DE CE SE ÎNDRĂGOSTESC FETELE SERIOASE DE BĂIEŢI REBELI?

In toamna aceasta, l-am dus pe bebe la creşă şi am reînceput activitatea de profesor.

Evident, când te ocupi strict de copil şi te întâlneşti cu alte mămici, subiectul de discuţie este propriul bebeluş.

Dar când te duci într-un colectiv de profesori, subiectul de discuţie din cancelarie, cel mai adesea, îl reprezintă elevii.

Într-una din zile l-am auzit pe un coleg povestind despre o fată foarte silitoare cum şi-a pierdut minţile şi cheful de învăţat după ce s-a îndrăgostit de un băiat rebel. Şi nu doar că s-a îndrăgostit, dar dintr-o dată i-a scăzut cheful de învăţare şi pe deasupra îi mai permitea acelui rebel să o lovească. Colegul a continuat, că trebuie să vorbeşti în particular cu aceste fete, ca nu cumva să îşi permită să se îndrăgostească de astfel de băieţi.

Nu, n-o să folosesc termenii fată bună şi băiat rău!

Prin definiţie, toţi oamenii suntem buni, pentru că toţi suntem creaţi de Dumnezeu. Doar necuratul este rău, pentru că în mod voit, intenţionat a ales să devină aşa… (Şi nici n-o să scriu necuratul cu majusculă!!! – citeam într-o poezie că el e atât de rău că nu se cuvine să folosim majuscule când îi scriem numele.)

strange-love

Să ne întoarcem la subiectul acestui articol.

Nu ştiu dacă ai observat, dar este foarte uşor să judeci pe altcineva care face o anumită greşeală într-o situaţie anume. Chiar dacă acea greşeală ai făcut-o şi tu, sau nu.

Pentru că din exterior, lucrurile se văd doar din perspectivă raţională, e foarte uşor să emiţi gânduri şi comentarii prin care judeci.

E foarte uşor să spui că unei fete silitoare trebuie să-i explici (raţional) toate motivele pentru care nu e bine să se îndrăgostească de un băiat rebel.

Pentru că…

 

Îndrăgostirea nu e raţională

 

Ne place să spunem despre noi că ne deosebim de animale prin faptul că suntem fiinţe RAŢIONALE. Dar uităm că mai suntem şi EMOŢIONALE.

Şi oricât de multe ştim din punct de vedere raţional, în comportamentul nostru zilnic, o mare putere o are emoţionalul.

Ca o paranteză, şi persoana care mănâncă prea mult sau consumă alcool ştie la nivel raţional toate motivele de ce nu e bine să mai facă ceea ce obişnuieşte. Cu toate astea, în comportamentul ei de zi cu zi, ia decizii pe fond emoţional.

De curând, citeam în cartea Întreabă-te de ce scrisă de Simon Sinek că multe dintre deciziile noastre le luăm pe un fond emoţional şi le explicăm raţional.

Autorul cărţii spunea cam aşa. Dacă ceri unei persoane să-ţi explice de ce s-a îndrăgostit sau, poate, căsătorit cu acea persoană, îţi va spune că:

… e foarte deşteaptă;

… e talentată;

… e frumoasă;

…e frumos aranjată etc.

Cu toate acestea, sunt mii de alte persoane care se aseamănă la trăsături exterioare cu persoana de care ne îndrăgostim şi nu ne bate inima mai tare când ne uităm la toate celelalte persoane. Doar la acea persoană unică, de care, fără intenţie raţională, ne-am îndrăgostit.

Aşa că, personal cred, oricât i-ai explica unei tinere fete de nota zece de ce nu e bine să-şi piardă minţile după un băiat rebel, sunt convinsă, că:

  1. raţional – ştie şi ea
  2. emoţional – nu se poate stăpâni

 

Dorinţa fetei de a-l salva

 

Poate că tânăra are în propria ei familie un exemplu de viaţă abuzivă, şi o judecă pe mama ei că este slabă, că nu se poate descurca, că ea ar face altfel.

Şi i se iveşte ocazia să „salveze” un astfel de băiat rebel.

Şi se agaţă de această ocazie fără ca ea să-şi fi luat măsuri de siguranţă şi securitate. Nu-şi pune întrebarea Cine o să mă salveze pe mine, dacă mă scufund odată cu el?

De ce?

Pentru că se crede puternică, în orice caz, mai puternică decât mama ei sau decât alte exemple feminine pe care le-a tot văzut cum eşuează.

Şi vrea să dovedească faptul că ea poate să-l salveze, să-l aducă la adevăr pe băiatul rebel.

Dacă vrei, este un principiu asemănător cu Frumoasa şi Bestia. Aceasta este o operă care să producă bucurie, speranţă, încredere tuturor fetelor. Şi se pare că o apreciem doar cât timp cât este o piesă, un film, o poveste, şi nu realitate.

Fata respectivă se poate crede la un moment dat Frumoasa care scoate la iveală prinţul din Bestie.

 

Contrastele se atrag …doar dacă au ceva în comun

 

Probabil că îţi aminteşti de acel principiu de la fizică în legătură cu contrastele care se atrag.

Adevărul este că acele contraste au şi ceva în comun.

De exemplu, în electricitate, ionii negativi sunt atraşi de ionii pozitivi şi invers, dar au în comun sarcina electrică. Dacă nu ar avea-o nu s-ar putea atrage.

Ce poate avea în comun o fată silitoare de nota zece cu un băiat rebel?

Pot avea foarte multe lucruri în comun, şi aş da exemplu, doar mediul din familie.

În general, dacă privim în viaţa elevilor „problemă”, constatăm că adevărata problemă nu e la copii, ci la părinţi. Iar modul lor de manifestare este adesea o oglindire a modului în care se poartă părinţii cu ei.

  • Fie au părinţi supra-protectori şi copii simt că nu pot respira, că nu pot lua nicio decizie fără acordul părinţilor, dar când ajung la adolescenţă se răzvrătesc împotriva protecţiei exagerate şi devin rebeli.
  • Fie au părinţi foarte cicălitori, cu standarde foarte înalte şi orice ar face copilul, părintele nu este mulţumit. Iar comportamentul rebel al copilului vrea să spună că la ce bun să mă străduiesc să mai fac ceva, de vreme ce, oricum, nimic nu e bine ca mama sau tata să fie mulţumiţi?
  • Fie au părinţi care sunt atât de ocupaţi că nu îşi mai rezervă timp şi pentru copiii lor. Iar modul lor rebel, sau agresiv de a fi, vrea doar să atragă atenţia părinţilor că şi ei există în viaţa lor. Că nu au nevoie doar de bani de pachet sau de haine, ci de ATENŢIE şi timp.
  • Sau, poate că au părinţi dependenţi de alcool, care fac scandal acasă.

Dar dacă un băiat rebel se refugiază într-un astfel de comportament, pentru că nu-i place ceea ce vede în familia lui, ce are acest lucru în comun cu o fată silitoare.

S-ar putea să ţi se pară ciudat, dar e posibil să aibă exact acelaşi lucru.

Şi fata să dispreţuiască atât de tare mediul în care trăieşte încât simte că învăţătura este singura ei salvare. Se refugiază şi ea în învăţătură, exact cum un băiat rebel se refugiază într-un comportament golănesc.

Şi s-ar putea să fii tentat să spui, că e foarte bine că ea se refugiază în învăţătură. Că a ales un refugiu pozitiv.

E doar o impresie. Şi e una prin care judeci doar din exterior. Însă, atât timp cât ea nu se află în echilibru emoţional, refugiul ei, o face să se asemene mult cu cel care se poartă ca un golănaş. Pentru ea, evadarea în învăţătură este asemănătoare cu evadarea în băutură. Învăţătura este „drogul” care o ajută să uite de nefericirea din familie.

Adică, vreau să spun că NU TOATE FETELE ŞI PERSOANELE BUNE LA ÎNVĂŢĂTURĂ găsesc un refugiu în învăţătură.

Unele sunt cu adevărat pasionate de învăţătură. Şi probabil că dacă te uiţi la viaţa lor şi ai să vezi că acasă e iubire, blândeţe, şi armonie şi ele se dezvoltă armonios şi nu au tendinţa de a se îndrăgosti de băieţi „problemă”.

 

„Traumele părinţilor noştri rămase neasumate şi nerezolvate ne sunt transmise inconştient nouă, copiilor.”

Jo Ann McKarus

 

 

Dependenţa de nefericire

 

Da, ai citit bine.

Mulţi dintre oameni suferă de o anumită dependenţă.

Jillian Michaels, în cartea ei Fără limite spune că o persoană rănită în copilărie fie se auto-abuzează, fie atrage alte persoane care să o rănească la fel. În cazul de faţă, vorbim de o dependenţă faţă de suferinţă şi nefericire.

Poate că tu te gândeşti că dependenţa este strict legată de droguri tari, chimice, cum ar fi cocaina sau heroina sau, poate alcoolul, tutunul.

Există şi alte forme de dependenţă pe care mulţi oameni nu au curajul să le recunoască

De exemplu, există dependenţă de boală – dacă ştii persoane care permanent suferă de ceva, înseamnă, că sunt dependente de starea de boală. Acele persoane care nu apucă să se vindece de o boală, că imediat se îmbolnăvesc de altceva – sunt dependente de boală.

Nu-şi propun în mod conştient să se îmbolnăvească. Dar fie că asta este singura stare pe care o ştiu, fie atunci când s-a format dependenţa, a avut un beneficiu de pe urma bolii.

Ce beneficiu ar putea avea cineva de pe urma bolii? Depinde de persoană. Poate a primit atenţie şi asta i-a plăcut. Poate a primit un concediu şi a stat mai mult acasă şi acel concediu a fost perceput de minte, ca… Iată o soluţie să nu mai trebuiască să fac munca asta neplăcută! Şi nu e nevoie să gândească astfel de fiecare dată când se îmbolnăveşte. A fost suficient să gândească şi să simtă acel beneficiu la un moment dat în viaţă. Apoi, mintea perpetuează acea emoţie, în orice situaţie asemănătoare.

Aşa cum o persoană poate fi dependentă de boală, poate, la fel să fie şi faţă de suferinţă, faţă de nefericire, faţă de ghinioane, faţă de eşecuri, zona de confort etc.

 

Să ne întoarcem la acel tip de fată de nota zece care se îndrăgosteşte de un băiat rebel.

Dacă ea provine dintr-un mediu familial dezorganizat, cu părinţi agresivi, care o rănesc în mod constant va atrage în jurul ei persoane care sunt la fel de rănite, sau care o rănesc pe mai departe.

Şi poate că în primă fază a fost total în dezacord cu comportamentul lui. Sau poate el a dispreţuit învăţătura ei şi a numit-o tocilară.

Şi, poate, nu a fost nevoie decât de un singur moment de compasiune pentru a aprinde focul din inima lor.

