă tot mai multe probleme.

Probabil că te întrebi: Cum adică, creierului îi place ca eu să sufăr, să am necazuri?

Ei bine, da, cel puțin la nivel subconștient. Dacă asta înseamnă să ai audiență, care îți oferă ceva încredere, compătimire și iubire, da.

Probabil că nu mă crezi.

Dar cu siguranță, spun cercetările și cărțile de dezvoltare personală pe care le-am citit că în orice situație dureroasă există și o parte plăcută, care oferă satisfacție. Iar acea parte „benefică” îi face pe oameni să rămână cramponați în situații neplăcute.

Spre exemplu, ai observat că cei care se plâng, indiferent ce sfaturi le-ai da, nu le aplică?

De ce?

Pentru că nu au nevoie de sfaturi, ei au nevoie de atenție, au nevoie să fie ascultați. Acesta este limbajul lor de iubire.

Dacă ai observat, persoanele care au astfel de obicieiuri de a se plânge de ceva, la un moment dat, acel ceva se schimbă. De ce? Pentru că au nevoie de lucruri noi cu care să capteze atenția publicului. Au nevoie de varietate.

Și probabil că îți spui că bat câmpii. Eu nu vreau în mod clar să mi se întâmple astfel de lucruri negative.

Sigur că nu vrei. Nu la modul conștient. Dar subconștientul tău ce zice? Plus, că tocmai faptul că te concentrezi pe ce NU vrei le atragi exact pe acelea.

Adesea, cei care se tot plâng, de tot ce le oferă viață sunt în diferite faze de negare și se consideră victime. Ei nu cred că au vreo responsabilitate legat de ce li se întâmplă.

Iar dacă ai parte de tot felul de lucruri negative, înseamnă că subconștientului tău îi place. Și acolo e nevoie să schimbi ceva.

Uite, hai să-ți dau o mână de ajutor.

Poate dacă ai obiceiul să te plângi de una de alta, la un moment dat, ai observat niște reacții de la cei din jur.

Ce crezi că simt cei care îți aud lamentările zi de zi?

 

Se enervează

 

Una dintre reacțiile posibile ale celor din jur este aceea de a se enerva.

De ce să se enerveze?

Pentru că:

  • au și ei problemele lor de care vor să uite și nu vor să le audă pe ale tale;
  • pentru că de câte ori vorbești de provocările tale, își amintesc  de ale lor;
  • pentru că ți-au dat tot felul de sfaturi ca să rezolvi situațiile și nu ai ținut cont de ele;
  • pentru că modul tău de a gândi îi scoate din sărite.

 

 

Se amuză

 

„A te văicări a devenit modul de distracție favorit pe lumea asta.”

Larry Winget

O altă reacție posibilă este de a se amuza (în secret).

În timp ce ascultă poveștile tale (adesea personale), în mintea oamenilor se derulează gândul. Doamne, mare Ți-e grădina! Eu în locul acestei persoane aș tăcea și nu mi-aș face viața personală un spectacol public.

Trebuie să înțelegi că de fiecare dată când vorbești despre provocările din viața ta, te expui judecății celorlați.

De curând, am urmat cursul de Ho’oponopono pentru care am obținut certificare. La un moment dat, o participantă a întrebat:

Dacă am o problemă este ok să vorbesc celor din jur despre ea? Răspunsul trainerului a fost:

Nu. Dacă ai o problemă, oricum ceilalți o vor citi pe fața ta, căci Universul le-o va face cunoscută. Și apoi, este problema ta pe care trebuie să o rezolvi personal.

Prin urmare, dacă ai o problemă, sau o provocare ține-o pentru tine și fii atent la semnalele din jur. Cei din jur îți vor da răspunsuri, chiar dacă nu le ceri.

 

Se plictisesc

 

O altă variantă de reacție a celor care te ascultă este să se plictisească.

În mintea lor se derulează gândul:

Iar a început asta să se plângă! Nimic n-o mulțumește.

 

Sunt indiferenți

 

Dacă ești nefericit, nu ai succes, ești sătul de toate sau falit, te rog ceva: ține-le pe toate pentru tine. Noi ceilalți nu vrem sau nu avem nevoie să auzim toate astea, așa că nu te simți obligat să ni le împărtășești!”

Larry Winget

 

Nu în ultimul rând, s-ar putea ca alte persoane să te trateze cu indiferență.

Persoana asta are atât de multe motive să se plângă, că chiar dacă va primi luna de pe cer, tot nu va fi mulțumită!

Mă deranjează și prin urmare aleg să nu ascult toată negativitatea care vine de la …

De câte ori o aud pe … că se plânge mă apucă durerea de cap, așa că aleg să o ignor și să n-o mai ascult.

 

Și trebuie să recunosc că am fost o astfel de persoană.

Aveam tot timpul probleme. Și exact așa mă exprimam: Problema e că…, chiar dacă nu era o problemă propriu-zisă, tot ce spuneam era transformat într-una.

Dar, pe măsură ce am început să citesc, și să aplic niște modalități diferite de gândire și de exprimare, am început să realizez că fiecare om care trăiește are probleme. Și după ce se termină una, în scurt timp apare alta care necesită rezolvare.

Practic nu scapi niciodată de ele.

Pentru fiecare problemă pe care o gestionezi, va apărea de fiecare dată, alta.”

Dr. Robert Anthony

 

Numai că, toate aceste probleme neplăcute pe termen scurt, pe termen lung devin oportunități. Pentru că te ajută să înțelegi lucrurile diferit, te ajută să-ți dezvolți abilități noi, iar pe termen lung, ceea ce părea a fi o problemă, de fapt a fost o binecuvântare.

Așa că, de ce să aștepți să treacă nu știu câți ani, ca să vezi că acea problemă a devenit o binecuvântare, când poți să faci asta chiar acum.

Ia problema, întoarce-o și pe partea cealaltă și întreabă-te:

Ce este extraordinar la această situație?

Care ar fi varianta și mai urâtă care mi s-ar putea întâmpla? – în momentul în care te gândești că putea fi chiar mai rău, de zece ori mai urât, deja e cu mult mai bună acea situație și începi să spui: Mulțumesc, Doamne, că n-a fost mai rău!

Problemele reprezintă manifestarea nevoii noastre de a schimba ceva, de obicei pe noi înșine.”

Dr. Robert Anthony

 

Nu în ultimul rând, eu am învățat, de peste 20 de luni de când practic zilnic EFT și de un an de când folosesc această tehnică în mod intensiv (de câteva ori pe zi) că pot să reduc orice problemă

la stadiul de provocare trecătoare. Adică, ori de câte ori am o situație care pare să mă depășească folosesc EFT.

Asta înseamnă că nu mai am nevoie de ajutor? Nu. Cu siguranță am nevoie de ajutor pentru că eu dizolv emoția care este în jurul acelei provocări. Tehnicile mă ajută să trec mai ușor peste acestea, nu le elimină din viața mea. Dar poate am nevoie de o abordare diferită a situației. Și atunci cer sfaturi și îndrumări de la cineva care a fost deja pe unde sunt eu.

Dacă și tu ai provocări și ai obiceiul să te văicărești și te-ai cam săturat de asta, atunci te invit la un seminar gratuit ELIBEREAZĂ-TE DE RĂNILE TRECUTULUI ȘI REDESCOPERĂ FERICIREA! Unde, când este următorul seminar? Accesează linkul și vezi detaliile necesare.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă un sha






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Ce Mă Fac Cu Adolescentul Care Nu Mă Ascultă?

La sfârșitul unui seminar pe care l-am ținut, o doamnă îmi povestea că are o fiică adolescentă cu care nu reușește să se înțeleagă. Indiferent ce i-ar spune mama să facă, fata refuză. Dacă mama îi cere să-și demachieze fața la sfârșitul zilei, fata nu ascultă.  Merge la culcare cu tot fondul de ten pe care și l-a pus dimineața pe față, ca să acopere… coșurile. Și apoi iese din cameră „victorioasă” că „a mai trecut o zi și n-am făcut ce mi-a zis mama”.

M-am gândit că acesta este un subiect delicat pentru foarte multe mame care au copii adolescenți. Iar dacă ești o astfel de mamă, atunci acest articol este pentru tine.

Dacă ai un copil adolescent cu care dintr-o dată nu te mai înțelegi, să știi că procesul a început cu mulți ani în urmă. Chiar de pe vremea când era bebeluș, deși pe atunci nu existau problemele actuale. Doar că toți pașii pe care i-ai făcut, toate deciziile pe care le-ai luat în timp, te-au condus aici. Dar despre acest subiect, poate o să scriu altă dată.

Vreau să te ajut, după măsura posibilităților și cunoștințelor mele.

Nu, nu am un copil adolescent, am unul de 6 ani cu multă personalitate,  și am 20 de ani vechime în meseria de profesor.

Ani în care am lucrat cu numeroase clase cu adolescenți și pentru examenele date am citit destul de multe cărți de psihologie.

Dar sfaturile mele nu se bazează doar pe aceste cărți, ci pe tot ce înseamnă experiența personală.

Iar din toată experiența mea, și din tot ce-am citit și înțeles, iată ce ți-aș sugera:

 

Înțelege-ți copilul!

