„Un orb stătea la marginea drumului şi cerşea. Avea o bucată de carton pe care scria că e orb şi solicita ajutorul oamenilor. Din când în când câte un trecător îi arunca câte un bănuţ. La un moment dat, s-a apropiat o femeie şi a şters mesajul care era scris pe carton şi a scris altceva în loc. Din acel moment, aproape fiecare trecător, îi arunca bani şi până la sfârşitul zilei, orbul nostru a adunat o sumă considerabilă. La sfârşitul zilei, a venit din nou, femeia aceea care i-a schimbat mesajul şi orbul a întrebat-o.
- Spune-mi, te rog, ce ai scris pe cartonul meu, ca după ce ai plecat tu să primesc atât de mulţi bani? […continuare]
Povestea cioplitorilor in piatra
Intr-o veche poveste italiană, un preot se apropie de trei tăietori în piatră care munceau din greu în arşiţa după-amiezii. Îi adresează primului o întrebare:
– Fiule, ce faci aici?
– Tai piatră, părinte! răspunde muncitorul.
Preotul îl întreabă şi pe al doilea:
– Dar tu ce faci aici? …[continuare]Povestea celui disperat
Într-o zi m-a abordat un om care mi-a zis:
_Am ajuns la capătul funiei şi am hotărât că singurul lucru pe care îl am de făcut este să-mi zbor creierii.
_De ce să nu-ţi „zbori” spiritul? Ce-ai zice să discutăm despre asta?
_Totul s-a dus, nu mai am nicio nădejde. Trăiesc într-o beznă profundă. De fapt, mi-am pierdut orice chef de viaţă. Sunt frustrat, plictisit, sunt complet la pământ.
_Hai să vedem care-i situaţia dumitale, am sugerat. Am luat o coală de hârtie, am tras o linie pe mijloc de sus până jos şi i-am zis să scriem în partea stângă toate lucrurile pe care le-a pierdut şi în dreapta lucrurile care i-au rămas.
_E foarte uşor, mi-a zis el abătut. Un lucru e sigur, n-o să avem nevoie de coloana din dreapta. Nu mi-a rămas nimic, punct.
_Când te-a părăsit nevasta, l-am întrebat. […continuare]
Colierul de perle
Era o fetiţă de vreo 4-5 anişori şi mergea prin oraş cu mama ei la plimbare. La un moment dat, fetiţa, vede în vitrina unui magazin un colier de perle (din plastic) pe care începe să şi-l dorească. Îi spune mamei ei că şi-ar dori să i-l cumpere, dacă se poate. Mama ei se gândeşte şi apoi îi spune.
_ Aş putea să ţi-l cumpăr, dar aş vrea să te întreb ce activităţi poţi tu să faci ca să îmi plăteşti mie contravaloarea banilor pe care eu îi dau pe colier. (asta pentru că nimic nu e pe gratis, tot ce e obţinut cu uşurinţă nu e preţuit, iar părinţii buni ştiu să-şi educe copiii în această direcţie, ca mai întâi ei să fi făcut ceva, să merite tot ce li se oferă).
Fetiţa s-a gândit cu ce ar putea ea să o ajute pe mama ei şi îi spune:
_ Mamă, aş putea să te ajut când eşti tu la bucătărie să îţi dau diverse lucruri la mână, aş putea să împăturesc rufele curate şi uscate ca să îţi vină ţie mai uşor să le aşezi în şifonier.
Mama a fost de acord. Fetiţa a început să o ajute şi după câteva zile mama i-a cumpărat acel colier de perle de plastic. Aşa de mult s-a bucurat fetiţa când a primit colierul, încât îl purta la gât tot timpul, chiar şi noaptea. Nu se putea despărţi de el.
Tatăl fetiţei obişnuia să îi citească seara câte o poveste. Într-o seară o întreabă:
_ Tu mă iubeşti, fetiţa mea?
_ Da tati, te iubesc foarte mult!
_Îmi dai mie colierul acela de perle pe care ţi l-a cumpărat mama?
[…continuare]
CIRCUITUL BANILOR
La Hotelul X, de mâna a doua, din oraşul Galaţi a venit într-o seară un cetăţean străin ca să se cazeze pentru o noapte. Ajuns la recepţie, spune:
Străinul: “Bună seara, aş dori şi eu o cameră să dorm în noaptea asta. Cât costă?”
Recepţionerul: “100 euro”
Străinul: “ Aş putea mai întâi să merg să văd camera, dacă îmi place?”
Recepţionerul: „Sigur ca da”
Lasă străinul 100 de euro la recepţie, ca garanţie şi urcă să vadă camera.
Recepţionerul ia cei 100 de euro primiţi şi merge peste drum la Restaurantul Y şi spune patronului: […continuare]
„celor 1000 de oglinzi”.