E posibil să-ţi spui, bine-bine, dar să fii fată de nota zece şi să accepţi să iei bătaie de la acel băiat mi se pare cam prea mult!

E posibil ca ea să creadă în cauza ei de a-l salva. Iar dependenţa ei de nefericire să ruleze la un nivel pe care tu nu-l poţi înţelege.

 

Şi ce se poate face?

Personal aş spune că doar discuţia, nu ajută. Aceleaşi lucruri pe care i le spui şi tu din punct de vedere raţional, le ştie şi ea.

Există tehnici prin care să se poată elibera de această dependenţă.

Doar că acestea funcţionează, NUMAI DACĂ VREA SĂ SE ELIBEREZE.

 

Dacă doreşti să ştii mai multe, dacă eşti din Galaţi sau Brăila, te invit la un seminar gratuit cu titlul Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!”

Pentru detalii şi înscriere, accesează linkul de pe titlul seminarului.

 

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te rog să dai un Share şi pentru prietenii tăi, ca şi ei să se folosească.

Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

EU TE LAUD ŞI TU FACI MAI RĂU?

Zilele astea aud în urma mea pe stradă cum o mamă sau bunică îi spune fetiţei cu care mergea de mână:

„Păi, ce faci? Eu te laud şi tu faci mai rău?”

 

Am avut un „deja-vu”. Am mai auzit replica asta şi cu altă ocazie.

În urmă cu câţiva ani, directoarea şcolii, la o inspecţie fulger prin şcoală a lăudat o clasă de copii, după care exact acei copii lăudaţi, au făcut câteva lucruri prin care şi-au atras mustrarea. Directoarea a fost surprinsă, „Cum eu i-am lăudat şi după asta ei au făcut aşa ceva?”

red-scarf

In general, citesc în cărţile de educaţie şi dezvoltare personală că noi toţi reacţionăm mai bine la laude decât la critici.

Şi în aceste cărţi sunt date studii de caz despre copii care au fost lăudaţi şi cum le-a crescut stima de sine şi rezultatele la învăţătură. Iar comportamentul lor s-a îmbunătăţit considerabil.

N-am intenţia să contrazic aceste cărţi sau studii efectuate.

Ştim cu toţii că ne place mai degrabă să fim lăudaţi decât certaţi.

Dale Carnegie, spune că: „Cea mai mare foame a omului este aceea de a fi apreciat.”

 

Şi atunci ce vreau să spun?

 

Tiparul emoţional „nu merit”

 

Dacă îţi aminteşti ţi-am vorbit în articolul Cum să te iubeşti, despre faptul că sunt persoane care, de multe ori atunci când li se face un compliment, automat îl resping.

Tu îi spui, să zicem „Ce bine-ţi stă părul!”. Şi chiar eşti sincer, pentru că îţi place efectiv, cum, acea persoană şi-a aranjat părul.

Şi ea îţi răspunde: „Ei, am un păr… că nu stă în niciun fel, parcă-i pus cu furca!”

Adică acea persoană nu crede complimentul şi / sau nu crede că-l merită.

 

Şi atunci…

Dacă e la fel, pentru unele persoane şi în cazul laudelor?

Dacă se simt atât de jenaţi atunci când le faci o laudă, că simt nevoia să îţi dovedească exact invers?

Ai întâlnit astfel de persoane?

Eu da.

Câteodată m-am identificat şi eu în astfel de ipostaze.

Mi s-a întâmplat să-mi fie jenă să fiu lăudată şi, apoi, am acţionat ca să dovedesc că „nu merit” acea laudă.

Cu alte cuvinte, am stricat totul.

Bineînţeles, acest lucru s-a întâmplat mai des înainte de a începe să citesc despre dezvoltare personală şi despre educaţia emoţională.

În prezent, am început să mă bucur mai mult de laude.

 

Cauze

 

Şi poate că te întrebi, de ce unele persoane se bucură să fie lăudate şi altele reacţionează exact pe dos şi vor să-ţi arate că lauda ta e o minciună.

Aşa cum am spus mai sus, există un tipar emoţional.

Şi acel tipar s-a format în copilărie.

Gândeşte-te la următorul scenariu:

Un copil greşeşte o acţiune şi părintele îl ceartă.

Ca urmare a faptului că e certat, copilul face alte „trăsnăi” şi părintele îl ceartă şi mai tare. Ba chiar îi spune că e un „copil rău”, că „nu meriţi să te mai iubesc”. „nu meriţi să-ţi cumpăr…”.

Şi, pe măsură ce trece timpul şi copilul, fie greşeşte, fie intenţionat reacţionează în moduri prin care îşi supără părinţii, tot aude: „eşti rău”, „nu meriţi!”

În final ajunge să creadă că e adevărat ce i se tot repetă.

Ajunge să creadă că nu merită nimic bun.

Ce crezi că face atunci când este lăudat?

Îţi dovedeşte că „nu merită”.

 

Cum să devii mai fericit când cineva îţi oferă un compliment sau o laudă?

 

În primul rând, e nevoie de un proces de conştientizare.

Nu poţi să vindeci ceva ce habar nu ai că te doare.

Ai nevoie să ştii unde să aplici medicamentul.

 

Identifică ce convingeri stau la baza comportamentelor tale.

Convingerile sunt nişte credinţe care s-au înrădăcinat foarte puternic în subconştientul tău. De multe ori, aceste convingeri te fac să acţionezi pe pilot automat şi nu realizezi nici măcar că le ai.

 

Poate ai convingerea că eşti rău.

Poate ai convingerea că nu meriţi laude.

Poate ai convingerea că atunci când eşti lăudat „este trufia de dinaintea unei prăbuşiri”, că acceptând laudele s-ar putea să atragi lucruri groaznice în viaţa ta pentru care poate că nu eşti pregătit. Şi atunci le respingi, ca nu cumva asemenea grozăvii să-ţi distrugă echilibrul atât de fragil al vieţii.

 

Iţi poţi schimba aceste convingeri în câteva minute.

Poţi să apelezi la tehnici de lucru, de eliberare emoţională (EFT), tehnici NLP, de creştere, de dublare a încrederii în tine, că meriţi laude şi aspecte extraordinare în viaţa ta, pentru că eşti o minune a Creaţiei Divine.

 

Cum poţi învăţa să le practici?

Există foarte multe surse scrise, audio, video sau sub formă de cursuri, seminarii şi de altă natură.

Eu îţi pot vorbi despre două.

  1. Poţi învăţa despre aceste tipare emoţionale disfuncţionale din copilărie în cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! Tot în această carte, în cele şase Anexe găseşti tehnici de lucru EFT şi NLP pe care le poţi folosi, integral sau ca model, pentru a te elibera de asemenea răni.
  2. Sau, dacă eşti din Galaţi şi Brăila, te pot invita la un Seminar gratuit cu acelaşi nume, prin care înveţi despre aceste aspecte ale vieţii. Mai multe detalii despre seminar, unde şi când are loc, cum te poţi înscrie pentru a participa, găseşti aici.

 

Dacă ţi-a plăcut acest material, şi îl găseşti util şi altora, distribuie-l, te rog, în lista ta de pe reţelele de socializare. Nici nu ştii cine ar putea să-ţi fie recunoscător.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

 

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

CUM AM DAT JOS 18 KG FARA DIETA

Să ai o talie frumoasă poate fi un vis.

Foarte probabil când spui vis, te gândeşti la ceva măreţ.

Uneori poate fi ceva măreţ, alteori nu.

Acum vreau să-ţi vorbesc despre un vis intermediar pe care l-am transformat în realitate în drumul către un vis mai mare.

slim

E vorba despre visul de a avea din nou o siluetă frumoasă.

Este visul de a da jos din kilogramele în plus fără să ţin diete (care oricum nu funcţionează).

 

Factorii care au contribuit la luarea în greutate

 

  • Stresul (totalitatea emoţiilor şi trăirilor negative: teamă, îngrijorare, furie, vinovăţie etc.)

După naşterea băieţelului meu, am avut o perioadă mai stresantă. Multe emoţii negative s-au acumulat. Au ieşit la iveală şi alte tipare de comportament cauzate de rănile din copilărie.

 

  • Consumul de sabotori ai greutăţii

Pentru că nu ştiam cum să gestionez aceste situaţii şi trăiri negative, am început să consum ciocolată. Aproape zilnic. Plus alte dulciuri, că uneori ajungeam să mănânc jumătate de kilogram de dulciuri pe zi.

  • Hainele

În afara stresului şi a consumului de dulciuri au contribuit şi hainele pe care le purtam.

Mai exact, aceleaşi de pe perioada sarcinii.

Probabil ai auzit că Universul are tendinţa să umple golurile.

Dacă îţi goleşti dulapurile, în scurt timp le umpli din nou cu alte lucruri pe care ţi le cumperi şi le acumulezi.

Dacă porţi haine largi, în scurt timp ajungi să iei în greutate, ca să umpli acele haine şi să-ţi vină bine.

Prin urmare, dacă eu purtam aceleaşi haine din perioada de sarcină, care la început îmi erau largi, transmiteam un mesaj Universului că acele haine trebuiesc umplute, să-mi vină bine.

 

  • Insomniile

Încă din copilărie am avut un tipar al insomniilor. Am lucrat la el, pentru că am găsit formula care să mă ajute.

Cert este că lipsa somnului te face să consumi cât mai multă cafea, ciocolată, mâncare grasă, să fii mai nervos, mai irascibil, să te simţi mai vinovat de emoţiile negative pe care nu ţi le poţi stăpâni şi toate acestea contribuie la acumularea de kilograme.

 

  • Lipsa mişcării sau a eforturilor fizice

Unul din factorii care contribuie la kilogramele pe care le acumulăm sau le dăm jos îl reprezintă mişcarea fizică. Cum nu reuşeam să fac, am început să acumulez tot mai multă grăsime pe mine.

 

  • Filmele din mintea mea

Nu ştiu cum să-ţi spun, dar credeam că sunt realistă atunci când mă vedeam aşa cum arătam.

Habar nu aveam că sunt grasă tocmai pentru că mă vedeam grasă. 

 

  • Convingerile

 

Un alt factor care o ţine pe loc pe o persoană, care vrea să elimine grăsimea de pe corp, îl reprezintă convingerile. Cum ar fi: sunt grasă; am reuşit să dau acum câteva kg, dar după ce încep munca, şi stresul, iar mă fac de…X kg etc.

Convingerile pot fi atât de subtile că nici nu-ţi dai seama că le ai.

Acum un an m-am întâlnit cu o prietenă pe care nu o mai văzusem de mult. Se vedea că reuşise să dea jos câteva kg. Am felicitat-o. Şi ea mă întreabă? Şi cum îmi stă? Lumea zice că-mi stătea mai bine înainte!

În timpul în care se reduce greutatea corporală, se elimină grăsimea de pe tot corpul. Nu putem controla să o dăm jos doar de pe burtă sau de pe şolduri. Ea, se duce şi de pe faţă. Uneori, lasă un aspect de trasă la faţă, de ridată.