 

Adolescentul trece printr-o perioadă de tranziție foarte tulbure și pentru el însuși.

Nimic nu mai e cum era, și nu se înțelege nici singur. De ce reacționează dintr-o dată, așa cum o face, deși înainte nu avea curajul?

Copilul suferă schimbări majore pe toate planurile. Pe plan fizic are o creștere intensă, pe plan emoțional trece ușor de la bucurie la tristețe și invers. Pe plan mental poate să acumuleze cantități mari de informații, dar și hormonal. Acum i se dezvoltă foarte mult glandele interne ale căror secreții îl face să se poarte atât de diferit.

Dintr-o dată, pare că lumea pe care o știa, așa cum o știa, se schimbă. Și dacă nu ai văzut filmul Inside out, îți recomand să-l vezi. E despre schimbările emoționale la adolescenți.

Este perioada în care:

  • Nu mai ascultă de reguli pe care nu le înțelege. La el nu mai merge cu faci asta pentru că așa îți spun eu! Ci, trebuie să-i explici ce beneficii are el dacă face acel ceva.  Dacă obișnuiai să-i spui copilului ce să facă și el să se supună doar pentru că „așa-ți spun eu”, nu mai funcționează la el. Refuză să mai învețe, să-și mai facă ordine în cameră, să se demacheze, să dea muzica mai încet, să se îmbrace cu ce le spune mama sau tata, să-și facă prieteni după placul părinților  etc.
  • Își consideră părinții depășiți. Este auzit frecvent spunând părinților că: „Ce știi tu? Nu mai e ca pe vremea ta!” Are impresia că le știe deja pe toate și toți adulții sunt proști, sau învechiți.
  • Vrea să fie lăsat în pace. Își dorește să-și trăiască viața cum îi place lui, să încerce lucruri noi (chiar dacă sunt periculoase). Vrrea să fie el cel care decide ce este bine pentru propria lui persoană. Vrea să fie tratat ca un adult responsabil.
  • Vrea intimitate. Nu mai acceptă să fie mângâiat de părinți în public, deși în intimitate tânjește să fie iubit de aceștia. În lucrurile lui personale nu mai umblă nimeni, decât persoanele în care el are încredere – și cu părere de rău, acele persoane nu mai sunt părinții.

Acestea sunt câteva aspecte legate de schimbările din perioada adolescenței.

În cele ce urmează, sfaturile și recomandările mele se axează strict pe ideea Copilul adolescent nu mă ascultă, indiferent ce înseamnă asta pentru tine.

 

Schimbă filmele din mintea ta

 

Fii atent la cuvintele pe care le folosești și la filmele din mintea ta legate de copilul tău.

Atunci când rostești copilul nu mă ascultă s-ar putea să crezi că vorbești despre o realitate. Iar eu îți spun că este doar o percepție. S-ar putea să vezi defectele tale în copilul tău și să proiectezi acele defecte ale tale asupra lui.

Am întâlnit în mai multe cărți expresia:

„Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.”

Prin urmare ia în calcul că s-ar putea să percepi lucrurile deformat, în funcție de cum ești tu.

Schimbă-te pe tine și s-ar putea să vezi copilul cu alți ochi.

In al doilea rând, atunci când spui copilul nu mă ascultă în mintea ta rulează un film cu tot ce face copilul de nu te ascultă. Acel film îți provoacă o emoție, adesea neplăcută. Cu cât vorbești mai mult despre acest lucru, cu atât atragi în viața ta și mai multă neascultare din partea copilului și crește acea emoție negativă.

În cărțile despre cum funcționează Legea Atracției Universale am învățat că filmul mental, asociat cu emoție, foarte puternică determină ceea ce urmează să se întâmple.

Prin urmare îți sugerez să schimbi filmul din mintea ta și cuvintele pe care le folosești.

Imaginează-ți cum este ascultător, cum face cu plăcere ceea ce-i ceri și simte bucurie, recunoștință legată de aceste filme noi pe care le creezi. Ca și când ar fi deja reale.

Este dovedit științific că mintea nu face diferența între o imagine reală sau una creată. Deci va crede că o imagine creată, este reală.

Iar filmele noi vor schimba și rezultatele.

Peste noapte? Uneori da, alteori nu.

Ai nevoie de răbdare, dar schimbând filmele și cuvintele pe care le folosești, poți să schimbi rezultatele.

Încearcă și-ai să vezi.

Probabul că îți spui, păi, dacă eu spun că este un copil ascultător, dar nu este, înseamnă că mint.

Eu îți spun că e foarte posibil să minți la prima variantă. Modul în care percepi copilul s-ar putea să fie o minciună, care ține de filtrele tale și proiecțiile pe care le faci.

Un citat spunea:

„Nu-ți numi copilul așa cum este ci cum vrei să devină.”

Când spui cuvinte frumoase, gen: Am un copil ascultător faci o dublă condiționare. Condiționezi mintea ta, să-l vadă altfel decât îl percepi acum, și mintea copilului care-i va determina comportamentul. Va deveni mult mai ascultător pentru ca să-ți demonstreze că este așa cum l-ai lăudat.  

 

Oferă-i copilului ceva ce-și dorește, ca recompensă pentru că face ce-i ceri

 

Ce-și dorește un adolescent?

Deși tânjește să fie iubit, vrea să i se satisfacă niște nevoi care țin de bani.

Cel mai frecvent scenariu pe care îl aud este:

Mama îi cumpără copilului ce crede că are el nevoie, apoi îi reproșează: Uite câte sacrificii fac eu pentru tine și tu nu mă asculți, mă faci de râs, nu înveți bla-bla-bla.

Ce înțelege copilul din ce i se spune pe un ton atât de cicălitor. Mama / tata nu mă iubește. Îmi cumpără aceste lucruri din obligație, din datorie.

Iată ce-ți propun.

Schimbă tactica. Normal că o să-i oferi copilului ce-și dorește, ce are nevoie, dar inversează procesul.

Să presupunem că își dorește o excursie / o bicicletă (poți înlocui cu ce vrei).

Faci următoarea înțelegere cu copilul.

Faci curat (de exemplu) în camera ta o săptămână și îți dau avansul pentru excursie / bicicletă.

Foarte probabil să nu să te creadă. Așa că, dacă termenul e mai îndepărtat, poți în prima săptămână să-l recompensezi zilnic pentru curățenia / ascultarea de care dă dovadă. Îți recomand să însoțești recompensa financiară cu cuvinte de laudă.

Pentru că azi ai făcut cutare și cutare (faptele bune pentru care îl lauzi), îți dau 5 lei, pune-i în pușculiță pentru a-ți plăti excursia / bicicleta.

Apoi, în săptămâna care urmează îi oferi recompensa la 3-4 zile, dar copilul să știe de această nouă modalitate de recompensare. De ce să schimbi? Ca să nu creezi tiparul că dacă zilnic face ceva, tot zilnic va fi recompensat. Îi poți explica cum ești tu plătit și apoi să ajungi să-l recompensezi la două sau trei săptămâni.

Dar această recompensă să nu fie însoțită de uite ce fac eu pentru tine și tu… bla-bla-bla, ci de laudă.

Ce se întâmplă?

Copilul va deveni motivat, din exterior (achiziționarea pe care o dorește), la început. Dar se mai întâmplă ceva.

Începe să audă cuvintele de laudă, în loc de reproșuri, aude tonuri de iubire și vede zâmbete pe fața părinților. Iar asta s-ar putea, ca pe termen lung să-l motiveze din interior. Și pe măsură ce tot aude cuvinte de laudă, s-ar putea să se simtă apreciat și să facă ce vrea părintele.

Zig Zigler a spus:

„Dacă vrei să obții tot ce-ți dorești, ajută-i pe alții să obțină tot ce-și doresc.”

Ce-și dorește copilul adolescent?

Ceva pe care să cheltuiască bani.

Ce-ți dorești tu de la copil?

Să te asculte.

Pune în fața copilului ce-și dorește (visul / dorința /nevoia lui), spune-i că-l poate obține DACĂ face acel lucru mic pe care i-l ceri. Apoi ține-te de cuvânt.

 

Roagă-te!

 

Rugăciunea fierbinte a mamei pentru copilul ei poate să schimbe comportamentul copilului.

Poate nu peste noapte.

Dar Dumnezeu nu trece cu vederea rugăciunea părinților pentru copii.

Vrei dovezi?

Citește viața Sf. Augustin, care în adolescență era un rebel și mama lui se ruga fierbinte la Dumnezeu ca să-l îndrepte. După câțiva ani, Dumnezeu i-a ascultat cererea și Augustin a devenit un mare propovăduitor al lui Dumnezeu și al credinței. Toate cărțile de credință ne spun că>

Dumnezeu nu lasă să piară un fiu / fiică pentru rugăciunile părinților.”

S-ar putea să spui: Bine, dar eu nu vreau să-mi fac copilul sfânt și nici nu pot să aștept ani ca el să mă asculte.

Roagă-te, oricum! Poate că n-o să devină sfânt, și poate că n-o să treacă ani.

Dar poate că anii aceia trec oricum. Ce ai de pierdut dacă încerci?

 

Lucrează să elimini emoțiile tale negative

 

Un alt aspect pe care să-l iei în considerare îl reprezintă emoțiile tale, atunci când îi ceri să facă ceva și el nu vrea.