„Se spune că într-o cameră cu 1000 de oglinzi a intrat un câine care era cam supărat şi mânios. De jur împrejur s-a văzut înconjurat de alţi 1000 de câini care arătau la fel de supăraţi şi mânioşi. Ca să se apere a început să mârâie şi a scos colţii, dar de jur împrejur, alţi 1000 de câini au reacţionat la fel. A ieşit de acolo foarte înspăimântat şi şi-a jurat că n-o să mai intre vreodată în acea cameră plină de câini care scot colţii la el. Mai târziu, în aceeaşi cameră a intrat un căţeluş vesel şi prietenos, care dădea din coadă. […continuare]
Era un banc numit Dramă în căsnicie care suna cam aşa:
A venit soţul de la serviciu.
Soţia se gândeşte: „Ceva e în neregulă cu soţul meu. Nici nu m-a pupat când a intrat în casă, nici nu m-a băgat în seamă. Parcă nici nu aş exista. A trecut pe lângă mine fără să mă vadă şi în continuare nici nu se uită la mine. Oare ce-o fi având? Te pomeneşti că nu mă mai iubeşte… Şi stă aşa de îngândurat. Cred că şi-a găsit pe alta şi acum se gândeşte la ea. Soţul meu mă înşeală!”
Soţul […continuare]
Darul necurat
O femeie care avea o capră şi locuia în apropierea unui schit se duce într-o dimineaţă cu o sticlă de lapte să i-o ofere călugărului din schit. Spre surprinderea ei, călugărul o refuză.
– Nu, mulţumesc! Spuse călugărul. Nu beau lapte de la capra necuratului.
– Cum adică, Părinte? E lapte de la capra mea. Şi am spălat-o înainte să o mulg. V-am adus lapte curat.
– Da’ nu cumva aseară ai trimis-o […continuare]
O familie creştină
Într-o tânără familie de creştini practicanţi (majoritatea suntem creştini, dar puţini şi practicăm şi aplicăm principiile creştine) erau doi fraţi de câţiva ani. În una din zile s-au certat şi supărat unul pe celălalt. Când a venit seara şi se pregăteau de rugăciune, mama îi spune fiului mai mare: „Acum trebuie să îl ierţi pe fratele tău că spunem rugăciunea Tatăl Nostru şi ştii că spunem „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, iar dacă tu nu îl ierţi pe fratele tău şi mori în noaptea asta o să ajungi în iad”. Fiul cel mare […continuare]
Doi călugări la drum
Doi călugări mergeau pe drum ca să ajungă la mănăstirea în care îşi făceau pravila. La un moment dat au ajuns la un râu pe care trebuiau să-l treacă cu piciorul prin vad deoarece nu era pod. Lângă malul râului era şi o tânără care voia să treacă dincolo, dar se temea. Atunci, unul din cei doi călugări a luat femeia în spatele lui şi aşa a trecut-o dincolo, după care a lăsat-o să plece în treaba ei, în direcţia ei. Al doilea călugăr a fost mai întâi surprins de gestul primului călugăr, pentru că conform jurămintelor făcute ei nu aveau voie nici să se uite cu atât mai puţin să se atingă o femeie. Dar nu a avut curajul să-i atragă atenţia primului călugăr. Aşa că gândul lui de surpriză s-a transformat în judecată, apoi în mânie. Şi pe măsură ce mergeau şi se apropiau de mănăstire, respiraţia celui de-al doilea călugăr devenea tot mai rapidă, el, însuşi era mai tulburat, mai plin de furie. Primul călugăr îl întreabă: „Ce se întâmplă, frate? Nu te simţi bine? Văd că te tulbură ceva.” […continuare]
CONTROLUL MINTII
Se spune că un ucenic s-a dus la un călugăr şi i-a zis:
Ucenicul: Părinte, prin mintea mea trec tot felul de gânduri şi nu le pot opri.
Părintele: Poţi opri un stol de păsări să zboare pe deasupra capului tău?
Ucenicul: Nu
Părintele: Dar dacă […continuare]
UITE O VEVERITA!
Într-o maşină, o familie a plecat în călătorie în vacanţă. La volan conduce cu atenţie tata, alături de el, mama e puţin îngândurată. Priveşte peisajul fără să vadă prea multe. În spate, copii admiră peisajul şi sunt fericiţi. Trecând printr-o pădure, unul din copii strigă tare, entuziasmat: Uite o veveriţă! Mama întoarce capul în direcţia arătată şi vede […continuare]
DIFERENTA DINTRE RAI SI IAD
„Un om l-a întrebat pe Dumnezeu care e diferenţa dintre Rai şi iad. Dumnezeu l-a dus în două încăperi. În prima încăpere era un grup de oameni în jurul unei mese. Pe masă era o oală cu o tăcăniţă fierbinte ce mirosea foarte îmbietor. Dar oamenii erau foarte slabi pentru că erau legaţi cu lanţuri de mâini şi deşi aveau în mâini nişte linguri, acestea aveau cozile atât de lungi că de fiecare dată când cineva încerca să ducă mâncarea la gură o scăpa toată pe jos.