Iar dacă tu, măcar odată, ai văzut pe cineva că s-a tras la faţă şi ai spus că arăta mai bine grasă, deja, în subconştientul tău s-a format un mare egal între frumuseţe şi aspectul gras.

Poate cu glas tare spui, ai slăbit, că te-ai tras la faţă? Dar în sinea ta, s-ar putea să spui, Oh, Doamne nu vreau să arăt aşa de stafidită vreodată. Mai bine grasă decât trasă la faţă!

În momentul în care mintea ta a formulat o asemenea idee, s-a format o convingere atât de puternică, încât funcţionează ca un virus care îţi infectează calculatorul personal (mintea). Şi ori de câte ori îţi propui să dai jos din kg în plus, acea convingere, te sabotează. Pentru că nu vrei să arăţi trasă la faţă.

 

Toţi aceşti factori s-au cumulat şi, uneori, puterea factorilor care se cumulează este mai mare, mai puternică decât acţiunea fiecăruia în parte. Şi chiar mai mare decât suma sau decât pătratul lor.

Din punctul de vedere al greutăţii corporale, am început să cresc. Treptat-treptat luam în greutate şi am ajuns să am aceeaşi greutate şi aceleaşi forme ca în luna a noua de sarcină. Hainele au început să mă încapă perfect.

 

Naşterea visului

 

Dar odată cu creşterea greutăţii (care a ajuns la 84,7 kg vara trecută) a început să crească şi nemulţumirea. Atât a mea cât şi a soţului. Şi la un moment dat, soţul m-a certat şi m-a întrebat: „Tu ce-ai de gând să faci cu burta asta? Când o dai jos?” iar eu i-am zis că în şase luni.

După cele şase luni, burta mea arăta la fel, dar se schimbase ceva în mine.

Participasem la seminarul şi worshopul Atrage abundenţa în viaţa ta şi am înţeles de la Florin Păsat care erau motivele îngrăşării şi ce aveam de făcut.

 

Împlinirea visului

 

Începând cu luna noiembrie a lui 2015, au apărut primele semne că visul începe să se împlinească. Din noiembrie 2015 şi până în aprilie 2016, am dat jos 15 kilograme fără să ţin dietă. Acum am 67 de kg.

Foarte multe persoane cred că kilogramele sunt în legătură doar cu cantitatea de calorii. Sau cu mersul la sală. Aşa că, ori încep să ţină dietă după dietă şi după rezultate temporare se întorc la greutatea iniţială sau se îngraşă mai tare. Sau, încep să meargă la sală până se extenuează, apoi renunţă că e prea greu.

Iată, care au fost tehnicile şi metodele folosite pentru a reduce greutatea, în timp ce am continuat să mănânc orice-mi place şi am poftă.

 

  • Tehnici de eliberare a emoţiilor negative şi a stresului

 

După participarea la seminarul şi workshopul lui Florin Păsat, Atrage abundenţa în viaţa ta am început să practic tehnici de eliberare emoţională (EFT) deprinse la workshop.

Am lucrat cu EFT pe vinovăţie, furie, frică, îngrijorare şi alte emoţii negative.

Prin octombrie am citit cartea Fără limite scrisă de Jillian Michaels în care am găsit multe chestionare de lucru. Lucrând aceste chestionare, m-au făcut să scot scheletele emoţionale din copilăria mea şi am lucrat asupra lor cu tehnici EFT şi chiar NLP.

Curând am început să văd rezultate. Pentru prima dată în acel 1,5 ani de la naşterea băiatului sesizam o reducere a burţii mele. Nu mai arăta ca în luna a noua, ci ca în luna a şasea.

Pe măsură ce am continuat cu eliberarea emoţiilor negative, au început să apară tot mai multe rezultate pozitive.

 

  • Eliminarea sabotorilor

 

După ce am eliminat emoţiile care mă făceau să consum foarte multă ciocolată, dulciuri sau chiar bere, mi-a fost mult mai uşor să mă eliberez de consumul acestora. Am ajutat corpul să nu mai simtă pofte de aşa ceva. Evident am folosit tehnici NLP prin care am înlocuit nevoia de dulciuri cu consumul de fructe. Aşa încât atunci când simt că aş vrea să mănânc ceva dulce să consum un fruct (măr).

 

  • Afirmaţiile

 

Specialiştii în dezvoltare personală ne spun foarte clar că o putere foarte mare o au cuvintele pe care le folosim. Afirmaţiile au puterea să schimbe subconştientul şi programele de acolo.

După participarea la workshopul Atrage abundenţa în viaţa ta am început să folosesc aproape zilnic două afirmaţii legate de kilogramele mele:

Ating şi menţin greutatea de 60 de kg mâncând normal.

Sunt sănătoasă, suplă, cu abdomenul plat, fără burtă.

 

  • Vizualizare

 

Am început să mă vizualizez la greutatea pe care mi-o doresc.

Mă vedeam aşa cum eram înainte de naştere şi cu rochiile pe care le purtam pe atunci.

Când mă uitam în oglindă, îmi trăgeam burta înapoi şi mă imaginam fără aceasta.

Când mergeam la cumpărături şi vedeam o rochie pe un manechin foarte suplu, îmi imaginam cum îmi vine, cum mă încape acea rochie.

 

  • Termostatul

 

Şi Florin Păsat şi Jack Canfield vorbesc despre termenul de termostat în viaţa noastră.

Dacă într-o încăpere ai setat termostatul aparatelor de aer la 22° C, orice creştere sau scădere a temperaturii, va determina funcţionarea aparatelor respective. Ori să scadă, ori să crească temperatura şi să ajungă înapoi la 22° C.

La fel se întâmplă şi cu kilogramele.

Dacă termostatul tău este setat pe 80 kilograme, oricâte diete ai ţine, oricât te-ai strădui, să dai jos de pe tine, curând ajungi înapoi la greutatea cu care ţi-ai obişnuit subconştientul să se simtă bine.

Ai nevoie să faci o resetare a termostatului personal. Şi o poţi face prin tehnicile descrise mai sus: EFT, afirmaţii, vizualizare.

Termostatul meu a fost la 55-60 kg în perioadele calme şi 70 kg în perioadele ceva mai tensionate. Prin urmare, e mult mai simplu să ating din nou greutatea de 60 de kg.

 

  • Hainele

 

Am început să-mi cumpăr haine care să mi se potrivească noilor standarde de greutate. Şi funcţionează.

 

  • Mişcarea

 

Am lăsat mişcarea la final, nu pentru că nu este importantă, ci pentru că eu am practicat-o în mod neregulat. Nu am avut o disciplină foarte strictă la capitolul mişcare şi exerciţii fizice. Nu am făcut exerciţii la sală sau acasă din abundenţă.

De multe ori am făcut doar câteva minute pe zi în timpul în care fierbea apa pentru cafea. Alteori, am făcut dans popular.

Ştii ceva?

Lucrurile mici, făcute cu regularitate dau rezultate. Chiar ajută.

Atunci când fac exerciţii accelerez procesul de a da jos din kg. Atunci când sunt leneşă, se depun câteva în plus.

 

Bineînţeles, am fost întrebată, eu chiar n-am redus cantitatea de mâncare?

Cred că probabil s-a redus singură, dar numai după ce am eliminat emoţiile care mă făceau să mănânc mai mult decât aveam nevoie. Atunci când simt că am ajuns la saţietate, încetez să mai mănânc.

Deci, da, s-a redus şi cantitatea, dar numai după ce am eliminat emoţiile.

 

Trăirea visului

 

În cartea Foamea ucigaşă o tânără care are cu 40 de kg peste normal, ajunge la un nutriţionist, iar acesta îi spune că are doar 8 kg în plus. Ea se gândeşte că tipul e nebun. Dar el, ca şi când i-ar fi citit gândurile, îi spune: Tu concentrează-te pe cele 8 kg. Dacă afli cum să le dai jos pe acelea, ştii ce ai de făcut ca să le dai jos pe toate cele 40.

Dacă ai practicat nişte tehnici, nişte exerciţii, care te-au ajutat să dai jos din kg, bucură-te de proces şi de progres şi continuă!

Nu te plânge că nu ai ajuns la ţelul tău! Mândreşte-te cu rezultatele pozitive înregistrate! Felicită-te! Admiră-te în oglindă!

In anul 2017, intentionez să creez un grup de practică pentru cei interesaţi să dea jos din kilogramele în plus, fără să ţină o singură zi de dietă.

 

In cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!” am scris un subcapitol în legătură cu emoţiile care te fac să mănânci ce nu ai nevoie şi în cantităţi mari. Iar la finalul cărţii, în Anexa 6 am scris pentru tine o tehnică NLP prin care eu personal, m-am eliberat de consumul de dulciuri. Tu o poţi folosi ca să reduci sau să elimini cantitatea de dulciuri, de mâncare. Aici poti citi un scurt fragment din acest subcapitol.

În plus, dacă alegi să comanzi cartea în această perioadă de lansare, care durează până Duminică 23 octombrie, poţi să descarci gratuit şi alte cinci tehnici de lucru EFT şi NLP pentru: insomnie, îngrijorare, dublarea încrederii în sine, creşterea motivaţiei şi reducerea sentimentului de copleşire.

Vineri, 21 octombrie, 2016, La Galati, voi face lansarea oficiala a cartii Elibereaza-te de ranile trecutului si redescopera fericirea!

Vin-o la Biblioteca V.A. Urechia la orele 18 pentru a partcicipa la aceasta lansare, mai ales daca esti din Galati si Braila. Detalii despre acest eveniment, aici.

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să-l distribui mai departe să-i ajute şi pe alţii.

 

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MUIEREA-I DE VINA CA BEAU!

Prin luna august eram la ţară. La un moment dat a fost atins un subiect delicat. Că un bărbat care bea dă vina pe soţie că ea e vinovată că are acest obicei.

Iniţial am fost de acord.

Există o parte de adevăr aici. Şi o să-ţi spun imediat care.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Omul are o minte conştientă, raţională şi o minte subconştientă care ţine de obiceiuri şi de imaginile stocate acolo, asociate cu emoţii.

În funcţie de obiceiurile pe care le are o persoană, va lua decizii şi va acţiona pe pilot automat aşa cum îi dictează subconştientul.

În schimb mintea conştientă, raţională, s-ar putea să-i facă „morală” celui care abuzează de băutură.

Vinovăţia e copleşitoare

De curând eram într-un magazin şi am auzit o conversaţie între vânzătoare şi o clientă.

Vânzătoarea: -Ce faci? Cum te simţi?

Clienta: -Nu prea bine. Aseară am cumpărat o pungă mare de seminţe şi am mâncat-o toată. Iniţial am vrut să mai las şi pentru mâine, dar…ce să faci, dacă capu-i prost!

Vinovăţia funcţionează la fel, indiferent ce substanţă este folosită pentru abuz.