Știu că ești cât se poate de bine intenționat. Că îți dorești să te asculte copilul pentru că este spre binele lui.

Dar ce vede, ce aude și ce simte copilul din tot ce-i spui și ceri?

În primul rând vede chipul tău, îți simte emoțiile și îți aude tonul.

Vede că ești furios, încrâncenat (să-l convingi, să-l schimbi), dezamăgit (că nu ascultă), dezgustat (că face totul pe dos), frustrat (că nu reușești să-l determini să se schimbe). Exact aceste emoții le vede și simte copilul. Iar aceste trăiri ale tale, nu transmit iubirea ta și bunele tale intenții.

Copilul nu înțelege intențiile tale pozitive, el îți ascultă glasul, și dacă tonul exprimă furie, se gândește Mama mă urăște. Dacă chipul exprimă dezamăgire și dezgust, el vede și spune Mama mă detestă, mă disprețuiește, e dezgustată de mine. De ce aș face ce-mi cere că oricum n-o să se schimbe sentimentele ei?

În acel moment intenția ta pozitivă este egală cu zero. Tot ce contează este cum se simte copilul în legătură cu ceea ce-i transmiți.

Iar dacă nu îți poți controla singur emoțiile, încearcă o tehnică de eliberare emoțională.

Eu am folosit tehnica EFT ca să schimb emoțiile mele când băiețelul meu nu mă asculta.

Are personalitatea lui. Nu vrea întotdeauna să facă cum spun eu și de multe ori crede că are dreptate, iar eu greșesc.

Și aveam foarte mari bătăi de cap cu el, până am descoperit că eliminând emoțiile mele, s-ar putea să schimb rezultatul.

Exact cum a spus Zig Zigler,

„Dacă vrei să obții tot ce-ți dorești, ajută pe alții să obțină ce-și doresc.”

Dacă ai nevoie de ajutor cu tehnici de eliberare emoțională îți recomand una din cărțile mele. Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea! este destinată adulților care doresc să afle tehnici de eliberare.

Dacă vrei o carte care să vă ajute pe amândoi, romanul fantasy de educație emoțională Mica Stea Portocalie este instrumentul cel mai potrivit.

I-o poți recomanda copilului și fiind captivat de aventurile din roman, descoperă și tehnicile de eliberare emoțională îmbinate cu peripețiile și-l ajută să-și schimbe perspectiva. De asemenea, este un instrument ideal și pentru tine. Cartea este plină de informații de dezvolatre personală întrețesute cu aventura. Nici nu vei simți că ai citit-o. Însă îți va fi de un real folos. Unde le găsești? Ai linkul mai jos.

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

 

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ZIUA BUNĂ ÎNCEPE… CU O SEARĂ ÎNAINTE

Intr-un alt articol îţi spuneam că Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Şi este perfect adevărat ce am scris acolo.

Numai că, de curând, am descoperit că rezultatele unei zile sunt influenţate de modul în care ai mers la culcare cu o seară înainte.

Probabil ştii şi tu că dacă trebuie să te trezeşti dimineaţă şi să fii productiv, ai nevoie să mergi mai devreme la culcare. Pentru că vrei să fii odihnit, dacă îţi doreşti să fii productiv.

Mult timp am crezut că nu pot să mă trezesc mai de dimineaţă.

Până când am fost nevoită să o fac, ca să-mi duc copilul la creşă şi apoi să merg eu la şcoală.

Şi acum, văd rezultatele.

Deja sunt câteva luni de când am schimbat ora de culcare şi trezire, iar ceea ce realizez pe parcursul zilei mă uimeşte şi mă umple de bucurie.

Pot să-ţi spun, că acum între 21,30 şi 23 merg la culcare (ceea ce n-aş fi crezut că pot să fac) şi mă trezesc pe la ora 5 dimineaţa odihnită şi plină de energie.

Foarte rar depăşesc aceste ore de culcare şi trezire.

N-o să-ţi spun ce fac pe parcursul zilei, dar o să-ţi spun ce am descoperit în legătură cu modul în care mă simt ziua pentru că am schimbat ceva seara.

Şi nu o spun doar eu. Ideile sunt preluate de la marii lideri şi din cărţile lor.

 

Principiul 90/10

 

Probabil ştii, ai mai auzit sau citit despre acest principiu. Doar 10 % din ceea ce ţi se întâmplă era scris, destinat să fie aşa. Restul, de 90% al destinului tău, îl scrii tu, prin reacţiile pe care le ai faţă de cele 10%.

Iar dacă îţi începi ziua cu un gând negativ, gen „Ahhh! Iar a sunat ceasul, iar trebuie să mă trezesc!”, acest gând negativ, cu vibraţie energetică joasă atrage după sine alte aspecte în viaţa ta, cu o vibraţie energetică asemănătoare, iar ziua ta va fi o succesiune de evenimente cu vibraţie energetică joasă care te vor influenţa negativ.

Dacă, în schimb alegi să schimbi formula pe care o spui dimineaţa, şi alegi una pozitivă, te încarci cu energie cu vibraţie înaltă şi evident, atragi în viaţa ta alte elemente care să te afecteze pozitiv. Nu spun că nu vei avea parte şi de lucruri rele, ci că s-ar putea să ai alt tonus şi vei interpreta totul într-o altă lumină. S-ar putea să auzi doar lucrurile care-ţi plac şi te fac să te simţi bine şi să le ignori pe cele care te rănesc.

De ce?

Pentru că dimineaţa ai făcut o alegere să te simţi mai bine.

Şi parcă te aud cum spui: „Dar, stai puţin! Parcă ai spus că ziua bună, începe de seara!”

Corect.

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sentimentele cu care te duci la culcare devin duble până dimineaţa

 

Dacă seara mergi la culcare cu un sentiment negativ de nemulţumire, de vinovăţie, de îngrijorare sau te mustri că „Ahh! Iar n-am făcut X activitate! A mai trecut o zi şi iar n-am făcut nimic!”, până dimineaţa, acel sentiment devine dublu.

Creierul nostru funcţionează şi pe timpul somnului când prin reacţii chimice transformă informaţiile din memoria de scurtă durată şi le depozitează în memoria de lungă durată.

A doua zi te trezeşti copleşit de ceea ce ai de făcut şi foarte probabil, de recuperat.

Robin Sharma ne recomandă, ca seara înainte de culcare să notezi 5 lucruri pe care le-ai făcut bine pe parcursul zilei, din care 2 sau 3 să fie din categoria celor care nu-ţi plac, dar le-ai făcut.

Deja când notezi şi realizezi că ai făcut ceva în ziua care tocmai se încheie, mergi la culcare cu un sentiment de mulţumire. Iar a doua zi te trezeşti fresh şi dornic să continui să faci ce ai început.

Sesizezi diferenţa?

Dacă, eşti nemulţumit că nu te-ai ocupat de lucrurile importante, care contează, poate ar fi bine să-ţi începi ziua cu ele. Şi atunci ai un alt sentiment de satisfacţie pe toată durata zilei. Seara eşti şi mai mulţumit de tot ce ai realizat şi dimineaţa următoare eşti nerăbdător să începi o nouă zi, cu acelaşi lucru important ca prioritate.

 

Ce mănânci seara îţi influenţează somnul, prin urmare şi ziua următoare

 

Evident, ca să ai o zi bună, ai grijă ce mănânci seara.

Dacă seara mănânci alimente grase şi îţi încarci foarte mult stomacul, sau mănânci doar seara pentru că ai fost foarte ocupat în timpul zilei, somnul tău va fi afectat.

S-ar putea să nu te poţi odihni bine, să adormi târziu, sau să visezi tot felul de monştri.

Sunt persoane care sar peste cină, din dorinţa de a reduce kilogramele în plus. Săritul peste mese, spun toate cărţile pe care le-am citit, nu te ajută să reduci acele kilograme în plus. E recomandat să mănânci seara, dacă te interesează să fii şi sănătos şi fit, dar să reduci cantitatea sau să schimbi calitatea alimentelor.

Dar dacă alegi să mănânci ceva uşor, poate nişte legume, sau nişte fructe, vei avea un somn mai liniştit şi te trezeşti mai plin de energie.

 

Ce pui seara în mintea ta, îţi va afecta ziua următoare

 

Foarte multe persoane se uită seara la ştiri sau la filme (de acţiune).

Pentru că ştirile sunt axate predominant pe aspectele negative din ceea ce se întâmplă în lume sunt menite să producă panică în rândul celor care le urmăresc.

Filmele de acţiune, cu multă violenţă te fac şi ele să crezi că lumea este rea, că ai nevoie să devii violent ca să poţi supravieţui şi îţi influenţează gândirea şi energia.

Mai mult, faptul că sunt vizionate chiar înainte de culcare, creierul le transformă pe timp de noapte prin procese fizico-chimice şi le transferă în memoria de lungă durată. Astfel că, începi frecvent să te temi pentru ziua de mâine, pentru evenimentele care urmează să se desfăşoare în viaţa ta.

Începi să experimentezi tot mai des sentimente de teamă, îngrijorare, ură, dorinţă de răzbunare faţă de răutatea din lume sau din viaţa ta.

Dar dacă înainte de culcare citeşti o carte, un articol de dezvoltare personală, acela va creşte în mintea ta până dimineaţă.