Şi Dumnezeu i-a zis. Acesta este iadul.
În cea dea doua cameră erau alţi oameni în jurul unei mese, pe masă era o oală cu aceeaşi tocăniţă aburindă şi frumos mirositoare. Şi deşi şi ei erau legaţi şi aveau linguri cu cozi la fel de lungi, aceşti oameni arătau bine hrăniţi.
Şi Dumnezeu i-a zis. Acesta este Raiul. […continuare]
Povestea omului care îmbrăţişa copacul
Într-o zi un călător făcea autostopul pentru a ajunge la destinaţia dorită. A oprit un camion şi omul s-a urcat în maşină. Pe drum, maşina a avut tot felul de probleme şi şoferul s-a enervat foarte tare, s-a mâniat şi a înjurat maşina în timp ce se ocupa de reparaţia ei. Călătorul nostru era foarte speriat şi nu îndrăznea nici să întrebe sau să răspundă ceva. După ce a terminat reparaţia, au plecat la drum mai departe. Şi pentru că era târziu, şoferul l-a invitat pe călător să rămână peste noapte la el acasă şi îşi vor continua drumul în cursul dimineţii. Călătorului îi era groază la gândul că va asista la tot felul de certuri în familia şoferului. Dar pentru că nu a avut încotro a acceptat invitaţia acestuia. În faţa casei, şoferul s-a oprit şi preţ de câteva clipe a îmbrăţişat un copac mare care creştea acolo. Apoi au intrat în casă. Ajuns în familia şoferului, călătorul a fost foarte surprins […continuare]
Puterea barfelor
O femeie, obişnuia să se spovedească la mănăstire şi îi spune călugărului la care se spovedea:
– Părinte, nu mă pot stăpâni să nu bârfesc. Dar nu fac nimic rău. Doar spun despre cutare şi cutare. Părintele, înţelept îi dă femeii un pumn de sămânţă de scaieţi. Dar nu-i spune ce fel de sămânţă e. În schimb, îi spune:
– Te duci acasă şi când bate vântul mai tare, dai drumul la sămânţa asta.
Aşa a făcut femeia. După un timp se întoarce femeia la spovedanie şi îi mărturiseşte părintelui: […continuare]
Povestea familiei care călătoreau cu măgarul
Era odată o familie cu un băiat de 12 ani şi cu un măgar. Au hotărât să muncească şi să călătorească ca să cunoască lumea.
Astfel, într-o bună zi, plecară toţi trei cu măgarul lor. Au pus copilul călare pe măgar, iar părinţii mergeau alături pe jos.
Trecând prin primul sat, lumea comenta:
– Ia uite la copilul acela ce prost crescut e! El stă sus pe măgar şi bieţii părinţi, în vârstă, trăgând măgarul de frâu.
Atunci femeia îi spuse soţului:
– Nu voi accepta ca lumea să vorbească urât despre fiul nostru.
Aşa că soţul, îl coborî pe copil de pe măgar şi urcă el. În satul următor însă, auziră alte comentarii:
– Ce tip neruşinat! Îşi lasă copilul şi pe sărmana femeie să tragă măgarul în timp ce el merge foarte comod călare pe măgar.
Atunci au hotărât să se urce femeia pe măgar, în timp ce tatăl şi fiul să meargă pe jos şi să tragă măgarul de frâu.
Dar în satul următor, alte comentarii ajunseră la urechile lor: […continuare]
Povestea fetitei care visa sa devina balerina
Era odată o fetiţă căreia îi plăcea să danseze. Visul ei era să devină o balerină de succes şi să încânte oamenii cu dansul ei graţios. Zilnic exersa prin casă şi făcea paşi de dans. Aştepta ziua în care cineva o va descoperi şi o va aprecia pentru talentele ei.
Şi iată că ziua aceea mult aşteptată a sosit. În oraşul ei venea o trupă de circ ambulant, cu numeroase numere de dans şi balet. Fetiţa a apelat la instructorul circului şi i-a cerut să-i acorde o şansă să danseze în faţa lui şi el s-o evalueze. El a fost de acord. Dar după câteva secunde de când a început copila să danseze, el i-a zis pe un ton foarte supărat că ea nu are talent şi habar nu are să danseze. Aşa de supărată a fost fetiţa, că a aruncat pantofii de dans să nu-i mai vadă şi să nu mai simtă durerea respingerii încă odată.