O persoană care bea alcool se va simţi vinovată că iar şi-a dat în petec.

O persoană grasă se va simţi vinovată că nu se poate stăpâni de la mâncare sau dulciuri.

Ce e foarte interesant este că această vinovăţie are nevoie să fie hrănită.

Cu cât o persoană se va simţi vinovată, cu atât s-ar putea să mai facă exact acelaşi lucru, aceeaşi acţiune care i-a generat vinovăţia.

Mesajul vinovăţiei ar trebui să fie clar: Nu mai fă acea acţiune care te face să te simţi vinovat.

Cu toate astea, vinovăţia repetată poate fi atât de copleşitoare încât are nevoie să fie întreţinută cu o nouă porţie de… orice te face să te simţi vinovat.

DE CE?

Pentru că, foarte probabil, atunci când a apărut acest obicei, s-a născut ca o formă de a produce plăcere. Şi atunci, ori de câte ori creierul simte o durere, apelează la aceeaşi substanţă, acelaşi drog, sau acţiune care i-a produs plăcere.

Dar pentru că este depăşită o anumită limită şi acea substanţă sau acel drog ajunge să-i facă rău, persoana începe să se simtă vinovată.

Acea vinovăţie începe să producă o anumită presiune dureroasă în corp. Iar ca să n-o mai simtă, creierul oferă din nou aceeaşi soluţie şi ajunge să consume aceeaşi substanţă din nou şi din nou ca să-i amorţească acea stare de durerea dată de vinovăţie.

Dacă vrei, e ca un cerc vicios.

diagrama-cercului-vicios-al-vinovatiei

Si probabil că îţi spui, bine, bine! Toată lumea mai bea, dar nici să te îmbeţi ca porcul!

O persoană care bea, mănâncă sau consumă orice fel de drog pe fond emoţional negativ (vinovăţie şi nu numai) va consuma mai mult decât are nevoie. Şi nu ţine cont de faptul că cei din jur s-ar putea să fie deranjaţi.

Ei bine, tocmai faptul că s-a exagerat consumul a făcut să se nască vinovăţia. Iar vinovăţia aceasta întreţine o stare de consum ca să amorţească simţurile.

 

Consiliile de voci

Da, este vorba de mai multe consilii de voci (cel puţin două) pe care persoana care bea, le aude.

Primul consiliu de voci este cel din propria minte care produce vinovăţie.

Măi, dar idiot eşti! Un pahar – două nu ţi-a fost de ajuns, nu? Trebuie să bei ca porcul!

Se poate să nu-ţi dai tu în petec?

Se poate să nu te faci tu puţin de râs?

Dacă nu-i cap… vai de picioare!

Mai rău îţi trebuie! Să te înveţi minte!

Al doilea, şi următoarele consilii de voci sunt reprezentate de vocile celor dragi care acuză sau care o fac pe „lupul moralist”.

Augusto Cury în cartea lui, Eliberează-te din temniţa emoţională sfătuieşte pe cei dragi să ofere înţelegere celor care suferă de consumul de droguri.

De ce?

Păi dacă propria vinovăţie îl poate face pe un bolnav, dependent să continue să consume acel drog, oare ce crezi, ce efect va avea asupra lui acele acuzaţii?

Va continua să bea şi să facă chiar mai rău. Cu cât o persoană bolnavă de consumul repetat de alcool este certată de ceilalţi, cu atât sunt mai dese excesele.

Mai mult decât atât. O persoană certată de ceilalţi îşi va masca starea proprie de vinovăţie prin manifestări de furie şi chiar de violenţă.

Aşa încât consiliul de voci externe, venit din partea celor dragi, mai mult rău fac, chiar dacă intenţia acestora era bună, de a-l face conştient, pe cel ce bea.

Prin urmare, dacă consiliul extern de voci este oferit de soţie, soţul va continua şi să bea şi să facă scandal. Şi chiar s-o bată.

Este furios pe sine pentru că se simte vinovat. Şi pentru că nu s-a putut stăpâni. Şi pentru că nu ştie cum să se pedepsească pe sine (altfel decât să mai bea o porţie), îşi va pedepsi soţia, sau pe oricine altcineva care îi va spune că nu a procedat bine.

Va deveni violent asupra oricui îi va face morală.

Pur şi simplu pentru că presiunea făcută de cele două consilii de voci este mult prea dureroasă şi trebuie amortizată.

Dar …

E foarte uşor să găseşti vinovaţi în exterior.

E foarte simplu să dau vina pe alţii pentru tot ce ţi se întâmplă ţie, sau pentru obiceiurile nesănătoase pe care le ai.

Pentru că nu ţine totul doar de ce se întâmplă în exterior, ci şi de modul în care reacţionezi.

Sau acţionezi. De modul în care-ţi gestionezi emoţiile.

E timpul să-ţi asumi responsabilitatea acţiunilor tale

Eram la un seminar şi trainerul, Lorand Soares Szasz, ne cere să facem exerciţiul cu găsirea vinovaţilor, în care arătăm cu degetul pe cel pe care-l considerăm vinovat.

Atunci când faci pe alţii vinovaţi, de regulă ai degetul arătător orientat spre ei, degetul mare e orientat în sus, pentru că în subconştientul tău îl faci şi pe Dumnezeu vinova,t de ce ţi se întâmplă ţie. Dar celelalte trei degete (mijlociu, inelar şi mic) sunt orientate spre tine.

poza-20160612

Asta înseamnă că deşi la nivel conştient dai vina pe alţii, subconştient ştii că nici alţii, nici Dumnezeu nu sunt responsabili pentru viaţa ta.

TU EŞTI.

De aceea ai trei degete orientate spre tine.

Şi în mod subconştient ştii că tot ce ţi se întâmplă e responsabilitatea ta, nu a altora, nu a soţiei şi în niciun caz a lui Dumnezeu (pe care probabil îl acuzi că ţi-a dat o asemenea soţie).

Puterea voinţei

Când Dumnezeu a creat omul l-a înzestrat cu un dar divin, VOINŢA. Niciun animal nu are voinţă.

Şi aşa cum spune psalmistul David, Cu arma bunei-voiri am fost încununaţi (Psalmul 5, 12)

Dumnezeu l-a înzestrat pe om să se ridice deasupra circumstanţelor şi să-şi creeze viaţa aşa cum şi-o doreşte.

Şi tu poate te gândeşti că Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!

Greşit!

Dumnezeu nu scrie dinainte viaţa nimănui. Fiecare îşi scrie viaţa în funcţie de deciziile pe care le face, de obiceiurile pe care le are, de acţiunile din fiecare clipă.

 

„Omul este sclavul obiceiurilor sale.”

Anthony Robbins

Un obicei este o acţiune care prin repetiţie a intrat în subconştient, pe pilot automat.

Aşa cum este spălatul pe dinţi.

Şi da, există studii care arată că subconştientul ştie exact ce alegere va face, cu 7 secunde mai devreme, ce decizie se va lua – în funcţie de obiceiul atât de puternic înrădăcinat. Acum un an am văzut un video pe You tube pe acest subiect.

Deci dacă te simţi vinovat că bei, mintea ta subconştientă ştie că vei bea şi următorul pahar cu 7 secunde înainte să iei decizia să duci din nou paharul la gură.

Cu toate astea îmi amintesc că atunci când am văzut acel video cu studiul respectiv, s-a pus problema că în anumite situaţii, mintea conştientă a luat alte decizii decât mintea subconştientă.

Asta înseamnă că este în puterea noastră să ne schimbăm obiceiurile şi viaţa, după cum ne place şi putem să schimbăm acele obiceiuri care ne distrug.

Dacă obiceiul care te distruge e legat de băutură, există şanse să-l schimbi, să-l abandonezi.

Şi nu are legătură nici cu soţia, nici cu alte persoane.

Are legătură cu deciziile pe care le iei în mod conştient ca să schimbi acele obiceiuri distructive.

Principiul 90/10

Îţi aminteşti de acest principiu? Am mai scris despre el.

Doar 10% din ce ţi se întâmplă, vine din exterior. Restul de 90% este determinat de:

  • Reacţiile tale
  • Obiceiurile tale
  • Acţiunile tale
  • Deciziile tale
  • Emoţiile tale şi gândurile tale (da şi ele sunt responsabile – ajută Legea Atracţiei Universale)
  • Filmele din mintea ta

Prin urmare, da, soţia ta are o parte de responsabilitate că te bate la cap şi o face pe lupul moralist.

Dar dacă ai obiceiul să bei peste măsură, să mănânci prea mult, să consumi alte droguri, indiferent de natura lor, aminteşte-ţi că este responsabilitatea ta să fii în control şi te poţi schimba.

Şi nu e nevoie să schimbi decât un obicei.

Pentru că un obicei va avea impact asupra altor arii din viaţa ta.

Tehnici de vindecare

Bineînţeles, partea frumoasă este că oricât de bolnav ai fi şi oricât de mult ţi-ar plăcea să bei, există tehnici de lucru prin care poţi să îţi dai seama când a apărut acest obicei şi din ce cauză.

Şi te poţi elibera de nevoia de a bea. Evident, dacă îţi doreşti. Pentru că eliberarea de orice fel de dependenţă ţine tot de dorinţa şi responsabilitatea ta.

Sunt tehnici EFT, NLP şi chiar Matrix Reimprinting. Eu am lucrat asupra mea cu toate aceste tehnici şi m-am eliberat de nevoia de a consuma dulciuri şi orice formă de alcool. Din luna noiembrie am înlocuit nevoia de a consuma dulciuri cu un consum regulat de fructe, iar nevoia de alcool, am înlocuit-o cu mişcare fizică.

In cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! am scris mai pe larg despre acest subiect, un subcapitol întreg, al evadărilor în plăcere şi cum te poţi vindeca şi tu (dacă e cazul şi dacă doreşti).

Iar în Anexa 5 a cărţii ai un exerciţiu NLP prin care te poţi elibera de puterea dependenţei de orice natură. Găseşti aici un scurt fragment din carte pe această temă.

În plus, la comandarea cărţii în această perioadă de lansare, ai un preţ special şi un bonus format din 5 tehnici pentru diferite alte nevoi.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, fă un bine şi distribuie-l şi altora care găsesc vinovaţi doar în exterior pentru toate obiceiurile lor nesănătoase.

Cu drag,

Fanica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

MĂ SIMT COPLEŞIT!

Eram într-o dimineaţă în autobuz.

Mă duceam cu băiatul meu la creşă, ca apoi să mă pot duce la şcoală.

Deodată, de pe o bancă alăturată aud o doamnă care vorbea la telefon, probabil cu o prietenă.

Da, mă simt atât de copleşită! Azi nu mai fac mâncare că m-am săturat să stau toată ziua în bucătărie. Am casa întoarsă pe dos. Trebuie să fac curăţenie, acum că m-am mutat. Îmi duc băiatul la şcoală, apoi mă duc să mă vopsesc. Sunt atât de ocupată că nu mai am timp pentru mine. Nu mai am timp să-mi fac o unghie, sau să mă aranjez. Şi mi s-a acrit de atâta treabă!