În cartea Forţa gândirii pozitive, autorul Norman Vincent Peale ne recomandă să ne încheiem ziua citind din Biblie şi să subliniem acele pasaje care vorbesc de încredere, de putere, de credinţă, de iubire, linişte sufletească etc.

„Cuvintele Bibliei au o valoare terapeutică deosebit de importantă. Lăsaţi-le să vă pătrundă în suflet, permiteţi-le să se topească în mintea dumneavoastră, iar ele vor răspândi un balsam binefăcător asupra întregii structuri mentale. Acesta este unul dintre cele mai simple procedee care vă stau la îndemână, dar şi unul dintre cele mai eficiente mijloace de a dobândi pacea sufletească.”

                                                                                                                            Norman Vincent Peale

Vei deveni, încet-încet peste noapte sau peste fiecare noapte o persoană mai bună, mai încrezătoare, mai optimistă, mai plină de vitalitate, mai sănătoasă şi oricum îţi mai doreşti.

„Oamenii care nu au linişte sufletească sunt victimele mecanismului de autopedepsire.”

                                                                                                                             Norman Vincent Peale

 

Seara curăţă toate emoţiile care te-au afectat negativ

 

Astfel, dacă vrei să ai o zi extraordinară mâine, curăţa seara toate gândurile şi emoţiile negative de peste zi.

Eu folosesc rugăciunea şi tehnici de genul EFT (Emotional Freedom Tehnique) sau NLP sau tehnica Ho’oponopono.








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

Dacă nu ştii să foloseşti aceste tehnici prin care te poţi curăţa singur de ceea ce tot singur ai pus în sufletul tău, poţi să foloseşti rugăciunea şi să-i ceri lui Dumnezeu să facă curăţenia pentru tine. Şi Dumnezeu te va ajuta.

Spre exemplu, Norman Vincent Peale, în cartea de care am vorbit mai devreme spune că seara poţi să spui o rugăciune în trei paşi. Mai întâi te rogi să te cureţe, apoi îţi manifeşti încrederea că Dumnezeu poate să te cureţe şi la final îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru curăţare. Iată, cum ar putea să sune o variantă de rugăciune în trei paşi:

Doamne curăţeşte-mă de toate sentimentele de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… de peste zi. Repetă de cinci ori. Apoi, spune, cu credinţă:

Doamne, cred că TU mă poţi curăţa de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repetă tot de cinci ori.

Mulţumesc, Doamne că m-ai curăţat de teamă, anxietate, îngrijorare, ură, furie… repeţi tot de cinci ori.

În plus, dacă eşti o persoană conservatoare, poţi folosi cărţile de rugăciune cu texte consacrate pentru fiecare nevoie.

Dacă eşti o persoană care preferă să folosească propriile cuvinte, fă-o! Roagă-te cu cuvintele tale şi cere-i lui Dumnezeu să te cureţe de toate emoţiile negative pe care le-ai acumulat pe parcursul fiecărei zile.

Schimbă cuvintele pe care le foloseşti

 

Dacă te duci seara la culcare cu gândul „Mâine mă aşteaptă o zi grea” cum crezi că va fi ziua următoare?

Evident, va fi grea. Pentru că aşa te aştepţi să fie.

Pentru că acestea sunt convingerile tale.

Pentru că acestea sunt cuvintele pe care le foloseşti.

Ce-ar fi să ne jucăm puţin şi să schimbăm cuvântul grea cu palpitantă, interesantă, frumoasă, bogată, distractivă, plină de reuşite etc.

Crezi că s-ar schimba modul în care o să percepi ziua de mâine?

Eu cred că da.

Încearcă! Ce ai de pierdut? Fă un experiment pentru două săptămâni şi vezi cum te simţi.

 

Schimbă filmele mentale

 

Legat de cuvintele pe care le foloseşti ai şi nişte filme în mintea ta.

Dacă seara îţi spui că mâine o să ai o zi grea, te vezi muncind din greu, transpirând, îţi simţi muşchii cum se încordează, auzi doar cuvinte de dezaprobare în jur. Şi totul, într-o fracţiune de secundă.

Dar dacă ai folosi unul din cuvintele de mai sus?

Imaginează-ţi că Mâine mă aşteaptă o zi specială / fantastică / plină de reuşite /frumoasă /distractivă etc.

Parcă vezi soarele cum străluceşte, te vezi reuşind în tot ce faci, auzi cuvintele de încurajare şi aprecierile celor din jur şi simţi că totul este fantastic de uşor şi de frumos. Auzi veselia din jur, vezi zâmbetele pe chipurile oamenilor, şi te simţi fantastic. Şi totul într-o fracţiune de secundă.

Dimineaţa rosteşte: Astăzi mă aştept să am o zi fantastică / distractivă / plină de reuşite etc.

Şi bineînţeles, totul pleacă de la un singur cuvânt care are un film mental asociat.

 

Schiţează-ţi un plan de lucru

 

S-ar putea să spui că nu stai foarte bine la partea de stabilit obiective.

Dacă nu ştii unde vrei să ajungi, nu ajungi nicăieri.

Dacă seara nu ştii ce vrei să faci a doua zi, dimineaţa vei fi confuz.

Sau poate că stai foarte bine. şi te felicit pentru asta.

Dar dacă nu stai prea bine la stabilit obiective, gândeşte-te de cu seară, care va fi cel mai important lucru asupra căruia să te opreşti a doua zi?

Întocmeşte o listă cu toate sarcinile pe care ai vrea să fie mâine făcute. Apoi stabileşte care este cel mai important dintre ele şi începe ziua cu el.

Când ai un plan stabilit, ştii ce vrei să faci şi unde vrei să ajungi.

Să ai claritate te ajută să ai o zi fantastică.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă un bine şi pentru prietenii tăi şi distribuie-l!

Cu drag,

Fănica Rarinca








 

4_Tehnici_Pentru_Eliberarea_Emociilor_Negative_Acumulate_Peste_Zi.jpg

We respect your email privacy

CE-AI PUTEA REALIZA DACĂ AI FI ZILNIC ÎNTR-O FORMĂ EXCEPŢIONALĂ?

Ti s-a întâmplat vreodată să faci ceva şi apoi să te gândeşti: „Cum am putut? Ce prostie!” sau invers, ai făcut ceva şi apoi ţi-ai spus „Uluitor! Cum de-am reuşit? Nu-mi vine să cred!”

Ce determină de fapt diferenţa dintre o atitudine negativă şi una pozitivă?

Rareori se bazează pe aptitudini.

În schimb starea sufletească şi /sau trupească este ceea ce îţi ordonează în momentul respectiv gândirea, simţirea, atitudinea şi acţiunea.

Dacă într-adevăr cunoşti secretul abordării stărilor mentale / afective poţi să faci realmente minuni. Într-o stare sufletească adecvată, ideile şi aptitudinile tale par să acţioneze fără efort, de la sine.

Ce-ai putea realiza dacă te-ai afla zilnic într-o formă excepţională?

Anthony Robbins

In această dimineaţă am primit această întrebare de la acest autor.

Zilnic, dimineaţa lucrez un exerciţiu de introspecţie din cartea lui, numită Paşi Uriaşi. Cartea nu se mai găseşte de cumpărat. Şi tocmai de aceea m-am gândit că aş putea să te ajut şi pe tine, în speranţa că te interesează.

Personal, legat de acest extras din carte, nu pot decât să fiu de acord cu Anthony Robbins. În funcţie de starea pe care o am reuşesc să fac lucruri de care să fiu dezamăgită, chiar vinovată sau de care să fiu mândră şi plină de recunoştinţă.

Cum am procedat eu, când am citit întrebarea de mai sus?

Am scos caietul meu de exerciţii şi am dat 35 de răspunsuri la această întrebare.

Iată, câteva dintre ele:

  • aş pune mai multă pasiune în ceea ce fac;
  • aş acţiona plină de încredere;
  • aş lupta pentru visul meu;
  • aş deveni mai încrezătoare;
  • aş fi mai iubitoare, mai înţelegătoare;
  • aş ierta cu mai multă uşurinţă;
  • aş fi mai calmă, mai relaxată, mai detaşată;
  • aş sărbători fiecare reuşită, oricât de mică;
  • aş fi mai entuziastă;
  • aş fi mai creativă etc.

Cred că zece lucruri din ce aş putea eu face dacă zilnic aş fi într-o formă excepţională, te pot ajuta să îţi faci propria ta listă.

Aşa că, acum te invit şi pe tine, să închizi ochii şi să-ţi imaginezi că eşti într-o formă excepţională.

Apoi, ia o foaie şi un pix sau creion şi notează toate acele idei, şi tot ce ai putea face.

Probabil că te întrebi?

La ce bun? Că oricum n-o să fiu zilnic într-o formă excepţională.

Păi, dacă asta îţi propui, probabil că n-o să fii.

Dar, dacă îţi propui să fii, mai mult ca sigur că vei reuşi. Poate că n-o să reuşeşti tot timpul, dar în cea mai mare parte a timpului, o vei face.

În plus, te pot ajuta. La seminarul gratuit Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea te ajut să conştientizezi care sunt acele situaţii negative care te împiedică să fii într-o formă excepţională şi cum poţi să ai această stare pozitivă cât mai mult timp cu putinţă.