Timpul a trecut şi fetiţa a crescut şi şi-a ales altă meserie. După vreo 20 de ani, găseşte într-o cutie prăfuită, pantofii ei de dans pe care îi aruncase în ziua când a venit circul acela renumit. Cu lacrimi în ochi retrăia visele pe care le avusese şi se gândea că […continuare]
Povestea omului care asteapta ajutor de la Dumnezeu
„La inundaţii, badea Ion e pe acoperişul casei, singurul loc unde putea să stea fără să-l ia apa. Dar casa i se dărâma sub puterea apei şi badea Ion strigă la Dumnezeu să-l ajute. Şi Dumnezeu îi răspunde că o să-l ajute să iasă din mijlocul apelor fără să se înece. Nu durează mult şi vin forţele armate şi îi ajută pe oameni să iasă din apă. Când ajung la badea Ion, el spune, […continuare]
Povestea ferestrei
Se spune că o familie s-a mutat într-o casă nouă. La câteva zile după ce s-a mutat, soţia uitându-se pe fereastră, observa cum vecina ei întindea rufe. Dar rufele păreau înnegrite şi murdare. Şi soţia spuse:
- Cred că cineva ar trebui să o înveţe pe vecina să spele rufele cum trebuie. Sau să-i recomande un nou detergent.
Soţul a ascultat, a privit şi el pe fereastră şi nu a spus nimic. A trecut un timp […continuare]
Unui ucenic începător în ale afacerilor şi dezvoltării personale îi tot spunea mentorul. „Scrie visele şi dorinţele pe care le ai”. Iar el de fiecare dată spunea. „Visele şi dorinţele mele sunt în mintea mea. Nu le uit. Le ţin minte mereu. Şi nu cred că se va schimba ceva dacă mă apuc să le scriu.”
Dar într-o zi pe când s-au întâlnit şi mentorul tot insista să-l determine să-şi scrie dorinţele şi visele şi ucenicul nu credea că e necesar, mentorul l-a încuiat într-o cameră.
În cameră nu era nimic decât un monitor. Camera nu avea ferestre şi ucenicul sta aşa câteva momente. Deodată monitorul s-a aprins şi pe el au început să ruleze nişte cuvinte. Ucenicul s-a apropiat şi a început să citească.
„Într-un minut această cameră va exploda! Această cameră cu tot ce se află în ea va sări în aer într-un minut.” Apoi a început numărătoarea inversă. Ucenicul a alergat la uşă. Dar era închisă […continuare]
Povestea Printului cu vasul de apa
Era odată un rege bătrân şi avea un fiu foarte alintat, necugetat şi uşuratic. Nu lua niciodată lucrurile prea în serios. Nu te puteai baza pe el că va finaliza vreo acţiune. Făcea lucrurile bune de mântuială şi pe cele rele foarte rapid. Era mereu în căutare de faimă, de fete frumoase cu care să-şi petreacă timpul, cărora să le fure câte un sărut, dar niciodată nu se implica în ceva serios. Regele, adesea, se întreba pe mâna cui va lăsa tronul şi regatul pentru că vedea că fiul lui, era nepotrivit.
Dar într-o zi s-a gândit să-l pună la încercare. A organizat o paradă regală, în care gărzile sale personale să creeze drum liber prin oraş, prin mijlocul mulţimii. Şi i-a zis fiului că acea paradă era pentru el. I-a dat fiului său un vas plin cu apă şi i-a zis:
– Dacă reuşeşti să te întorci la palat, cu vasul plin cu apă, fără să verşi un singur strop, tronul va fi al tău şi voi face pregătirile de încoronare. Dar dacă verşi fie şi numai o picătură cât lacrima, îţi voi tăia capul.
Fiul a luat vasul şi, dacă… [continuare]
„Intenţionez să fac curat în maşină, dar, când să ies pe uşă, privirea îmi pică pe cutia poştală. Pun deoparte cheile de la maşină şi mă apuc să iau la rând corespondenţa. Sunt, desigur, multe hârtii de aruncat, şi coşul deja e plin. Las facturile şi scrisorile pe masă şi mă îndrept spre pubela de gunoi din faţa casei.
Mă gândesc că acum aş putea expedia şi câteva scrisori. Aşa că abandonez coşul şi mă aşez la masa de scris. Pe masă văd o sticlă de apă minerală care deja s-a încălzit. Vreau să o pun în frigider, dar pe drum observ planta din ghiveci pe jumătate uscată.
Pun sticla cu apă minerală pe măsuţa de alături – şi acolo îmi descopăr ochelarii pe care îi pierdusem. Şi pe care, pentru siguranţă, îi voi pune pe masa de scris, însă mai întâi să ud planta. Aşa că îmi aşez ochelarii lângă chiuvetă şi umplu stropitoarea.
În spatele ei descopăr [… continuare]