N-am ascultat-o intenţionat. Dar pur şi simplu am auzit-o şi cuvintele ei parcă răsunau ca un ecou în inima mea. Parcă ar fi vorbit despre mine.

run

Cu câteva zile în urmă, băieţelul meu s-a îmbolnăvit şi a trebuit să ajung la medic.

În timp ce mă îndreptam spre medic, îmi imaginam că vorbesc cu prietena mea, Nicoleta Nistor şi că ea mă întreabă: Ce s-a întâmplat cu tine din punct de vedere emoţional în această perioadă, de s-a îmbolnăvit băiatul?

Aşa că am început să-mi analizez viaţa şi sentimentele recente.

A doua zi, am aflat răspunsul. Medicul mi-a spus că trebuia să stau acasă să mă îngrijesc de sănătatea băiatului. Era aşa de bine să mai lenevesc iar în pat, că imediat mi-am dat seama! Dintr-o dată, faptul că în acea zi nu am mai fost nevoită să mă trezesc dimineaţă, m-a lovit.

Mă simţeam copleşită de mulţimea de lucruri noi la care trebuia să mă adaptez.

Eu am reînceput activitatea de profesor, şi trebuie să merg la ore.

Pentru că soţul e plecat din ţară, în fiecare dimineaţă trebuie să duc băiatul la creşă şi să-l iau seara. Dar am realizat că petrec aproape 3,5-4 ore pe zi numai pe drum, ca să-l duc sau să-l aduc. Iar acest timp, simţeam că-l pierd fără rost.

E foarte important să învăţ să creez o pagină de lansare a cărţii Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! Numai că, să învăţ să concep o astfel de pagină este foarte obositor şi provocator.

Vreau să mă ocup în continuare de activitatea de pe blog, să scriu articole.

Am început să scriu o nouă poveste pentru copii şi mă ocup de ea pe bucăţele mici.

Iar timpul pe care-l pot petrece la calculator s-a redus dramatic. Mai mult, a devenit trunchiat. Am cam una-două ore dimineaţa şi cam tot aşa seara, după ce adoarme băiatul.

Una peste alta, pe lângă alte sarcini de gospodărire de care trebuie să mă ocup, mi s-a stricat şi maşina de spălat şi parcă, cu cât mă concentrez negativ pe sentimentul că trebuie să spăl la mână, cu atât se adună mai multe rufe de spălat.

Aşa că, în mod subconştient simţeam nevoia de o pauză. Iar subconştientul meu a găsit soluţia ca să mă pot odihni, sau să mai rezolv alte sarcini la care eram în urmă.

I-a oferit băiatului meu o senzaţie de rău, iar eu am fost nevoită să stau acasă să-l îngrijesc. Cu alte cuvinte l-am facut sa se imbolnaveasca.

După ce s-a făcut bine şi iar a trebuit să revin la şcoală, iar m-am simţit copleşită. Şi în scurt timp iar s-a îmbolnăvit băiatul. Şi, în cele din urmă, chiar a fost nevoie să mă internez cu el.

Şi nu ţi-am spus toate astea ca să mă plâng.

Am stat şi-am analizat ce mă copleşeşte, am pus efectiv pe hârtie, ce sarcini fac zilnic, şi cât timp aloc fiecăreia dintre ele. În cele din urmă, calculele mi-au arătat că pe lângă toate activităţile, îmi mai rămân circa 4-5 ore pe zi. Şi nu am idee pe ce se duc. Ca atunci când faci calculul banilor şi nu ai idee pe ce s-a dus o sumă frumoasă.

Asta înseamnă că acest timp este cel neproductiv, pe care-l pierd şi acesta mă copleşeşte.

Oricum, nu m-am oprit aici. Am făcut un exerciţiu EFT (Emotional Freedom Tehnique) ca să mă eliberez.

La cumpărarea cărţii, îţi ofer cadou un exerciţiu EFT despre sentimentul de copleşire, ca să te poţi elibera oricând ai nevoie. Vezi aici si celelalte bonusuri.

 

Apoi am închis ochii şi am vizualizat şi printr-un exerciţiu NLP ce mă copleşea şi cum mă eliberez.

După aceea, m-am gândit şi la tine.

Poate că ai avut şi tu foarte multe momente în care te-ai simţit copleşit şi nu ai avut idee cum să treci mai departe.

Cum ar putea această experienţă a mea să te ajute.

Am identificat câteva situaţii care ar putea să ducă la sentimentul de copleşire, că e prea mult, şi ţi le dau mai jos.

 

Sentimentul de copleşire se suprapune peste o schimbare importantă

 

Doamna pe care am auzit-o în autobuz, trecea şi ea printr-o schimbare. Tocmai se mutase în casă nouă, într-un apartament cu două camere.

Şi de obicei, când apare o schimbare, din inerţie, căutăm să menţinem, să păstrăm toate acele acţiuni sau activităţi pe care obişnuiam să le facem. Iar asta încarcă foarte mult timpul.

Vrei să te ocupi foarte bine şi de activităţile cele noi, dar vrei să le păstrezi şi pe cele vechi.

Şi, uneori, asta poate fi prea mult.

Aşa că, analizează ce faci, ce acţiuni sunt redundante, la care dintre ele poţi să renunţi. Şi renunţă.

Ca să faci loc la nou, e important să te poţi debarasa de ce e vechi şi inutil.

În cărţile de dezvoltare personală, am citit că dacă vrei să creezi un obicei nou, trebuie să poţi renunţa la altul vechi. Pentru că cel nou, îl înlocuieşte pe cel vechi.

În subconştient, obiceiul cel nou se suprascrie pe cel vechi.

Dacă vrei să le păstrezi pe amândouă, îţi produce o durere, o presiune prea mare care te copleşeşte şi te poţi îmbolnăvi.

Pe de altă parte, s-ar putea să fii speriat de schimbarea care ţi se întâmplă. Iar, dintr-o altă inerţie, să-ţi doreşti să rămâi cum erai, unde erai, să nu se schimbe nimic.

Aşa că subconştientul îţi produce sentimentul de copleşire, că e prea mult şi primul lucru la care îţi vine să renunţi, este cel mai recent. Activitatea la care vrei să renunţi, este cea nouă.

 

Tiparele din copilărie

 

E posibil ca în copilărie, sau cândva în trecut ai avut un moment când, făcând o anumită acţiune, te-ai simţit copleşit de mărimea, de importanţa, de responsabilitatea sarcinii. Şi acea emoţie s-a imprimat în ADN-ul tău. Aşa că, ori de câte ori te confrunţi cu o situaţie asemănătoare ca dificultate sau nivel de provocare, te simţi din nou copleşit.

Este reacţia subconştientă, automată a tiparelor pe care le cărăm după noi fără să ne dăm seama.

Imaginează-ţi că acest tipar funcţionează în mod automat. Nici măcar nu conştientizezi ce faci.

Să zicem că la un moment dat te saturi să tot fii copleşit. Şi îţi rezolvi sarcinile pe care le ai de făcut.

Dar, în scurt timp, dupa eliberare, începi să îţi iei alte sarcini de lucru în plus, te abonezi să primeşti pe email tot felul de sfaturi – din foarte multe domenii, pe care nu mai apuci să le citeşti. Şi devii din nou la fel de copleşit ca la început. Iar faci efortul să te eliberezi şi apoi, iar te supraîncarci.

Funcţionează ca o buclă.

Şi atunci, ai nevoie de conştientizare şi apoi de eliberare. Nu te poţi elibera de ceva ce nu ştii.

 

Amânarea acţiunii poate produce copleşire

 

Amânarea este un tipar emoţional.

Poate că nu-ţi place să faci o anumită activitate şi o tot amâni.

Azi nu-ţi place şi nu o faci. A doua zi nu ai chef, a treia zi s-a ivit altceva mai urgent şi mai important şi apoi, te trezeşti că ai de finalizat acţiunea până la data de… şi mai ai X zile.

Şi atunci, intri în panică de multitudinea de sarcini pe care trebuie să le rezolvi. Multe dintre ele, simţi că te depăşesc şi ai acest sentiment că eşti copleşit, că e prea mult pentru tine.

Sentimentul de copleşire, în astfel de situaţii vine la pachet cu vinovăţia (dacă făceam la timp, acum nu mai eram atât de stresat!), cu frustrarea (nu înţeleg ce trebuie să fac!), cu enervarea, furia (De ce trebuie sa fac eu toate astea?) şi alte emoţii negative.

Numai că aceste sentimente, la rândul lor negative, nu te ajută.

Vinovăţia, de exemplu, e posibil ca mai tare să te afunde în amânare, ca şi mai mult să te simţi vinovat şi copleşit pe viitor.

Poţi interveni cu un exerciţiu EFT să schimbi tiparul şi emoţia din spatele procesului de amânare, şi zilnic să faci paşi mărunţi către ce e important.

 

Lipsa de priorităţi poate fi copleşitoare

 

Când vrei prea multe şi pe toate-odată, te fac să îţi risipeşti energia în zeci de direcţii într-o zi, şi la finalul zilei să te simţi epuizat şi fără chef să mai faci ce-ţi doreşti.

Iată, mai jos, un fragment din cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!, din capitolul Fericirea în relaţia cu timpul, cu titlul Agenda e supraîncărcată? Mai elibereaz-o!:

Businessman writing agenda

Probabil că te întrebi, dacă nu ştiu care-mi sunt priorităţile, ce fac?

Există posibilitatea de a-ţi da un plus de claritate cu un exerciţiu EFT. Prietena mea, Nicoleta Nistor a creat unul pentru tine. Îl poţi folosi şi te va ajuta să faci lumină între scopurile şi obiectivele tale. Vei simţi că unele vin la suprafaţă şi te motivează, iar altele se duc în spate, în fundal.

 

Durerea duce la creştere

 

Oricât de ciudat ar părea, am avut deseori sentimentul că Oh, n-am timp să învăţ să fac asta acum! dar s-ar părea că acela a fost cel mai potrivit moment să învăţ, mai ales dacă nu eram dispusă să plătesc.

De multe ori mi s-a întâmplat să spun că mă apuc de învăţat o abilitate, când voi avea mai mult timp liber. Numai că am fost tot timpul ori foarte ocupată, ori lipsită de motivaţie să învăţ acel ceva.

Dar când am avut neapărată nevoie de acea abilitate, am căutat modalităţi de a învăţa şi mi-a prins foarte bine.

Aş putea menţiona aici două astfel de momente:

Primul a fost când mi-am luat multifuncţional de printare. Am văzut că are funcţie de scanare, dar mi-am zis că sunt prea ocupată acum, o să învăţ când am mai mult timp! Dar în câteva săptămâni, n-am avut de ales. Eram foarte ocupată, nu ştiam ce să fac mai întâi, dar aveam mare nevoie de imagini scanate. Aşa că am învăţat.