Nu ai răspuns încă la întrebarea lui Anthony Robbins? Încă citeşti ce am scris?

Aşa că te invit ACUM să dai curs acestui exerciţiu şi să te gândeşti la toate acele lucruri pe care le-ai face dacă ai fi într-o formă excepţională. Şi cum te-ai simţi după ce le faci.

De asemenea, te îndemn să participi la acest seminar gratuit care este Sâmbătă, 18 Februarie,  la Centrul de afaceri Dunărea.

Despre ce este acest seminar?

Cum participi?

Găseşti toate informaţiile pe pagina evenimentului.

Te ajută să te eliberezi astfel încât să fii într-o formă excepţională în fiecare zi.

Te aştept!

Dacă ţi-a fost utilă această întrebare, share-uieşte. Şi alţii au dreptul să afle ce pot face dacă ar fi zilnic într-o stare excepţională.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

DE CE MĂNÂNC LA MIEZUL NOPŢII?

Discutau colegele în cancelarie despre ceea ce mănâncă fiecare şi kilogramele care se acumulează.

La un moment dat, n-am mai răbdat să tac. Le-am spus doamnelor că nu doar ceea ce mănâncă le face să acumuleze kilograme ci, mai ales emoţiile din spate care le determină să mănânce, stau la baza acelor kilograme de care se tot plâng.

Una dintre ele m-a întrebat:

-Şi ce emoţii mă fac să mănânc la miezul nopţii?

Primul lucru la care m-am gândit a fost un citat de la Jillian Michaels  Fără limite şi am zis:

-Bine, acolo e şi un fond de oboseală…

-Asta cam aşa e, a încuviinţat cealaltă colegă.

Dar între timp m-am mai gândit la această întrebare.

Şi am găsit şase cauze pe care o să ţi le dau mai jos, împreună cu soluţiile lor.

 

Stare de oboseală

 

Unul dintre motivele pentru care mănânci la miezul nopţii este starea de oboseală.

Corpul îţi transmite că eşti obosit.

Dar, fie că ai uitat să dai atenţie la semnalele corpului, fie că mai ai de lucru şi ai nevoie să stai peste programul obişnuit, nu mai interpretezi corect ce semnale primeşti din partea acestuia.

Şi atunci, exact cum spune şi citatul, te duci la frigider şi cauţi de mâncare. De regulă, la astfel de ore, eşti atras să mănânci ceva dulce sau ceva cu multă grăsime.

O persoană obosită simte că are nevoie să-şi reîncarce bateriile. Cel mai sănătos mod de a scăpa de oboseală este să te pui să dormi, mai ales dacă e miezul nopţii.

Care-i soluţia?

Odihneşte-te la timp. Oferă-i corpului tău un număr de 7-8 ore de odihnă pe noapte.

 

Stress

 

Un alt motiv care te determină să mănânci la miezul nopţii este stresul cotidian.

Poate ai avut o zi grea.

Poate şeful a fost mai nesuferit decât de obicei.

Poate ai vreun coleg care îţi face zile fripte.

Poate copiii sau partenerul de viaţă nu te înţeleg şi nu te ascultă aşa cum te aştepţi.

Poate ai de terminat un proiect într-un timp apropiat şi nu ştii cum s-o scoţi la capăt.

Poate ai avut un conflict urât cu cineva.

Lista cu ce te poate stresa are şanse mari să continue.

Ideea este că acest stres este perceput de creier ca fiind o presiune, o durere foarte mare.

Scopul creierului este să te ajute să scapi de durere şi să-ţi ofere plăcere.

Cum reacţionezi de obicei când eşti stresat?

Unii apelează la o ţigară, alţii la un pahar de vin (sau mai multe) sau de tărie, alţii cheltuiesc bani, alţii mănâncă etc.

De ce? Pentru că scopul minţii este să-ţi ofere plăcere ca să te eliberezi de durere.

În unele situaţii funcţionează. Dar când apelezi frecvent la aceste strategii, pe termen lung, nu mai creează bucurie. Mai ales dacă şi abuzezi de ele.

Care-i soluţia?

Eliberează-te de stres. Poţi să te eliberezi prin tehnici de relaxare, prin introspecţie sau prin tehnici prin care poţi să vezi situaţia stresantă din alte puncte de vedere.

Învaţă să vezi partea bună a fiecărui lucru.

Dar dacă ţi-ai propus nişte scopuri şi prin ceea ce consumi, îţi încalci regulile, ajungi la:

 

Autoînvinuire

 

Când te autoînvinuieşti pentru ceva, e ca şi când ai fi într-o sală de tribunal şi mintea ta joacă mai multe roluri.

Joacă rolul acuzatului, al avocatului acuzării, al avocatului apărării, al judecătorului şi chiar al inchizitorului.

Şi fie că ţi-ai încălcat nişte reguli, fie că fiind final de zi, îţi faci reproşuri că iar a trecut ziua şi n-ai făcut nimic, sau iar nu te-ai ocupat de problema /proiectul X, iar ai mâncat prea mult, ar trebui să te opreşti din …, de câte ori ţi-am spus să nu mai mănânci la miezul nopţii?

Faptul că te simţi la judecată, îţi creează o stare dureroasă.

Atunci, creierul vrea din nou să-ţi vină în ajutor, oferindu-ţi momentul tău de plăcere, sub formă de foame sau pofte.

Şi, dintr-o dată, chiar în mijlocul conflictului cu tine însuţi, te auzi că spui: „Aş mânca ceva dulce / nişte pop-corn /cartofi prăjiţi etc.

Apoi, pentru că nu ai rezistat tentaţiei ajungi iar la curtea supremă din mintea ta şi ciclul se repetă.

Ori de câte ori te autoînvinuieşti pentru ceva, te condiţionezi să repeţi ceea ce faci şi chiar mai grav, pentru că vinovăţia are nevoie să fie hrănită.

Cum cu ce?

Cu alte forme de vinovăţie.

Despre cercul vicios al vinovăţiei am scris în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!

Soluţia?

La sfârşitul zilei enumeră toate lucrurile pe care le-ai făcut / finalizat în acea zi, oricât de mici ar fi.

Fii mulţumit şi împăcat cu deciziile pe care le iei. În carte găseşti şi o tehnică prin care să te eliberezi efectiv de astfel de tribunale şi voci critice din mintea ta, ca să fii din ce în ce mai împăcat cu tine.

 

N-ai mâncat la timp pe durata zilei

 

Atunci când în timpul zilei eşti atât de ocupat cu ceea ce ai de făcut la serviciu, sau acasă şi nu te hrăneşti la timp, corpul, îşi cere drepturile.

Ştiu că probabil găseşti scuze şi spui că nu reuşeşti să mănânci pentru că ai uitat.

Sau n-ai mâncat pentru că nu ai timp, pentru că programul de lucru nu include pauză de masă. Ai atâtea responsabilităţi şi nu mai ştii cum să le faci faţă şi nu reuşeşti să ai o clipă liberă.

Sau, că ai vrut neapărat să termini un proiect / o lucrare, care părea că mai avea puţin şi fără să-ţi dai seama te-ai lungit cu ea până seara.

Jim Loehr şi Tonny Schwartz, autorii cărţii Fii în formă au făcut cercetări şi au constatat că de obicei, se întâmplă ca exact lipsa de pauză de masă să te facă să nu te mai poţi concentra eficient. Mintea are nevoie de pauză şi corpul de mâncare. Dacă nu i le oferi, ţi le va cere, la miezul nopţii.

Şi ştiu că pare o situaţie temporară, dar are rădăcini în copilărie, în modul în care ai fost tratat de ceilalţi din jur.

Dacă ţi s-a impus să taci, să te supui fără niciun drept de a-ţi apăra nevoile, ţi s-a transmis că ce nevoi ai tu, ce simţi tu nu e important. E mai important să faci ce ţi se spune şi ce vor alţii. Aşa ai învăţat să îţi negi nevoile şi apoi să le ignori total.

Soluţia?

Învaţă să respecţi măcar mesele principale ale zilei.

Nutriţioniştii spun să mănânci de cinci ori pe zi. Dar dacă nu reuşeşti de cinci ori, măcar evită să mai sari peste mesele principale.

Dacă vrei să corectezi situaţia şi să ai o alimentaţie regulată, te invit să participi la un seminar cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau poţi foarte bine să achiziţionezi cartea cu acelaşi nume. În carte primeşti şi o tehnică prin care înveţi să-ţi respecţi nevoile proprii.

N-ai băut suficientă apă

 

Uneori, atunci când din diverse motive nu bei suficientă apă, semnalele de sete transmise de corp sunt confundate de mintea conştientă ca fiind foame.

Am citit multe materiale care vorbesc despre aceste confuzii.

Ştii că poţi rezolva o poftă sau senzaţia de foame cu un pahar de apă?

Soluţia?

Bea zilnic minim 2 litri de apă.

 

Obiceiul

Deşi l-am pus la urmă, nu e cel mai lipsit de importanţă.

Dacă ai mâncat de câteva ori la miezul nopţii pentru oricare din motivele enumerate sau altele, acest obicei te face ca de fiecare dată când se apropie miezul nopţii să începi să simţi senzaţia de foame.

O emoţie care s-a repetat a creat un tipar de acţiune şi astfel s-a format obiceiul.

Deşi avem tendinţa să explicăm în mod raţional deciziile şi acţiunile noastre, în spatele lor există nişte emoţii puternice. Cu cât aceste emoţii se repetă, cu atât şi acţiunile noastre şi sunt şanse să se formeze obiceiul.

Dacă acest obicei este atât de puternic, atunci ai nevoie de ceva mai mult decât simpla manifestare a voinţei ca să poţi să te eliberezi el.

Ai nevoie să lucrezi cu tehnici specifice prin care să poţi schimba percepţiile din mintea ta sau ca să schimbi stările emoţionale care au dus la instalarea acestui obicei.

De unde le poţi obţine?

Poţi beneficia de ele citind cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! sau la un workshop cu acelaşi titlu. Dar, ca să-ţi dai seama dacă merită să investeşti într-un workshop, te invit la un seminar gratuit la Galaţi.

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

AI DREPTUL SĂ FII FERICIT!

„- 5 minute de fericire şi acum asta! spuse Alex Danvers şi în vocea ei se citea revoltă, furie, vinovăţie şi îngrijorare.

Alex fusese fericită că a petrecut o noapte cu persoana pe care o iubea. Dar a doua zi, sora ei, Kara Danvers (Supergirl) a plecat într-o misiune de căutare a unei persoane dispărute şi nu mai răspunde la apeluri. Apoi explică:

– Încă de pe când eram mică, aveam grijă de sora mea. Şi de câte ori nu aveam suficientă grijă de ea şi mă ocupam de ceea ce mă făcea fericită pe mine, se întâmpla ceva rău. Şi mă simţeam responsabilă. Iar acum, am şi eu un moment de fericire şi ea dispare!”

Serialul Supergirl

 

Ti-am promis că pe parcursul lunii ianuarie o să-ţi scriu despre convingeri.

Primul articol a fost despre acele diferenţe de convingeri între oameni care pot duce la conflicte.

Al doilea a fost despre cum poţi recunoaşte o convingere, doar ascultându-te sau auzindu-i pe alţii. Evident, într-un alt articol am spus că ce te deranjează la alţii, sunt de fapt, greşelile tale. Deci dacă o convingere a altei persoane te supără, te enervează, înseamnă că o ai şi tu.

Al treilea articol a fost numit Ghinionistul Brian, în legătură cu percepţiile pe care le avem despre noi înşine, şi nu realizăm că  poate avem nevoie de nişte abilităţi diferite, de nişte unelte diferite ca să ieşim dintr-o situaţie.

În acest articol mi-am propus să-ţi spun despre modul în care se formează convingerile şi cum acestea pot fi atât de subtile, că nici nu-ţi dai seama de ele.

Exact ca personajul din film, sunt foarte multe persoane care au convingerea că „Dacă-mi permit să fiu fericit, ceva rău o să se întâmple.”

La sfârşitul acestui articol poţi să găseşti şi să descarci gratuit o tehnică prin care te poţi elibera de această convingere. În plus, materialul îţi oferă o unealtă prin care te poţi elibera de orice convingere care nu te ajută. Aşa că îţi recomand să o descarci şi să o foloseşti.

 

Ce sunt convingerile?

 

Convingerile sunt nişte idei în care crezi. Uneori aceste idei sunt complexe şi înlănţuite, foarte legate unele de celelalte. Şi sunt adesea greu de depistat. Ai nevoie să lucrezi mult timp asupralor şi să le cureţi strat după strat.

Alteori sunt mai simple, mai puţin legate, mai uşor de identificat.

Convingerile sunt nişte percepţii ale noastre asupra realităţii înconjurătoare.

Şi pentru că tu crezi cu tărie tot ce-ţi spui, acţionezi în funcţie de ele. Şi în funcţie de modul în care gândeşti şi acţionezi, ai rezultate pe măsură. Atragi acel gen de rezultate asupra cărora te focusezi cu mintea prin convingeri şi gânduri. Şi de multe ori, aceste convingeri nu te ajută, nu îţi dau putere să creşti, ci te opresc.

Să ne gândim puţin la citatul cu care am început articolul şi care arată cum reacţionăm, atunci când după un moment fericit, se întâmplă ceva neaşteptat şi urât care ne strică toată dispoziţia.

Am scris acolo că Alex a reacţionat cu o voce în care se citea revolta, furia, vinovăţia şi îngrijorarea. Cam toate la un loc.

A simţit şi manifestat îngrijorare şi vinovăţie pentru că, să aibă grijă de sora ei, a fost una din responsabilităţile ei, de  când era copil. Faptul că sora a dispărut şi nu mai răspundea la telefoane, a făcut-o să gândească că „din cauză că am avut un moment de fericire pentru mine şi mi-am neglijat puţin responsabilităţile, sora mea suferă. Oare ce-o să zică mama?” Chiar dacă persoana a devenit adultă, şi mama nu mai e pe aproape, vocea ei ne poate urmări toată viaţa.

De asemenea, a manifestat furie şi revoltă pentru că nu i se pare corect ca ea să nu poată avea momentul ei de fericire. Ca şi când ar fi spus:

Sunt atâţia oameni pe planeta asta şi toţi sunt fericiţi (sau aşa par). De ce nu-mi este permis şi mie un astfel de moment? Ce e rău în faptul că vreau şi eu să mă bucur puţin de viaţă? De ce mi se întâmplă tocmai mie astfel de drame şi nenorociri? Şi exact când eram foarte fericită?”

Răspunsul este: De ce se întâmplă astfel? Din acuza acestor convingeri. Crezi atât de mult în ele încât ajungi să le determini, să le atragi în viaţa ta.

Cum se formează convingerile?

 

Percepţiile noastre asupra realităţii se formează pe baza a trei surse: conştientizarea, omisiunea şi distorsiunea. Conştientizarea reprezintă lucrurile la care am fost expuşi sau pentru care am fost programaţi, existente în lumea noastră internă sau externă. Omisiunile sunt acele părţi ale realităţii pe care le-am ignorat sau pe care nu le-am experimentat. E ca şi cum ai funcţiona pe o anumită frecvenţă radio şi ai ignora toate celelalte frecvenţe. Însă asta nu înseamnă că toate celelalte frecvenţe nu există, înseamnă doar că tu nu eşti conştient de ele. Distorsiunea constituie filtrul prin care vedem realitatea.”

Dr. Robert Anthony

Cine a determinat formarea acestor convingeri?

Mediul

 

Mediul în care trăim ne formează modul în care gândim şi acţionăm.

Părinţii îi influenţează pe copii. Până la vârstă adultă copiii aud tot felul de păreri şi le dau crezare, uneori, doar pentru că persoana respectivă este mai mare şi automat devine mai „cunoscătoare”. Şi pentru că ei  încă nu ştiu ce să creadă, se lasă uşor influenţaţi de ce spun cei din jur.

Ba, chiar se întâmplă ca şi la vârstă adultă, unele persoane să se ia după alţii şi să afirme lucruri pe care iniţial nu le-au crezut.

În ce priveşte convingerea, Dacă sunt fericit, ceva rău urmează să se întâmple, am auzit-o de foarte multe ori în copilărie şi nu numai.

Mi se tot întâmplă să aud: „era prea frumos ca să dureze…”,”era prea frumos să fie adevărat”, „Atâta veselie pe capul lor… parcă nu mai fac a bine”, „nicio minune nu ţine mai mult de trei zile” – lucrurile bune n-au cum să dureze. Şi tot aşa.

Pe măsură ce tot auzi aceste cuvinte, ajungi să le dai atenţie şi apoi le spui şi tu automat. Fără să te gândeşti prea mult.

E ca atunci când auzi o melodie şi la început nu-ţi place. Dar, pentru că le place celor de la radio şi o difuzează în mod repetat, după un timp, deşi nu-ţi place, te surprinzi că o fredonezi.

La fel e şi cu aceste convingeri. Le auzi atât de des, că nici nu mai realizezi că sunt părerile altora şi te influenţează. Pur şi simplu crezi că aşa trebuie să fie.

Experienţele tale

 

Experienţele tale sunt filtrele prin care îţi întăreşti sau negi acea convingere.

Poate că ai auzit o părere din jur şi iniţial nu ai crezut-o la nivel conştient. Dar ea a intrat în subconştient şi acolo rulează. Din când în când mai observi şi ce li se întâmplă altora. Alteori ajungi să ai parte de astfel de experienţe în mod personal şi acele convingeri să se întărească. Bineînţeles, e posibil ca acele convingeri să şubrezească.

Şi aceste experienţe sunt ca nişte profeţii care se împlinesc tocmai pentru că asta crezi. Sau nu se împlinesc aşa pentru că refuzi să le dai crezare.

Alex Danvers a început să creadă cu adevărat că după un moment de fericire personală are parte de un coşmar după ce i s-a întâmplat ceva. Pe când era copil, dacă îşi neglija responsabilitatea de a avea grijă de sora ei, i se întâmpla ceva neplăcut. Şi asta a confirmat părerea pe care şi ea a auzit-o, Că dacă eşti fericit, automat urmează să se întâmple ceva rău.