A doua situaţie a fost când îmi prelucram datele în excell pentru a scrie lucrarea de gradul I. Nu ştiam să folosesc programul şi cum să obţin grafice bune şi frumoase. Dar am petrecut ceva mai mult timp şi am reuşit.

Au fost momente când îmi venea să plâng pentru că nu reuşeam (din prima). Dar am perseverat şi am reuşit.

 

Evită să faci multitasking

 

Multitaskingul este foarte la modă în prezent.

Persoanele care fac mai multe activităţi în acelaşi timp sunt lăudate şi apreciate de cei care nu se descurcă.

Dar, foarte puţine persoane ştiu că atunci când te ocupi de mai multe activităţi odată îţi iroseşti foarte multă energie fizică şi emoţională.

Dacă nu-ţi ies toate lucrurile aşa cum vrei şi mai ales când vrei, începi să te stresezi, să te enervezi, să fii frustrat, să ţipi la cei din jur, care au îndrăznit să te supere, să dai vina pe alţii etc.

Despre efectele multitaskingului asupra creierului emoţional poţi citi un alt fragment din carte aici.

 

Cere ajutor

 

S-ar putea să te simţi copleşit pentru că nu ştii prea bine cum să rezolvi situaţia. Poate că e nouă, poate că ai foarte multe de învăţat sau te depăşeşte ca abilităţi.

Oricând găseşti oameni buni, săritori, competenţi, specialişti care te pot ajuta să-ţi rezolvi treburile.

Nu e nevoie să le ştii tu pe toate.

Frumuseţea acestei lumi este că suntem cu toţii atât de diferiţi şi avem pasiuni, gusturi, abilităţi prin care să ne punem unii în slujba altora.

Da, e posibil să plăteşti pentru serviciile altora.

Dar şi alţii te pot plăti pentru competenţele tale.

Şi apoi, s-ar putea să realizezi că timpul e mai preţios decât banii. Sau că îţi poţi folosi tot acel timp ca să faci ce te pricepi foarte bine şi să-ţi aducă un profit mult mai bun.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, distribuie-l şi altora!

În această perioadă, cartea „Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea!” este la un preţ special de lansare. Intră pe pagina de lansare a cărţii şi vezi că poţi să beneficiezi de un cadou pe această temă.

La cumpărarea cărţii, îţi ofer cadou un exerciţiu EFT şi NLP despre sentimentul de copleşire, ca să te poţi elibera oricând ai nevoie.

Apropo… dupa ce te eliberezi de coplesirea negativa, s-ar putea sa devii coplesit de ajutorul pe care-l primesti si sa-ti manifesti recunostinta.

Cu drag,

Fănica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

DE CE IMI ESTE FRICĂ DE…?

Aşteptarea se apropie de sfârşit.

Ţi-am promis că, până la sfârşitul lunii septembrie, cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! va fi gata pentru lansare.

coperta-carte-elibereaza-te-de-ranile-trecutului-1

E aproape gata.

Ori pe data de 30 septembrie, ori, cel târziu pe data de 3 octombrie, cartea va fi scoasă de la tipografie. În curând vei putea beneficia de ea.

Au fost nişte întârzieri, din care unele au ţinut de mine (cum ar fi să-mi fac timp să te anunţ), iar altele nu au depins de mine. Unele dintre ele sunt pur şi simplu legate de faptul că fiind la prima carte pe care o lansez online, sunt multe lucruri pe care nu le stăpânesc, multe lucruri noi pe care le am de învăţat.

Şi aşa cum spune în filmul Superman, „Oamenii se tem de ceea ce nu pot controla”, sau stăpâni.

Eu nu sunt o excepţie.

Oricum, cartea este responsabilitatea mea.

 

In cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! am vorbit despre cinci categorii de răni, care se nasc în copilărie.

Una dintre ele este legată de sentimentul de frică, adesea iraţională. De foarte multe ori ştii că nu ai niciun motiv să-ţi fie frică şi totuşi, nu te poţi stăpâni.

Cum se formează frica?

Câte tipuri de frică există?

Există modalităţi de a scăpa de o frică iraţională?

Te invit să citeşti acest fragment din cartea care urmează să iasă de sub tipar în zilele care urmează.

„Frica, greşit gestionată, te poate face să te închizi şi te poate împiedica să găseşti fericirea pe care o meriţi.”

                                                                        Jillian Michaels

De regulă, frica este provocată de o ameninţare, de un pericol iminent. Ca specie, frica umană s-a născut în Perioada Preistorică în care omul avea de înfruntat foarte multe pericole reale. În acea perioadă, omul putea să întâlnească la orice pas animale sălbatice, carnivore şi viaţa lui era în pericol.

În creierul nostru emoţional, responsabilă pentru frică este amigdala, care în caz de pericol real, cum erau cele din Epoca Preistorică oferea organismului mesaje de tip „luptă sau fugi”.

În perioada contemporană, însă, nu ne mai întâlnim atât de des cu animale sălbatice, decât dacă mergem în locurile unde trăiesc acestea. Atunci e neapărat necesar să simţim teamă şi să avem grijă de viaţa noastră. Dar în zonele civilizate, riscurile de a fi ucis de un animal sălbatic au dispărut, sau sunt considerabil diminuate.

Cu toate acestea, frica este o emoţie care face parte din viaţa noastră de zi cu zi. Şi multe tipuri de frică (peste 300) la vârsta adultă sunt absolut iraţionale.

Adică, ştii că directorul nu e lupul care să sară la gâtul tău şi cu toate acestea, te temi de el.

Ştim că nu este logic să ne temem de diferite insecte, de păianjeni şi cu toate acestea sunt persoane care suferă de această frică.

Frica s-a dezvoltat încă de la stadiul de făt, când copilul se dezvoltă în burtica mamei şi atunci frica îi este transmisă copilului de la mamă la făt prin cordonul ombilical. Poate că mama s-a temut de vreun conflict, sau de vreun accident. Indiferent ce temere a avut s-a transmis şi asupra copilului. Dacă mama a fost fricoasă, sau a trecut prin momente tensionate în timpul sarcinii, este posibil ca şi copilul să se sperie uşor.

Frica apare dintr-o nesiguranţă. Cât sunt mici, copiii sunt dependenţi de ajutorul şi îngrijirea părinţilor. Oricât de bine şi-ar îngriji părintele copilul, tot mai pot exista scăpări sau momente în care efectiv n-a putut să fie lângă el şi acesta s-a speriat.

După ce se naşte, frica poate apărea atunci când copilul s-a trezit singur din somn şi nu avea cine să-l protejeze. Sau poate că a auzit un zgomot foarte puternic şi mama nu era lângă el – copiii se sperie uşor dacă aud zgomote cum ar fi cele produse de un aspirator sau o bormaşină. Sau poate a avut un vis care l-a înspăimântat, iar în vis mama nu-l putea apăra. Sau poate visul i-a apărut tocmai ca urmare a sperieturii lui în momentul în care s-a trezit singur.

Sau poate că din curiozitate, a pus mâna pe ceva periculos, şi s-a rănit şi a devenit temător de a mai încerca lucruri noi, de a fi curios.

Poate că frica i-a fost indusă prin cuvinte şi atitudini care să-l sperie, de către adulţii din viaţa ta. Iar această frică e posibil să-i fi fost indusă fără intenţie (de exemplu, copilul s-a speriat de un ton, de o atitudine a adulţilor, de ceva ce a interpretat din comportamentul adulţilor). Alteori frica i-a fost indusă copilului în mod intenţionat de către cei din jur.

Prin intermediul fricii oamenii sunt mai uşor de controlat şi manipulat.

Persoana care manipulează are o senzaţie de putere şi control. Gândeşte-te la şantaj. O persoană care nu are de ce să se teamă, nu poate fi şantajată. O persoană şantajată, manifestă o frică specifică şi este foarte uşor de controlat.

Iată, câteva exemple de frică iraţională în viaţa de adult:

Teama de a vorbi în public.

Teama de a cunoaşte oameni noi.

Teama de a fi judecaţi de cei din jur.

Teama de insecte, de păianjeni, de şopârle etc.

Teama de a merge la o petrecere.

Teama de a merge singură la un restaurant.

Teama de a spune ce gândeşti.

Tendinţa de a evita confruntările.

Teama de a fi singur.

Teama de a te implica într-o relaţie .

Insomniile.

Atacurile de panică.

Anxietatea cronică etc.

Bineînţeles, acestea sunt câteva dintre cele peste 300 de temeri iraţionale, ilogice pe care le avem sau pe care le manifestăm mulţi dintre noi.

Şi cel mai frumos este, că te poţi elibera de astfel de temeri. Indiferent cât sunt de profunde sau de superficiale.

În cartea Eliberează-te de rănile trecutului şi redescoperă fericirea! am anexat câteva tehnici pe care eu le-am folosit pentru a mă elibera de acele frici de care am fost conştientă.

Pentru că uneori putem avea temeri de care nu suntem conştienţi. Iar atunci când ies la suprafaţă, e bine să ai la îndemână tehnicile de lucru.

Te aştept pe blog, pe pagina de Facebook cu alte detalii despre cartea pe care ţi-o pun la dispoziţie în curând.

Dă, te rog, un share, ca să afle şi prietenii tăi.

Cu drag,

Fanica Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

ARGUMENT

La sugestia doamnei editoare, partea introductiva a cartii este un argument.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe vremea când eram copil, în manualul de Citire, era o poveste care suna cam aşa:

Era un tată şi avea un băiat. Şi era tare obraznic băiatul. Şi oricât îl certa tatăl, băiatul tot nu se îndrepta. Într-o zi tatăl se hotărăşte că singura metodă prin care să-i arate băiatului ce grozăvii a făcut, este să bată un cui în uşă la fiecare obrăznicie a băiatului. Şi la un moment dat, băiatul şi-a văzut tatăl cum bate cuie în uşă şi pentru că nu înţelegea, şi-a întrebat tatăl:

-Tată, de ce baţi cuie în uşă?

-De fiecare dată când tu faci o faptă rea, când eşti obraznic, când nu mă asculţi, eu bat un cui în uşă.

Anii au trecut şi tatăl a continuat să bată cuie în uşă la fiecare faptă mai neplăcută a băiatului. Uşa a ajuns să aibă atâtea cuie, că nu mai aveai loc unde să pui degetul.

Băiatul crescuse deja şi se hotărăşte ca acum să facă fapte bune şi la fiecare faptă bună să scoată din uşă câte un cui.

Zis şi făcut. A început băiatul să facă fapte bune, la început mai greu, mai şi greşea, apoi a început să le facă tot mai bine. Şi de fiecare dată scotea alt cui din uşă.

Până la urmă, după mai mulţi ani, a reuşit şi a scos şi ultimul cui din uşă. Îl cheamă pe bătrânul său tată şi-i arată mândru:

-Uite, tată, am reuşit! Am făcut atâtea fapte bune că am scos toate cuiele din uşă. N-a mai rămas niciunul!

Tatăl lui se uită la uşă, apoi cu tristeţe spune:

-Dar găurile?”

Această poveste pe care o citeam în manualul de Citire din clasele I-IV, voia să ne spună cât suferă părinţii atunci când copiii nu-i ascultă.

În această carte n-o să-ţi spun ce găuri rămân în uşa sufletului unui părinte. Ci, o să-ţi spun ce găuri şi ce răni apar în uşa sufleţelului unui copilaş ori de câte ori părintele vine nervos şi „stresat de la muncă” şi îşi revarsă nervii asupra copilului (chipurile obraznic), doar pentru că acesta este mai mic, mai neajutorat şi nu se poate apăra. În această carte o să citeşti despre modurile în care, fără voie, adulţii îi rănesc pe copii.

Copiii de azi, sunt adulţii de mâine, aşa cum copiii de ieri sunt adulţii de azi. Modul în care un copil este rănit de către adulţi, se răsfrânge asupra felului în care acel copil, ca adult, reuşeşte în viaţă sau îi răneşte la rândul lui pe alţii.

Cuvintele pe care le-a auzit pe când era copil s-ar putea să-l marcheze pentru tot restul vieţii.

Multe dintre cuiele pe care le-au bătut părinţii în uşa sufletului unui copil, pe motiv că acesta nu e cuminte, nu e aşa cum ar trebui, lasă urme serioase. Şi chiar dacă la suprafaţă, par ok, ca nişte răni vindecate, în interior pot ascunde adevărate pungi de puroi, care infectează viaţa copilului şi a viitorului adult.

Dacă părintele îşi ceartă copilul şi pentru că vrea să-l protejeze, îi spune să nu vorbească cu străinii, pentru că oamenii sunt răi, te leagă, te pun în sac sau într-o maşină neagră şi te răpesc. Te duc şi te taie bucăţi şi te vând ca organe. Acest copil, ajuns adult, peste ani de zile, s-ar putea să nu mai ştie la nivel conştient că străinii sunt răi şi te răpesc. Dar s-ar putea să nu aibă curaj să se apropie de străini, să poarte o discuţie cu altcineva pe care nu-l cunoaşte deja foarte bine. Şi s-ar putea să nu ştie exact de ce nu reuşeşte să îşi depăşească această frică de a aborda alte persoane. Ştie doar că, pentru el, să discute cu străinii reprezintă o senzaţie de groază. De parcă ar fi într-un pericol. Ştie că este o prostie, dar nu se poate controla, nu-şi poate stăpâni senzaţia aceea de frică teribilă.

Atunci când copilul face exact ce i s-a spus să nu facă şi părintele îi pune copilului, pe un ton răstit, întrebarea „De ce ai făcut asta? Ţi-am spus să nu mai faci asta?”, copilul începe să se simtă vinovat. Nu are cuvinte să spună, dar o citeşti pe faţa lui. Iar el a fost curios, n-a făcut asta pentru că a vrut să-şi supere părintele ci, tocmai pentru că era fructul interzis de o regulă stupidă a părintelui. Şi voia să pună şi ele mâna pe ceea ce pune mama şi tata. Acest copil, care primeşte zilnic astfel de întrebări, şi zi de zi se simte vinovat, s-ar putea ca la vârstă adultă, să-şi manifeste vinovăţia:

  • fie la orice pas, la orice eveniment, care poate nu are legătură cu el (vina supravieţuitorului, vina că el stă aşezat pe scaun în autobuz şi alţii stau în picioare, vina că prietenului i s-a întâmplat ceva etc.),

fie sub forma,

  • Ce-ai spus!? Adică, vrei să spui, că eu sunt vinovat? Mai spune odată şi te calc în picioare!

Ori de câte ori întâlneşti persoane adulte care se poartă urât, care nu cred că sunt suficient de bune, care se învinuiesc pentru orice, care se luptă cu diferite dependenţe, care sunt violente, înseamnă că acele persoane, pe când erau copii, au avut un alt adult (părinte, profesor) care le-a bătut cuie în uşa sufletului. Şi acele cuie au lăsat răni adânci.

Din fericire, există remedii.

Există tehnici prin care să te eliberezi de toată energia negativă din jurul unui cui care ţi-a fost bătut în suflet pe când erai copil.

În această carte o să-ţi vorbesc despre aceste tipuri de răni, despre astfel de tehnici, dar şi despre câteva idei prin care să redescoperi starea naturală de fericire.

Pentru că foarte mulţi oameni caută soluţii de moment şi pastile minune care să le rezolve situaţiile neplăcute.

Dar este dovedit că astfel de soluţii rapide nu există.

Fericirea sau nefericirea actuală nu este rezultatul unei singure întâmplări, ci este rezultatul unui proces.

A fost un proces lung în care tu ca persoană ai avut diferite gânduri (pozitive sau negative), anumite trăiri şi stări sufleteşti, ai luat anumite decizii şi ai acţionat în consecinţă.

Adesea acţiunile sunt în directă concordanţă cu gândurile şi stările interioare. Toate acestea au condus la starea actuală, fie de fericire, fie de nefericire.

Dacă astăzi eşti nefericit, e nevoie de un întreg proces, poate la fel de lung ca cel care te-a adus aici, să ajungi înapoi la starea de fericire.

De ce e nevoie să îţi aminteşti cum să fii fericit?

Pentru că în mod natural firea omului este pozitivă. Dumnezeu l-a creat pe om să fie fericit şi să se bucure de tot ce primeşte.

Dar din cauza suprasolicitărilor de orice fel, a presiunii sociale şi personale, a diferitelor griji şi neîmpliniri sau chiar necazuri, omul a uitat cum să fie fericit.

 

„Fericirea, împlinirea este eterna stea pe care o urmărim. Până la urmă fericirea este ceea ce caută majoritatea oamenilor, este ceea ce stă în spatele a tot ce facem. În final facem tot ceea ce facem zi de zi ca să devenim fericiţi – atât noi cât şi oamenii la care ţinem – deşi ideea de fericire va însemna ceva diferit pentru fiecare.”

                                                                                    Florin Roşoga

Materialul este structurat pe nouă părţi şi cuprinde idei simple şi exerciţii precum şi anexe cu tehnici de lucru pentru eliberare de răni.

  1. Modalităţi de a percepe fericirea.
  2. Cinci modalităţi prin care ne apărăm faţă de fericire şi prin care ne blocăm într-o stare de nefericire.
  3. Fericirea în relaţia cu tine însuţi.
  4. Fericirea în relaţia cu alţii.
  5. Fericirea în relaţia cu sănătatea.
  6. Fericirea în relaţia cu timpul.
  7. Fericirea în relaţia cu banii.
  8. Fericirea în relaţia cu munca şi vocaţia ta.
  9. Anexele 1-6 cuprinde tehnici pentru eliberare de răni.

 

 „Fericire cuprinde cinci părţi. O parte este luarea hotărârilor corecte; a doua este sănătatea trupească şi simţuri bune; a treia este reuşita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputaţia printre oameni; şi a cincea abundenţa de bani şi de bunuri folositoare în viaţă.” (Platon)


Cu drag,

Fani Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

EŞTI MAI PUTERNIC DECÂT CREZI

Ori de câte ori îţi spui că tu nu poţi să faci, să realizezi ceva, îţi slăbeşti muşchii voinţei şi chiar nu mai poţi face.

Ori de câte ori îţi spui că tu poţi să faci ceea ce îţi propui, găseşti modalităţi şi resurse ca să reuşeşti.

Pentru că puterea stă în mintea ta, în cuvintele pe care le foloseşti în modul în care te vizualizezi.

Dacă te vizualizezi slab, lipsit de putere, bolnav – o să realizezi că chiar aşa şi eşti.

Dacă te vizualizezi reuşind, o să reuşeşti.

Poate că n-o să fie uşor, dar cu siguranţă o să reuşeşti.

În filmul Happy Feet II sunt două replici care îmi plac şi care mă umplu de energie ori de câte ori le aud sau le citesc. Sau de câte ori urmăresc filmul.

O să ţi le dau în engleză pentru că mi se par mult mai puternice decât varianta tradusă.

 

„If you want it, you must will it. If you will it, it will be yours.” (Dacă îţi doreşti ceva, trebuie să VREI. Dacă VREI, va fi al tău.)

„If there is a will, there is a way out.” (Dacă există voinţă, există o soluţie.)

climb

Ai majoritatea resurselor de care ai nevoie să reuşeşti

 

Citeam de curând într-o carte că unul din principiile nlp spune că ai majoritatea resurselor de care ai nevoie să reuşeşti.

Gândeşte-te la o reuşită din trecut.

La un obiectiv pe care l-ai atins. Indiferent de natura lui.

Poate ţi-ai propus şi ai reuşit să obţii job-ul dorit.

Poate ţi-ai dorit să promovezi cu bine un examen.

Poate ai reuşit să dai jos nişte kilograme, să te laşi de un anumit obicei neplăcut etc.

 

Ce ai făcut ca să reuşeşti?

Poate a fost vorba de muncă multă.

Poate că a fost un vis foarte puternic, o dorinţă arzătoare.

Poate că ai petrecut multe nopţi gândindu-te cum să reuşeşti şi căutând soluţii.

Poate că a fost vorba de disciplină.

Poate că a fost vorba de nişte abilităţi, sau de relaţii.

Fă o listă cu tot ce ai făcut, simţit, gândit în perioada în care ai luptat pentru un obiectiv din trecut pe care l-ai atins.

 

Acum gândeşte-te la un obiectiv pe care îţi doreşti să îl atingi şi aplică aceste resurse pe care le-ai folosit atunci.

Aşa cum ai reuşit în trecut folosind resursele interne, poţi reuşi din nou şi pentru alte obiective.

Puterea stă în tine. Este la îndemâna ta să o accesezi atunci când ai nevoie de ea.

Fii liber să o foloseşti!

 

Ce te-a făcut să lupţi pentru ceea ce ai obţinut şi reuşit până acum?

 

Din momentul în care începem să ne dorim ceva cu ardoare, s-ar putea să întâmpinăm nişte obstacole.

Pentru unii aceste obstacole sunt imense şi renunţă la ceea ce-şi doresc.

Dar pentru alţii aceste obstacole sunt o trambulină care-i ajută să reuşească.

Obstacolele sunt acolo ca să-ţi încerce visul, să vezi cât e de puternic. Dacă visul nu e puternic sau dacă fricile sunt mai mari decât visul, atunci obstacolele te opresc.

Dar dacă visul este arzător, atunci obstacolele nu sunt decât nişte încercări. Sau chiar nişte modalităţi prin care devii mai puternic. Pentru că atunci când depăşeşti un anumit obstacol, ai deja altă mentalitate şi alte abilităţi. Eşti deja mai puternic. Obstacolele te-au ajutat să ajungi unde eşti şi să fii cine eşti acum. Aşa că fii recunoscător pentru ele.

Obstacolele te-au făcut să apreciezi mai mult ceea ce ai obţinut.

Dacă nu aveai obstacole şi obţineai totul mult prea uşor, te-ai plictisi de acel lucru rapid.

Gândeşte-te la obiectivele tale din trecut.

Care au fost obstacolele pe care le-ai avut de înfruntat?

Cum ai reuşit să le depăşeşti?

Foloseşte aceste modalităţi şi pentru obiectivele curente şi cele viitoare.

Şi te rog să-ţi răspunzi şi la întrebarea din subtitlu: Ce te-a făcut să lupţi pentru ceea ce ai reuşit?

De ce a fost atât de important să lupţi?

 

Uneori ai nevoie de cunoştinţe şi abilităţi suplimentare

 

Sunt situaţii în care ca să atingi un alt obiectiv ai nevoie de alte cunoştinţe sau abilităţi.

Fă o listă cu ce abilităţi crezi că ai nevoie să ai.

Ce deprinderi ţi-ar fi de folos.

Ce tipuri de cunoştinţe.

Apoi caută materiale din care să te informezi şi de unde să înveţi acele noi deprinderi.

Dar aminteşte-ţi că majoritatea resurselor sunt deja în tine.

Şi le poţi accesa instant ori de câte ori vrei.

 

Sau ai nevoie de un mentor care să-ţi arate imaginea de ansamblu

 

Alteori ai nevoie nu doar de abilităţi ci şi de un mentor care a trecut prin ce treci tu şi te poate ajuta.

Sau, dacă mentorul nu a trecut prin aceleaşi situaţii ca tine, măcar poate privi lucrurile obiectiv.

Ştii de ce îţi este mult mai uşor să dai sfaturi altora decât să faci tu?

Pentru că atunci când sfătuieşti pe alţii nu te implici afectiv. Nu îţi pasă de riscuri, de ce o să pierzi, de ce o să se întâmple. Vezi o cale şi ştii că ar fi bună de urmat.

În momentul în care eşti blocat într-o situaţie, s-ar putea să nu mai vezi posibilităţile pentru că te concentrezi prea mult pe problemă. Eşti blocat afectiv.

Un mentor te poate ajuta să îţi regăseşti direcţia, să vezi soluţiile şi resursele de care ai nevoie.

Un mentor te poate ajuta să îţi găseşti propriul gps.

 

Alteori ai nevoie de o mână divină care să-ţi arate că locuieşti în mocirlă, în morminte

 

Sunt situaţii în care îţi doreşti ceva, dar nu faci nimic ca să realizezi acel ceva. E doar o dorinţă vagă şi apoi se întâmplă o „nenorocire” şi devii motivat să faci acel ceva ca să supravieţuieşti.

Sunt situaţii în care habar nu ai că ai nevoie de acel ceva.

Există o pildă în Biblie (Luca 8, 26-39) cu demonizatul care locuia în morminte. El habar nu avea că are nevoie de ajutor, că ceea ce făcea el şi modul în care trăia, era inuman. Dar a venit la el Iisus şi l-a scos din mormântul în care vieţuia şi l-a ajutat să vadă din nou soarele şi lumea şi să conştientizeze ce nivel de trai avea.

 

Sau aşa cum spunea o vorbitoare la un seminar, „Când Dumnezeu vrea să-ţi deschidă ochii, îţi stinge lumina!”

Uneori ţi se întâmplă ceva neplăcut şi nu înţelegi, pe moment de ce a trebuit să ţi se întâmple tocmai ţie, acel ceva. De ce trebuie să suferi? De ce „te pedepseşte Dumnezeu”?

Sf. Apostol Pavel spune că „Dumnezeu, pe cine iubeşte, bate”. Adică îi aduce necazuri şi suferinţe ca să-l întărească şi să-l facă mai puternic.

Sau cum spune psalmistul David, Aurul şi argintul prin foc se lămuresc. Nu orice metal rezistă la foc şi la soluţii acide. Dar ca să se arate că e aur, metalul e trecut prin foc şi acid. Prin încercări foarte grele.

Toate aceste necazuri care se abat asupra ta au un scop şi după ce le depăşeşti deja eşti mai puternic. Deja ai alte calităţi. Ai şi mai multe resurse care să te ajute pe viitor.

Fii recunoscător pentru toate!

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, te rog să-l distribui şi altora ca să se folosească şi ei. Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fani Rarinca

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber

De ce unii oameni se plictisesc si altii te urmaresc?

Ioana stă de vorbă cu Georgiana.

Afară e cald şi bine. Păsărelele ciripesc frumos. În jur e un zgomot de fond făcut de maşinile care circulă, de lumea care e adunată la terasă şi vorbeşte de una de alta. Se aude clichet de pahare, de linguriţe care rup bucăţele mici din prăjiturile din farfurii şi muzica difuzată de restaurant. Dar Georgiana nu le aude.

Ea sorbe gânditoare din ceaşca de cafea. Se simte recunoscătoare că are o prietenă ca Ioana care o poate ajuta să perceapă lucrurile diferit.

Deja Georgiana este mai liniştită. A înţeles că are nevoie să lucreze ca să-şi schimbe convingerea că e plictisitoare. Acum un alt subiect are nevoie de rezolvare, aşa că îşi îndreaptă atenţia spre Ioana, care a aşteptat liniştită ca ea să-şi limpezească ideile şi informaţiile pe care tocmai le-a primit.

follow

  • Hai să vedem de ce reacţionau părinţii cu plictiseală, atunci când le povesteai ceva….

Pentru asta, o să te rog să-ţi imaginezi că te afli ca participant, la o întâlnire cu foarte multe persoane. Ca la un seminar. Sau la un curs. Ce vrei tu. În ce situaţii te-ai plictisi când îi asculţi pe alţii?

  • Păi, presupun că m-aş plictisi, dacă îmi spune cuvânt cu cuvânt ceva ce am citit sau auzit la altcineva. Ceva ce deja ştiu. Ba nu! Cred că m-aş plictisi îngrozitor dacă n-aş înţelege nimic din ce spune persoana respectivă.

  • Ok. Ar mai fi şi alt motiv?

  • Păi, presupun că e foarte important şi cine o spune şi cum o spune. Că cineva poate să povestească o informaţie foarte utilă într-un mod foarte plictisitor, în timp ce altcineva poate să spună acelaşi lucru, dar să pună ceva pasiune, să creadă mai mult în ceea ce spune, să facă şi o glumă interesantă şi deja lucrurile devin mult mai atractive.

  • Crezi că e mai important CINE sau CUM o spune?

  • Hmm! E important şi cine. Dar, cu siguranţă e mai important cum o spune. Adică, da, o persoană poate avea un anumit stil mai plictisitor sau mai interesant de a spune. Şi evident, asta ţine de cum o spune. Pentru că stilul poate fi schimbat. O persoană îşi poate schimba stilul de prezentare ca să-l facă să devină mai atractiv, mai interesant. Şi chiar şi cea mai plictisitoare persoană, dacă pune ceva pasiune în ce spune şi face, cu siguranţă, schimbă stilul. Deci, cred că CUM o spune e cel mai important.

  • Ok. Altceva. În ce alte situaţii te-ai mai plictisi? Imaginează-ţi că ajungi la o conferinţă în care se vorbeşte despre gâşte, iar tu ai vrut să ajungi la una la care se vorbeşte despre relaţii de cuplu. Cum te-ai simţi?

  • Ha, ha! Da, ai dreptate. Cred că m-aş plictisi îngrozitor sau aş pleca de acolo cât mai repede.

  • Vezi?

  • Nu înţeleg! Vrei să spui că părinţii mei se plictiseau pentru că spuneam lucrurile într-un mod plictisitor?

  • Georgiana, eu nu am de unde să ştiu exact cum povesteai tu părinţilor tăi. Dar sunt şanse foarte mari, ca ei să fi manifestat acea senzaţie de plictiseală pentru că nu înţelegeau sau nu erau interesaţi de ceea ce le povesteai.

  • Prin urmare, faptul că oamenii se plictisesc atunci când vorbesc nu are neapărat legătură cu mine.

Ioana o privi puţin fără să spună nimic.

  • Adică, da. Poate avea legătură şi cu modul în care eu povestesc, cu stilul meu. Cred că ar trebui să învăţ să pun mai multă pasiune, mai mult entuziasm în ce spun şi să cred mai mult în mine.

  • Şi mai contează să te adresezi şi oamenilor potriviţi. Dacă toată viaţa vrei să intri în liga „celor cu fiţe”, care se plictisesc orice ai spune…

  • Da! Cred că ai dreptate. Oamenii sunt diferiţi.

  • Sunt diferiţi şi au interese diferite. Sunt unele persoane care au impresia că le ştiu pe toate, că le-au văzut pe toate, că ei deja „au trăit” tot ce experimentezi tu încă de pe când „te încălţai cu fesul”. Adică, orice le-ai spune, ei sunt super-deştepţi şi nu-i mai impresionează nimic. Pentru că au un complex de inferioritate. Poate că se tem că sunt puşi în umbră, dacă acordă atenţie şi valoare altora. Sau, ca să nu observe lumea că ei se cred inferiori, că nu au idee despre ce vorbeşti, o să-ţi spună că îi plictiseşti, că deja ştiu tot. Aceşti oameni n-or să te asculte, indiferent ce vrei să le spui. Alti oameni sunt ca un burete. Oricât de mult au mai auzit acea informaţie, ei ştiu sigur că încă mai au de învăţat pe acea temă şi nu se plictisesc. Oricât de bine ar cunoaşte subiectul. Şi mai sunt şi persoane care sunt sau nu interesate de ceea ce vrei să spui. Dacă sunt interesate, te ascultă, dacă nu, nu.

  • Ai dreptate. Adică, dacă într-adevăr aş nimeri într-o sală în care se vorbeşte despre gâşte şi pe mine m-ar interesa altceva…

  • Cât priveşte faptul că nu te consideri suficient de pregătită, să-i înveţi pe alţii, trebuie să înţelegi că o persoană care vrea să se dezvolte, o va face toată viaţa. Toată viaţa învaţă, şi în acelaşi timp îi învaţă pe şi alţii. E datoria ei, să transmită mai departe şi altora, ceea ce ea ştie şi alţii nu.

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te invit să-l distribui şi altora. Mulţumesc!

 

Cu drag,

Fani Rarinca

 

cropped-PSX_20140402_0433171.jpg

 






 Ti-a placut articolul?
Inscrie-te cu adresa de email ca sa primesti in inbox articolele publicate si poti descarca gratuit ebook-ul Scapă de stres! Fii fericit!

Scap_de_stres_Fii_fericit.jpg

We respect your email privacy

Email Marketing by AWeber