 

Modul tău de gândire

 

Nu în ultimul rând, propriul mod de a gândi şi interpreta lucrurile şi evenimentele vieţii te face să ai propriile convingeri.

O experienţă identică poate avea asupra două persoane efecte diferite. Una poate să creadă că a fost cel mai mare coşmar, în timp ce alta poate gândi că a fost o binecuvântare. Pe una o poate motiva şi pe alta opri.

În funcţie de modul în care internalizează acea experienţă şi o trece prin filtrul personal, se formează apoi alte convingeri.

Şi acele convingeri te pot ţine legat în „lanţuri virtuale” sau te pot mobiliza ca să ieşi din mediu şi să-ţi depăşeşti circumstanţele.

Cum te eliberezi de convingeri care te ţin pe loc?

 

Dacă ai depistat una sau mai multe convingeri care te blochează şi vrei să le schimbi, am pentru tine o tehnică de eliberare pe care o poţi descărca gratuit.

Acesta este un cadou pentru tine. Şi apropo de cadouri…

Pe data de 6 februarie este ziua mea de naştere şi m-am gândit să-ţi mai ofer un cadou. De aceea între 1-10 februarie ai 30% reducere la cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Preţul cărţii este de 27 de lei (de la 38 de lei) la care se adaugă taxele poştale de 10,5 lei.

Poţi să trimiţi comanda pe email la adresa fanica_rarinca@yahoo.com

Cu drag,

Fănica Rarinca






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

GHINIONISTUL BRIAN

„Era un şoricel cu numele Brian care ieşi din adăpostul lui, exact pe când Tata Urs muta ceasul cu cuc în dreptul uşii de la căsuţa din perete a lui Brian.

Auzind zgomotul produs de mutarea ceasului, şoricelul a ieşit afară şi le-a spus că-i închid căsuţa. Tata Urs s-a speriat şi a căzut. Ceasul cuc, pe care-l moştenise de la părinţii lui, s-a făcut bucăţi.

Şoricelul Brian începe să se scuze că este ghinionist şi din cauza lui s-a întâmplat nenorocirea, că oricine intră în contact cu el, are de suferit.

Goldie şi Ursuleţ nu-l cred că e ghinionist şi îl iau afară pe Brian să se împrietenească şi să se joace. Dar exact pe când se distrau mai bine, intervine ceva, Brian se loveşte de „un om care nici măcar nu e acolo”, se dezechilibrează şi cade peste cei doi prieteni.

Goldie şi Ursuleţ îl iau pe Brian şi pleacă cu el la Piticul Vrăjitor ca să-i facă o vrajă şi să scape de ghinion. Dar piticul ii spune că Brian ar putea să fie lovit de vraja sau blestemul ghinionului şi că nu ştie exact ce vrajă să folosească ca să-l ajute, să se elibereze. Brian se simte şi mai afectat când aude expresia „blestemul ghinionului”.

Toţi trei se întorc la căsuţa unde locuia Ursuleţ cu părinţii lui. Acolo, Mama Urs se sperie şi ea de Brian şi îşi scapă pe jos ochelarii.

Brian se simte trist, vinovat şi e dezamăgit că a produs atâtea dezastre în viaţa noilor lui prieteni, care l-au iubit, iar el le-a răsplătit cu rău. Se oferă să-i ducă ochelarii Mamei Urs şi atunci îşi pune ochii prin lentilă şi totul devine clar şi limpede.

Şoricelul Brian nu era atins de vraja ghinionului, ci avea mare nevoie de o pereche de ochelari. Motivul pentru care se împiedica, era acela că nu vedea clar lucrurile din preajma lui.”

Serialul animat Goldie şi Ursuleţ

Citește mai mult

Cum Iți Descoperi Convingerile?

In articolul trecut ţi-am vorbit despre faptul că două sau mai multe persoane care au convingeri diferite pot ajunge la conflict.

Dacă nu ai citit încă articolul, îl poţi accesa la sfârşitul acestei pagini.

Probabil că ai mai auzit şi pe la alte seminarii sau pe alte persoane vorbind despre faptul că unele convingeri pe care le ai te ajută să ajungi unde îţi doreşti, în timp ce altele te limitează.

Într-un alt articol îţi spuneam că toate convingerile noastre s-au format cu o intenţie pozitivă în spate.

Să zicem că ai convingerea că „Lumea este rea.”

Probabil la momentul în care s-a format această convingere ai suferit din partea câtorva persoane din jur, şi ai generalizat că TOATĂ lumea este rea.

De ce?

Pentru că subconştientul tău a vrut să te protejeze ca pe viitor să fii mai prudent. Să te apere.

Cum reuşeşti să îţi dai seama ce convingeri ai?

Îţi faci o analiză a ceea ce crezi şi ce nu crezi.

Iei fiecare domeniu în parte şi te gândeşti despre el. Poţi să faci chiar o listă cu fiecare în parte.

Ce crezi despre bani? Ce crezi despre sănătate? Dar despre relaţii? Dar despre angajatori etc.?

Te ajută sau nu aceste convingeri?

În ce context s-a format acea părere sau convingere?

Care a fost intenţia pozitivă din spate?

Dacă nu te mai ajută, cum ai putea să o schimbi?

 

Convingerile pot fi regăsite în cuvintele pe care le rosteşti.

Fii atent şi la cuvintele pe care le foloseşti în mod frecvent. Sau roagă un prieten bun, care e interesat în creşterea ta personală, să te atenţioneze.

Foarte adesea, ceea ce crezi, iese instantaneu pe gura ta, fără să stai prea mult pe gânduri.

Hai să-ţi dau câteva exemple pe care eu le tot aud în jurul meu de ceva timp.

 

Convingeri despre câştig sau pierdere.

 

Cât am mai pierdut şi cât o să mai pierd! Dar nu contează, o să lupt până am dreptate! vorbea un bărbat cu şoferul în autobuz. Păi, dacă el se aşteaptă să piardă, cum poate dovedi că are dreptate?

Deja pierd bani. o altă persoană care se vede pierzând bani.

 

Convingeri despre diete şi siluetă:

 

Am reuşit să dau jos câteva kg, dar după ce încep munca iar o să fac bum.

Nu pot să slăbesc  – aşa sunt eu.

După o anumită vârstă, nu mai slăbeşti. Nu-ţi mai dă voie organismul.

Trebuie să mă înfometez ca să slăbesc.

Niciodată n-o să slăbesc!

Vai, ce s-a tras la faţă acum că a slăbit! Îi stătea mai bine pe când era grasă!

 

Convingeri despre relaţii:

 

Nu pot să-l conving pe X să facă cum vreau eu.

Întotdeauna am avut parte numai de relaţii proaste.

Soacra e o scorpie!

 

Atenţie la cuvinte precum mereu, întotdeauna, niciodată, toţi, toate.

Nu doar că exprimă nişte generalizări, dar şi nişte convingeri foarte puternice. 

 

Cum schimbi convingerile?

Pentru început, ce-ai zice să reformulezi acea afirmaţie în aşa fel încât să te ajute. Reformularea acestor convingeri se va face sub formă de afirmaţii şi să respecte următoarele aspecte:

  • să fie la persoana I – că doar e convingerea ta;
  • să fie la timpul prezent – Am putere de convingere; Mă iubesc aşa cum sunt;
  • să fie pozitive – formularea lor să te ajute;

Fă-ţi o listă de viitoare noi convingeri şi citeşte-le zilnic. Sau scrie-le! În timp, ele vor deveni adevărate şi vor lucra pentru tine.

Spre exemplu, într-o zi eram în vizită la prietena mea Nicoleta. La un moment dat căuta ceva. Şi tot căuta şi în geantă şi pe birou şi peste tot. Când am întrebat-o ce face, a zis, îmi caut ochelarii. Şi nu-i găsea. După câteva minute de căutare a zis, trebuie să schimb cuvintele. Şi apoi a zis, îmi găsesc ochelarii. În mai puţin de un minut i-a găsit.

Încearcă şi tu!

Începe cu lucruri mărunte şi vezi ce se întâmplă.

 

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 

 

 

 

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

Cum Să Elimini Conflictele Schimbând Convingerile

„O convingere poate fi orice principiu călăuzitor, orice dicton, credinţă religiasă sau pasiune care poate da sens vieţii.”

„ Convingerile sunt nişte filtre organizatorice prestabilite pentru modul în care percepem ceea ce ne înconjoară.”

Anthony Robbins

In articolul pe care l-am scris pe 01 ianuarie, numit Ţi-ai stabilit obiectivele? îţi spuneam că luna aceasta o să-ţi scriu câte un articol pe săptămână, despre convingeri.

Astăzi îţi scriu despre convingerile care dau naştere la conflicte şi cum te poţi elibera de ele.

Săptămâna viitoare îţi voi scrie de modul în care îţi poţi da seama ce convingeri ai.

 

Convingerile noastre sunt nişte paradigme

 

Ce-ţi spune această poză? Ce vezi în ea?

Această poză şi următoarele două sunt preluate din cartea lui Stephen Covey Cele 7 trepte ale eficienţei. Poate că ai citit această carte şi s-ar putea să găseşti informaţia redundantă, pentru că nimeni nu poate înlocui stilul pe care-l are Stephen Covey. Dacă nu ai citit cartea, îţi recomand să o cauţi şi să o citeşti. Este extraordinară şi îţi poate schimba existenţa.

Să revin la poză.

Poate vezi o tânără sau o femeie în vârstă.

Autorul, spune că a lucrat cu grupe de oameni, în practică. La un grup le-a dat următoarea poză.

În timp ce celuilalt grup i-a dat această poză.

Le-a cerut să se uite la acea poză timp de 10 secunde, iar apoi, le-a arătat poza pe care ţi-am arătat-oprima dată. Reacţiile au fost surprinzătoare.

Îţi recomand să mergi şi să vezi din nou prima poză alb-negru (cea cu portretul).

Oamenii din sala de curs / seminar au început să se certe, spunând că ori este o domnişoară de vreo 25 de ani, ori este o femeie bătrână cu nasul coroiat.

Chiar şi după ce a afişat celelalte două poze, ca să vadă oamenii imaginea de ansamblu, tot au fost persoane care nu reuşeau să vadă şi cealaltă variantă.

Alţii, au reuşit să vadă ambele variante în acea poză, dar numai după un efort deosebit. Iar când s-au uitat a doua oară, au văzut din nou ceea ce au sesizat la început.

Ideea din acest test este să demonstreze că dacă o persoană îşi poate forma o convingere atât de puternică după ce a văzut o poză timp de 10 secunde, cât de puternice crezi că sunt convingerile pe care ţi le-ai făcut toată viaţa?

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi

 

Ai auzit vreodată replica asta?

Eu am auzit-o frecvent în filme. Iar filmele, au şi o sămânţă de adevăr. Poate că povestea este imaginară, dar conceptele psihologice sunt studiate cu atenţie.

 

Orice experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău.”

Anthony Robbins

 

De multe ori ne facem nişte convingeri pe baza experienţelor noastre, care oricum ar fi sunt subiective. Pentru că nimeni altcineva nu mai poate să simtă, să perceapă acea experienţă la el ca tine.

Tu ai un sistem unic de referinţă, şi internalizezi orice experienţă prin simţurile care sunt cel mai dezvoltate la tine.

Ca să-ţi dau un exemplu:

Doi fraţi primesc acelaşi tratament, acelaşi tip de educaţie, acelaşi gen de critici de la părinţi. Dar unul simte că părinţii lui nu l-au iubit, că au fost nişte părinţi groaznici şi ajunge să-i deteste. Celălalt simte că are cei mai grozavi părinţi din univers şi îi adoră.

Care dintre ei are dreptate?

Amândoi, desigur.

Pentru că fiecare a perceput fiecare experienţă prin canalele sale şi cu o anumită intensitate care au fost unice.

Indiferent ce se întâmplă, doi oameni nu pot simţi la fel o experienţă, chiar dacă e comună, chiar dacă e internalizată prin aceleaşi simţuri. Sigur există nişte factori foarte subtili care fac o diferenţiere.

În funcţie de acea experienţă care poate fi încadrată la plăcută sau dureroasă, fiecare persoană îşi va forma o convingere.

Unii consideră eşecul ca fiind o umilinţă, alţii ca pe o nouă şansă.

Cine are dreptate?

Amândoi, desigur.

 

Conflictele apar la confruntarea convingerilor

 

Oamenii aderă şi se grupează cu cei care au convingeri asemănătoare cu ale lor.

Atunci când se întâmplă să se întâlnească şi să discute despre subiecte cu convingeri diferite, apar conflicte.

Iată, câteva exemple.

Oamenii se ceartă când:

  • Au convingeri, simpatii şi priceperi politice diferite – e suficient să deschidem televizorul într-o campanie electorală şi să-i auzim cum se ceară. Dacă doi alegători obişnuiţi, oameni care nu au principii politice se întâlnesc şi discută despre cu cine votează s-ar putea să ajungă rapid la conflict, pentru că toate convingerile lor sunt diferite.
  • Au convingeri religioase Multe războaie pe Mapamond au pornit din cauza convingerilor religioase diferite. Dumnezeul meu e adevărat, al tău e fals. Credinţa mea e cea adevărată, credinţa ta e de doi bani.
  • Vorbesc despre echipa de fotbal favorită.

 

Şi fiecare dintre ei are dreptate, din propriul lor punct de vedere.

Motivul pentru care se ceartă este că îşi imaginează că adevărul lor este absolut. Convingerea lor este cea mai bună.

Şi atunci, caută să-l convingă cu forţa pe celălalt de convingerea sa. Să-i impună celuilalt să creadă ce crede el.

Ori acesta este cel mai puţin eficient mod de a convinge pe cineva.

Ba aş putea să spun că în loc să-l convingă că el are dreptate, mai tare îl stârneşte să-şi apere propria convingere.

E un conflict în care nimeni nu ascultă ce are de spus celălalt. Sau, dacă ascultă, o face doar pentru a-i da altă replică, a-i da peste nas celuilalt.

Din punct de vedere emoţional, cel agresiv este furios şi încearcă să-i bage minţile în cap celuilalt, iar cel agresat se simte umilit, călcat în picioare, că ce crede el este lipsit de valoare etc.

La sfârşitul conflictului, amândoi au o senzaţie de neîmplinire. Chiar dacă unul a cedat, celălalt poate se simte victorios, dar tot nu este pe deplin satisfăcut, sau fericit.

Cel „înfrânt” are şi el un gust amar şi se ceartă. „Trebuia să-i mai spun eu şi de aia şi de cealaltă.”

Dacă niciunul nu a cedat, s-ar putea să rămână resentimente la adresa celeilalte persoane.

Dacă se întâmplă să se cunoască, sau să fie persoane apropiate, ajung chiar să se urască şi să nu-şi mai vorbească.

Pentru că nu pot trece peste modul în care s-a desfăşurat conflictul şi peste modul în care s-au simţit.

Pentru că foarte mulţi, trec la jigniri şi atacuri la persoană, atunci când nu-l poate convinge.

Sunt foarte multe persoane care confundă o convingere sau un comportament cu persoana însăşi şi atunci când sunt nemulţumiţi de rezultat, trec la atacul persoanei.

„Crezurile noastre, indiferent dacă sunt adevărate sau false, ne structurează într-un mod care configurează însăşi anatomia şi fiziologia sistemului nostru nervos. Creierul, consolidează în permanenţă ceea ce noi credem că este adevărat, indiferent dacă este adevărat sau nu. în esenţă, noi ne trăim viaţa condiţionaţi de o realitate programată care ne poate abate de la drumul nostru şi ne poate duce acolo unde nu ne dorim să fim. În felul acesta pot apărea sentimente de neajutorare, victimizare, depresie şi chiar disperare.”

 Dr. Robert Anthony

 

Cum putem să liniştim conflictele

 

Evită să faci atacuri la persoană

 

Faptul că altcineva are o părere diferită de a ta, nu înseamnă că este prost, tâmpit, idiot sau cum îl mai consideri. Pur şi simplu, acceptă că alţii au păreri diferite de ale tale.

Priveşte lucrurile din mai multe puncte de vedere

 

În momentul în care eşti o persoană deschisă şi înţelegi că nu stăpâneşti adevărul absolut, eşti dispus să asculţi şi ce are celălalt de spus.

 Caută să nu-i mai controlezi pe alţii

 

Multe conflicte se nasc nu doar din opoziţie de păreri cât mai ales din dorinţa unuia dintre participanţii la dispută de a domina dialogul, de a avea dreptate tot timpul.

Dorinţa ta de a-i controla pe alţii şi a-i face să spună ca tine, spune multe despre tine, despre (ne)încrederea în tine însuţi.

Şi-apoi există o vorbă care spune: „vrei să ai dreptate sau să ai bani” pentru că nu le poţi avea pe amândouă.

Sau, poate putem adapta zicerea la vrei să ai dreptate sau prieteni?

 

Dacă ai fi în locul celuilalt, cum ai proceda?

 

De multe ori, conflictele se nasc din critică excesivă din partea unor sceptici foarte binevoitori care ştiu foarte bine doar cum trebuie acţionat sau gândit.

În multe filme am auzit expresia: Dacă ai fi în locul meu, cum ai proceda? Dacă ai fi în locul meu ce ai crede?

Această întrebare ajută interlocutorul să se vadă pe sine în situaţia respectivă şi cum ar proceda el, nu cum ar trebui să procedeze. Şi evident, detensionează atmosfera şi conversaţia.

 

Schimbă poziţia / locul

 

Uneori, doar schimbând locul în care stai te ajută să vezi sau să auzi sau chiar să simţi lucrurile în mod diferit decât cum le vedeai înainte.

  • Şi, pentru că sunt pasionată de filme, iată, o comedie din care poţi învăţa cum poţi să-ţi schimbi părerea, convingerea şi, de ce nu comportamentul. Filmul pe care ţi-l recomand se numeşte Vinerea Trăsnită (denumirea originala Freaky Friday).

Convingerile pe care le ai te pot bloca sau te pot ajuta în viaţă, te pot face nefericit sau fericit.

Tu alegi!

Iți mulțumesc că exiști și ai citit până aici!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

Autor de cărți:

Cartea Eliberează-te de rănile trecutului și redescoperă fericirea!

Cartea  Guru și Ciocârlia

Romanul Mica Stea Portocalie

 






 Ti-a placut articolul?

Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber